Elemente definitorii ale stiintei economice

Stiintele sociale, inclusiv cea economica, au depasit de mult faza unor simple descrieri si clasificari ale faptelor. Ca urmare a sistematizarilor, desprinderii legitatilor si teoretizarilor, a elaborarii unui aparat stiintific eluat, aceste stiinte ofera astazi explicatii la fenomenele si procesele economice si sociale complexe, iar teoriile si instrumentarul stiintific inventat servesc la analize si la formularea sau elaborarea unor predictii sau unor decizii.


Frontierele stiintei economice

Vezi si : Politici economice anticiclice
Desprinzindu-se de filosofie, apoi si de stiintele morale, stiintele sociale s-au diferentiat si s-au autonomizat, fiecare dinire acestea restringindu-si obiectul de studiu la anumite sfere de probleme ale vietii sociale - economice, juridice, psihologice, politice etc. -, specializindu-se. Slujitorii stiintelor sociale, in cercetarile pe care le intreprind, in calitatea lor de analisti si de experti au restri ns cimpul acestor probleme si pe cel al obiectivelor, limitindu-se la cele ce tin de specialitatea lor. Tocmai acest lucru il avea in vedere L. Robbins cind sublinia ca stiinta economica se refera doar la un aspect al conducerii, nu la domeniul conducerii in ansamblu9.
Ce semnificatie are aici notiunea de aspect folosita de L. Robbins? Este rba de aspectul economic care trebuie separat de toate celelalte aspecte pe care le presupune domeniul conducerii societatii. Deci este rba de a sili ceea ce N. Georgescu-Roegen numeste granitele stiintei despre fapte, ca penumbre in miscare10 reprezentate de suprapunerea stiintei economice cu alte stiinte sociale. in acelasi timp, este rba de ceea ce Marc Bloch numeste decompozarea realului de catre stiinta nu cu alt scop decit de a observa mai bine aspectele economice gratie jocului incrucisat de flacari ale caror raze se combina in mod constant si se interpenetreaza11. Pentru a infaptui decompozarea au fost inventate si folosite notiunile de homo oeco-nomicus, homo religiosus, homo politicus etc, care reprezinta diferite aspecte (trasaturi) particulare ale omului real. Nimic mai legitim, nimic mai salutar - afirma Marc Bloch - decit de a centra studiul unei societati pe unul dintre aceste aspecte particulare si inca mai bine, pe una dintre problemele precise pe care le ridica cutare sau cutare dintre aceste aspecte particulare.

Economistul este preocupat de trasarea frontierelor din perspectiva a doua puncte de vedere: al structurii sistemelor reale si al structurii stiintei economice.
Din punctul de vedere al sferei de cuprindere a structurii sistemelor reale (referentiale), frontierele au in vedere cuprinderea celor doua categorii de elemente:
a) cele care asigura sau formeaza compozitia sistemului, adica subsistemele; b) cele care asigura functionarea sistemului, adica relatiile sau legaturile dintre subsisteme . in functie de scopul analizei, de nivelul cunoasterii etc, frontierele sint mai largi sau mai restrinse cuprinzind ori lasind in afara analizei, dupa caz, anumite elemente care compun si care definesc sistemul studiat si care asigura functionarea acestuia.
Frontiera (perimetrul) apare la intersectia sistemului economic cu ambiantul sau. Comunicarea dintre sistemul economic si ambiantul sau prin fluxurile materiale, energetice si informationale formeaza obiectul relatiilor exogene.
Din punctul de vedere al sferei de cuprindere a structurii stiintei economice in raport cu alte stiinte (de exemplu, cu cele sociale), frontierele se traseaza pe baza altor criterii denumite mai sus aspecte care constituie (formeaza) natura specifica a fenomenelor ce definesc sau trebuie sa defineasca diferite discipline. in acest caz, este rba de delimitarea unor aspecte invizibile, abstracte sau calitative pe care le contine in mod simultan unul si acelasi sistem sau subsistem.
Pentru simplificarea analizei sa ne referim la doua sisteme: omul si un obiect oarecare. De exemplu, unul si acelasi om poate fi privit fie ca un actor economic rational, fie ca un actor politic (alegator), fie ca un actor ce reprezinta prototipul frumusetii, fie ca un potential criminal. De asemenea, un obiect oarecare poate fi privit fie ca o marfa ce se vinde *si se cumpara, fie ca un obiect de proanda electorala, fie ca un obiect de arta, fie, in sfirsit, ca un obiect cu care s-a savirsit o crima.
Fireste, in cazul celor doua sisteme pe acelasi economist-analist il intereseaza numai aspectele economice. De celelalte aspecte sint interesati slujitorii altor discipline si anume - politologul, criticul de arta si juristul, intrebarea daca economistul trebuie sa faca in toate cazurile abstractie de celelalte aspecte ce nu tin de profesia lui si sa pastreze pentru analiza numai pe cele economice constituie piatra filosofala a problemei si subiectul unor ample discutii in ce priveste raportul in care se afla stiinta economica fata de alte discipline.

Totusi, o delimitare neta intre stiinte nu se poate face si nici nu este necesara. Exista, si trebuie sa existe, anumite portiuni care intra sub incidenta unor preocupari comune (conceptual si metodologic) ale diferitelor stiinte sociale specializate. Aceste portiuni constituie zone de interferenta .
Nici analizele din perspectiva celor doua puncte de vedere nu pot fi delimitate (separate) cu precizie. De exemplu, la intrebarea cit de intinsa poate fi o anumita analiza, aceasta depinde de dimensiunea cimpului de cercetare format din grupurile si relatiile endogene (sistem) supuse cercetarii, iar aceasta depinde si de faptul sau fenomenul propriu-zis supus cercetarii si de scopul in care se face analiza. in cazul cind economistul analist are in vedere analiza unei singure gospodarii sau unei singure firme lucrurile desi par clare din punctul de vedere al delimitarii frontierelor sistemului real (referential)15, totusi, ele nu sint atit de clare din punctul de vedere al frontierelor sistemului reflectat in mintea noastra, adica al delimitarilor dintre discipline. Unde incepe si unde se termina analiza economica fata de analiza psihologica, sociologica, tehnologica s.a. a unei gospodarii sau a unei firme e intr-adevar dificil de silit.
Mult mai dificil este insa atunci cind economistul-analist trebuie sa delimiteze problemele si factorii endogeni de cei exogeni la sisteme din ce in ce mai complexe din perspectiva celor doua puncte de vedere. Astfel, din perspectiva sistemului real este greu de sustinut ca populatia, mediul ambiant si progresul tehnic sint factori exogeni atunci cind se efectueaza analiza dezltarii economiei nationale sau a economiei globale pe termen lung. Din perspectiva stiintelor este si mai greu de sustinut ca ar fi suficienta analiza economica si solutiile date de economisti cind este rba de elaborarea unor politici de dezltare economica a unor sectoare macroeconomice sau a economiei nationale, fara contributia sociologilor, psihologilor, politologilor si tehnologilor sau fara o strinsa colaborare a stiintei economice cu toate celelalte discipline vizate.
Pentru definirea obiectului de studiu si delimitarea stiintei economice fata de alte discipline sint necesare raspunsuri cit mai clare la urmatoarele intrebari:
a) Ce elemente sau aspecte trebuie considerate ca fiind exogene in analizele privind problemele economice, de la cele mai simple si mai restrinse pina la cele mai vaste si mai complexe?
b) Care sint punctele de despartire dintre lucrurile sau aspectele pe care economistii le retin pentru explicarea in cadrul stiintei economice si care sint cele pe care ei le ignora sau le transfera altor discipline?
c) Care sint cele mai potrivite (apropriate) frontiere ale studiilor economice si care este natura si formele colaborarii stiintei economice cu alte discipline sociale?
Consideram ca acestea constituie intrebarile fundamentale adresate stiintei economice. Cautarea raspunsurilor, abordarile si dezltarile care au avut loc in legatura cu aceste raspunsuri au constituit, de cele mai multe ori, nu doar simple controverse sau dezbateri stiintifice obisnuite. De fiecare data cind se produc schimbari sau reconsiderari mai importante de frontiere in ceea ce priveste sfera de cuprindere atit a structurii sistemelor reale, cit si a structurii stiintei economice au loc anumite reconsiderari sau reevaluari in abordarea si interpretarea unor fenomene si procese economice si sociale, procind adevarate salturi in gindire si ducind la formarea unor noi scoli economice si, in anumite cazuri, la formarea unor doctrine economice.
Trasarea frontierelor si modificarea acestora nu reprezinta simple operatii formale, mai ales cind aceste schimbari sint importante. Trasarea frontierelor face parte integranta din operatia de definire a obiectului de studiu al stiintei economice, fiind o latura importanta a acesteia, iar schimbarile de frontiere reprezinta redefinirea a insusi obiectului de studiu prin reconsiderarea unor conexiuni, unor influente, unor interpretari, precum si reconsiderarea unor obiective si unor metodologii si instrumente de lucru.


Definirea obiectului de studiu
La orice curs de economie primele paragrafe incep cu explicarea urmatoarelor trei elemente: obiectul de studiu, metodele utilizate, natura stiintei (disciplinei) respective. intrucit ultimele doua chestiuni r forma principalul subiect al altor module din acest lum si mai ales din lumul 2, in acest paragraf ne m referi numai la definirea obiectului de studiu desi tratarea sa separata este mai dificila.
Dupa cum se stie, definirea obiectului de studiu, ca si definirea disciplinei in ansamblu, trebuie sa intruneasca un minim de cerinte cum sint: completitudinea, veridicitatea si comprehensiunea. Constienti de existenta riscului de a nu raspunde in totalitate acestor cerinte, totusi pentru a putea merge mai departe cu analiza, propunem cititorului nu doar o scurta definitie scolastica pentru a fi usor memorata, ci mai degraba elementele necesare fundamentale de judecata, cu explicitarile de rigoare pentru a ajunge la o intelegere deplina a sensului lucrurilor. Formularile propuse au un caracter introductiv si provizoriu, urmind ca ele sa fie completate si conturate cu mai multa rigoare pe masura ce m inainta cu analiza.In literatura economica exista un numar foarte mare de definitii. Diferentele dintre ele nu intotdeauna ascund lucruri formale, adica chestiuni de formulare - mai sintetica sau mai detaliata, mai eliptica ori mai cuprinzatoare etc. Diferentele dintre definitii ascund, in cele mai frecvente cazuri, lucruri mult mai profunde: deosebiri privind filosofia care sta la baza interpretarii obiectului de studiu, deosebiri de opinii in ceea ce priveste intelegerea scopului stiintei economice, rolului social al acesteia s.a.
Acestea sint confirmate in mod convingator de urmatoarele doua cazuri de interpretari aflate la antipozi. De exemplu, atunci cind s-a acceptat punctul de vedere pozitivist al abordarii si interpretarii stiintei economice, in definirea obiectului de studiu, s-a pus accentul pe cuprinderea in analiza a aspectelor economice in forma lor pura, abstracta - a omului economic rational -, actiunea agentilor economici desfasurindu-se in conditii pur concurentiale, intr-o permanenta cautare de solutii optime si a unor situatii de echilibru pe baza unei interpretari mecanice, intr-o piata ideala, cu relatii de completa libertate fara interventia statului in realizarea unor ajustari ale mecanismului economic.
Atunci cind, dimpotriva, s-a adoptat punctul de vedere potrivit caruia stiinta economica are o finalitate ideologica, ea fiind un instrument al actiunii politice in scopul nu numai de a interpreta lumea, ci si de a o schimba, adica de a inlatura economia de piata pentru a face loc economiei colectiviste (socialiste), definitia s-a centrat pe latura istorica, a studiului modurilor de productie, recurgindu-se la metoda reductionista circulara16.
A fost punctul de vedere marxist, potrivit caruia economia politica este studiul modului de productie: adica analiza efectelor conditiilor istorice asupra modului de productie si aceea a productiei asupra elutiei istorice17.
Economistii care s-au mentinut insa pe linia traditiei stiintifice, fara sa alunece nici spre abstractiuni sterile si nici spre ideologizare, au extins treptat aria de cercetare a stiintei economice, aceasta preluind noi teritorii (aspecte).
Economia politica devine astfel capabila nu numai sa capete un statut de stiinta normativa, dar si unul de stiinta predictiva, in conditiile pastrarii autonomiei fata de alte discipline cu care, insa, si-a extins cooperarea.In ceea ce ne priveste, adoptind ideea de a mentine analiza pe fagasul stiintific, respingind totodata atit varianta abstracta, cit si pe cea doctrinara, exprimam in continuare opinia in legatura cu subiectul in discutie.
Stiinta economica reprezinta o schema a analizei si interpretarii realitatii economice. Aceasta schema este conceputa nu pentru a realiza o descriere sau o fotografiere a vietii economice curente, a faptelor cotidiene (tipice si atipice) in desfasurarea lor, ci pentru a lua in considerare actiunile economice tipice, repetitive, pentru a desprinde anumite regularitati in comportamentul agentilor economici care isi desfasoara activitatea in scopul realizarii unor obiective sau finalitati intr-o lume cu resurse limitate (cu penurie de resurse), folosind institutii si instrumente economice adecvate, in conditiile unor implicari ale puterii publice (ale statului) in realizarea unor ajustari ale mecanismului

Comportamentul agentilor economici reprezinta un mod de manifestare a relatiilor economice desfasurate in cadrul sistemului economic, in procesul atingerii unei anumite finalitati . El este rezultatul desfasurarii sistemului de actiuni ale agentilor economici, caracterizat printr-un grad ridicat de probabilitate de a se repeta in aceleasi forme si in situatii similare.In definirea comportamentului economic al indivizilor si al grupurilor umane trebuie tinut seama de citeva trasaturi specifice:

- comportamentul economic al agentilor economici este legat de bunuri si servicii fie direct, fie mijlocit de procesele economice in diferitele lor sfere (productie, schimb, distributie, consum);
- comportamentul agentilor economici are un caracter specific uman, prin existenta constiintei scopurilor urmarite a fi atinse, ceea ce exclude din capul locului asimilarea comportamentelor umane celor biologice si anumite analogii cu acestea;
- comportamentul economic se realizeaza ca tendinta conform legilor statistice, cu toate reactiile eratice, intimplatoare ale unor indivizi sau grupuri sociale.

Scopurile sint definite ca o proiectie in viitor a nazuintelor si aspiratiilor oamenilor in functie de interesele lor materiale si spirituale22. Agentii economici, in cursul desfasurarii activitatii lor, nu sint supusi unor miscari brow-niene.
Actiunile lor sint indreptate in mod constient spre realizarea unor scopuri economice, ceea ce face posibila si necesara realizarela unui comportament specific uman deosebit de cel biologic, dat tocmai de existenta constiintei atingerii obiectivelor propuse. Totodata, se asigura caracterul sil al comportamentului intrucit agentii isi indreapta toate fortele spre atingerea scopurilor propuse sau dezirabile.
Problema oricarui agent economic (individ sau colectiv) este de a atinge starea de dezirabilitate. intrebarea este daca ea poate fi atinsa cu adevarat. Raspunsul il putem obtine daca ne m referi si m analiza sursele scopurilor (obiectivelor) economice constituite din nei si din valori (in acceptia lor axiologica), aflate intr-o permanenta stare de interconexiune.
Neile, conform observatiilor empirice, reprezinta dorinte ale oamenilor pentru obtinerea unor bunuri si servicii in vederea consumarii sau utilizarii lor. Neile au un caracter subiectiv, in sensul ca fiecare om devine subiectul economic care constata si decide daca pentru el exista sau nu o neie si tot el constata intensitatea acesteia ca urmare a actionarii factorilor fiziologici, psihologici, sociologici si morali ce tin de existenta sa, de idealurile sale, de mediul in care traieste, de nivelul cultural. Factorii mentionati stau la baza motivatiei, deciziei si actiunii pentru satisfacerea neilor, iar caracterul subiectiv imprima variatia neilor de la un individ la altul.
Neile au un caracter istoric, ele elueaza in timp si se afla intr-o strinsa interdependenta cu productia de bunuri si servicii. Productia determina o serie de nei umane, stimuleaza aparitia unor noi nei, influentind diminuarea sau disparitia altora. Neile umane sint foarte numeroase, sint in continua crestere si sufera o rapida modificare de structura datorita inovarii, sporirii informatiei si dezltarii economice.
Neile, in ansamblul lor, nu ajung in starea de saturatie. Ele cresc si se diversifica fara incetare intrucit insusi spiritul uman este dornic de progres, de schimbare si reinnoire, de imitare, de intrecere. in lumea moderna se realizeaza o puternica restructurare a neilor. in societatile dezltate cresc mult neile culturale si stiintifice. Dar nici neile fiziologice nu ajung la o stare de stagnare propriu-zisa. Ele nu ajung la aceasta stare intrucit posibilitatile oferite de mijloacele de satisfacere a neilor isi modifica elutia prin schimbari de structura datorita posibilitatilor nelimitate de substitutie a bunurilor si serviciilor care pot satisface mai bine aceleasi gusturi. Trecerea de la alimente inferioare la alimente rafinate, de la imbracaminte ieftina la alta mai buna si mai scumpa, schimbarea tipurilor de automobile si televizoare, trecerea de la telefonul clasic la cel cu imagine, trecerea de la masina de scris electrica la dictafon s.a. devin lucruri obisnuite in tarile cu economie dezltata. Deci cresterea si diversificarea neilor au un caracter infinit, iar conceptia ca se va ajunge cindva la aplicarea distributiei conform principiului fiecaruia dupa nei" este o pura utopie.
Mijloacele sau resursele disponibile sint limitate sau rare fata de cresterea permanenta, infinita a neilor. Putine sint cazurile in lume cind resursele sint nelimitate sau abundente. Atunci cind nu exista o limita a resurselor nici probleme economice nu exista. Din pacate omul traieste intr-o lume cu resurse limitate sau rare, fapt ce explica si existenta a numeroase probleme economice, si necesitatea studierii lor. Cum se rezolva aceasta mare problema economica a lumii - nei infinite/mijloace (resurse) limitate si tot mai rare?
Agentii economici - de la magnatul unui mare trust industrial pina la cel mai umil consumator (in cazul cind nici unul, nici altul nu sint viciosi) -recurg la formularea unor solutii, fiecare in modul sau specific si fortati de imprejurari:
- pe de o parte, alegerea in functie de posibilitatile oferite de mijloace.


de limita resurselor;
- pe de alta parte, sporirea lumului bunurilor si serviciilor utilizind mai bine resursele.
Prima si cea mai la indemina solutie (instantanee) este aceea de a efectua alegeri in ordinea prioritatilor si disponibilitatilor de mijloace, punind fata in fata, pe de o parte, neile si, pe de alta parte, mijloacele disponibile. Nu putem avea tot ceea ce dorim. De aceea trebuie sa facem alegeri (selectari) in functie de mijloacele disponibile (disponibilitati bugetare sau factori de productie).In mod obisnuit agentul economic doreste sa atinga mai multe scopuri prin satisfacerea mai multor nei in conditiile unor mijloace (banesti sau fizice) limitate. Pentru atingerea unui anumit scop (satisfacerea unei nei) el este constrins de a sacrifica alt scop intrucit nu dispune de mijloacele necesare. in asemenea caz, orice alegere este insotita, pe de o parte, de un cistig prin obtinerea unei cresteri suplimentare a unui bun necesar, iar pe de alta parte, de un sacrificiu sau un cost aditional datorita scaderii suplimentare a altui bun necesar. Acest sacrificiu se numeste cost de oportunitate. Evident, aici ne-am referit la nei de consum.
Acelasi rationament este valabil si in cazul resurselor (factorilor de productie) ce se consuma in sfera productiei (pamint, capital, forta de munca).
Presupunind ca prin utilizarea acestor resurse se pot obtine doua categorii de produse Qi si Q2, orice spor suplimentar al unui produs (Qi) inseamna o sacrificare a unei anumite cantitati din cel de-al doilea produs (Q2), pierdere numita cost de oportunitate (. 1.3).
Prin folosirea completa a resurselor (pamint, capital si forta de munca) numai in ramura Q2 se pot obtine W produse. Daca o parte din resurse r fi alocate succesiv pentru a obtine sporuri de produse in ramura Qi adica JP, KR, LS, MT, NU, OV, aceasta va afecta productia din ramura Q2 dimi-nuind-o succesiv cu WJ, PK, RL, SM, TN, UO, care constituie costurile de oportunitate. De exemplu, o crestere a productiei din ramura Qi cu JP va avea un cost de oportunitate (o diminuare a productiei) in ramura Q2 de WJ.
Sporirea capacitatii de producere a sistemului economic constituie cea de-a doua solutie la care recurg agentii economici pentru a raspunde unor nei crescinde de bunuri si servicii.
Ridicarea capacitatii productive a sistemului este oglindita in graficul din . 1.4 prin deplasarea spre dreapta a curbei posibilitatilor de productie din perioada 1, notata cu Cppi in perioada 2, notata cu CPP2.In perioada 1 resursele disponibile cu randamentele posibile pot realiza o productie posibila ce se inscrie pe curba Cppi. Productia realizata in punctul Wo nu asigura consumul complet de resurse. O sporire a productiei in punctul W3 nu este posibila din lipsa de resurse. Realizarea productiei la nivelul curbei CPP2 implica sporirea randamentelor factorilor de productie.
Agentii economici aleg o mare diversitate de cai si metode de sporire generala a capacitatii productive a sistemului economic: promovarea progresului tehnic printr-o intensa inovare de produs si prin imbunatatirea tehnologiilor de proces, cresterea capitalului prin investitii, cresterea numerica si calitativa a fortei de munca, cresterea economiei de scara prin concentrarea productiei, aplicarea unor sisteme avansate de management. Toate acestea asigura o crestere rapida a randamentelor si, in primul rind, a productivitatii muncii in toate ramurile, permitind pe de o parte sporirea timpului liber al salariatilor si pe de alta parte cresterea veniturilor populatiei si a lumului produselor pe piata.
Specializarea si dezltarea schimbului. Dezltarea economica si patrunderea in economie a progresului tehnic au asigurat o diversificare a productiei de bunuri si servicii fara precedent, sporirea numarului de unitati economice si aparitia de noi meserii de inalta calificare si tehnicitate, toate concretizate intr-un proces rapid de specializare. Acest fapt a stimulat dezltarea schimburilor comerciale si a sistemului monetar, menit sa usureze procesele de schimb, formindu-se si dezltindu-se pietele nationale si internationale de marfuri, monetare si de capital.

Interventia puterii publice in ajustari ale mecanismului de functionare a economiei. Odata cu extinderea schimburilor economice si financiare apar pe linga efectele pozitive si o serie de frictiuni (distorsiuni si gripaje) in functionarea mecanismului economic, concretizate in controlul pietelor unor produse de catre un numar redus de firme monopoliste, declansarea unor crize economice etc. Totodata, cresterea economica a avut ca efect sporirea poluarii, iar intensificarea exploatarii factorilor de mediu a procat dezechilibre economice si ecologice de mari proportii. De asemenea, economia de piata a dus treptat la concentrarea capitalului, la o accentuare fara precedent a diferentelor in distributia bogatiei si a veniturilor in lume, adincin-du-se fenomenul saraciei in anumite straturi sociale si mai ales in vaste zone ale globului. in urma esecului experimentarii doctrinei economice marxiste, in fostele tari socialiste se desfasoara un amplu proces de trecere de la economia centralizata la economia de piata. Aparitia si persistenta fenomenelor negative in viata economica si necesitatea redresarii si dirijarii unor procese economico-sociale au facut posibila si necesara o schimbare treptata a atitudinii economistilor, chiar si a celor cu vederi mai liberale in faarea optiunii pentru implicarea statului si a unor organisme economice mondiale in procesele de reglare si in cele de ajustari ale mecanismelor economice.
Acestea constituie principalele notiuni care definesc stiinta economica. Explicarea si dezltarea lor, ca si a altora, derivate, r fi facute in urmatoarele module si lume ale tratatului. in paragraful urmator va fi reluata analiza unora dintre aceste probleme intr-o perspectiva istorica, subliniind preocuparile care au existat in aceasta privinta in cursul celor citeva secole de dezltare a acestei stiinte.

Despre obiectul stiintei economice