 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Continutul finantelor private
|
|
Politica financiara |
|
| in al doilea rand, finantele fac obiectul unei politici a conducatorilor intreprinderii, care este expresia unui comportament, a unei alegeri, a unei decizii tactice sau strategice, ce vizeaza atingerea, in cea mai buna masura, a obiectivului de maximizare a lorii. La nivelul intreprinderii se pot identifica 3 mari categorii de politici considerate, la inceput, independente: 1 - politica de investitii (interne si/sau externe); 2 - politica de finantare (surse proprii si/sau imprumutate); 3 - politica de dividende (distribuire si/sau reinvestire de dividende), in politica de investitii, alternativele de decizie pot fi: - specializarea, respectiv adancirea profilului de activitate in produse noi, in tehnologii noi. Pentru aceasta, se vor propune investitii interne in achizitionarea de echipamente noi, in perfectionarea personalului etc. Acestui gen de investitii i se asociaza riscul unei prea mari specializari dar si renilitatea cuceririi temeinice a segmentului respectiv al pietei. - diversificarea, respectiv cumpararea de participatii la capitalul social al altor societati. Se vor propune, deci, proiecte de investitii externe in achizitionarea de titluri financiare. Diminuarea riscului, prin diversificare, are loc pe fondul unei renilitati mai moderate, ca medie a renilitatii diferitelor activitati interne si externe ale intreprinderii. Alegerea uneia sau alteia din alternative sau a unei combinatii intre ele se fundamenteaza pe contributia lor la cresterea lorii intreprinderii. Din motive metodologice aceasta fundamentare se face, mai intai, separat de politica de finantare, pentru ca, in cele din urma, decizia sa integreze ambele contexte de eluare a proiectelor de investitii. O prima ipoteza a teoriei finantelor a fost acea a separarii nete a politicii de investitii de politica de finantare (pentru orice proiect de investitii piata financiara ofera suficiente oportunitati de procurare a capitalurilor necesare). Pe baza acestui prim postulat financiar s-a construit celebrul criteriu de selectare a proiectelor de investitii: cel al maximizarii lorii actuale nete (VAN). Se retine proiectul de investitii care are VAN cea mai mare (independent de modul de finantare), intrucat determina maximizarea lorii intreprinderii.In politica de finantare, alternativele de decizie pot fi: - surse interne, rezultate din autofinantare (amortizari + profit) si din dezinvestiri (cesiuni) de active fixe si circulante; - surse externe, respectiv atragerea de capitaluri din afara intreprinderii (economisirea publica, capitalurile bancare etc). La randul lor, sursele externe pot fi proprii (atragerea de capitaluri noi de la actionari sau de la asociati) si imprumutate (de la banca sau de la imprumutatorii publici = cumparatorii de obligatiuni ale intreprinderii). Criteriul de selectare a uneia sau alteia sau a unei combinatii dintre ele este costul mediu ponderat al capitalului intreprinderii. Mai precis, este vorba de costul marginal al capitalurilor suplimentare, necesare pentru finantarea proiectelor de investitii. Din acest punct de vedere, autofinantarea este csi-gratuita. Costuri mai reduse se pot obtine la creditele bancare si la imprumutul obligatar, daca rata de indatorare este rezonabila. Preocuparile recente, de integrare a conditiei de flexibilitate in politica financiara, au condus la formularea unui alt criteriu de selectie a proiectelor de investitii, loarea actuala neta ajustata (VANA), care ia in calcul si oportunitatile de capital oferite de piata financiara, fn principiu, VANA = VAN clasica + VAN a finantarii. fn aceste conditii, alternativele de decizie se multiplica. Spre exemplu, o VAN clasica negati poate fi compensata de o VAN de finantare poziti. Acesta poate fi cazul unei investitii pentru sectorul public (constructia unei autostrazi, a unei parcari etc), care se poate bucura de o serie de facilitati fiscale, de subventii publice etc. Aceeasi integrare, in rationamentul financiar a conditiei de flexibilitate, are in vedere introducerea in calculul VANA a principiului reversibilitatii (al revenirii) asupra deciziei initiale de investitii, a posibilitatii de optiune (renuntare, modificare sau mentinere a proiectului initial), a comportamentului psiho-sociologic al "actorilor" intreprinderii etc. Mbdelarea acestor noi riabile in politica financiara face apel la teoriile recente: a optiunilor, a agentului, a semnalelor. Politica de dividend priveste decizia (adunarii generale a actionarilor = AGA) de a distribui dividendele ce au rezultat la incheierea exercitiului financiar si/sau de a le reinvesti in dezvoltarea intreprinderii. Distribuirea de dividende completeaza imaginea unei firme renile si remuneratorii pentru capitalurile sale proprii, fn cele din urma, distribuirea constanta de dividende conduce la cresterea increderii publicului fata de intreprindere, la cresterea lorii de piata a firmei. Reinvestirea din profitul net conduce la cresterea autonomiei financiare, la cresterea capacitatii de autofinantare, la imbunatatirea structurii financiare a capitalurilor intreprinderii, fn aceste conditii, intreprinderea avea un potential financiar superior de sustinere a propriei dezvoltari (autofinantare dar si capacitate de apelare la noi credite). Toate acestea constituie factori de crestere a lorii intreprinderii. Alternati reinvestirii integrale sau partiale a profitului net in finantarea proiectelor de investitii ale intreprinderii, face parte din politica de finantare. De aceea, spunem adesea ca politica de dividend face parte din politica de finantare. Eluarea intreprinderii devine posibila dupa analiza financiara a performantelor acesteia si dupa surprinderea elementelor de strategie a investitiilor si a finantarii lor. in baza elementelor furnizate de analiza si politica financiara se poate face o eluare a patrimoniului de active si de pasive ale intreprinderii, o eluare a fluxurilor viitoare de venituri, ce se estimeaza ca vor fi degajate de intreprindere sau o eluare mixta a capacitatii, prezente si viitoare, de remunerare a investitorilor de capital in respecti intreprindere. Oricare ar fi metoda de eluare se cerceteaza loarea intrinseca de piata a intreprinderii, in ansamblul ei (loarea globala) si/sau a capitalurilor proprii investite in aceasta (loarea neta a patrimoniului actionarilor). Faptul ca, utilizand diferite metode se pot obtine lori diferite ale aceleasi intreprinderi, se datoreaza integrarii diferentiate a informatiilor in calculul lorii (asimetrie de informatii), precum si diferitelor intentii urmarite de investitori pentru maximizarea lorii capitalurilor lor (arbitraj al diferitelor oportunitati de investire in economie). Valoarea mixta are antajul partajarii antajelor (dar si al dezantajelor) de supra(sub)-renilitate oferite de intreprindere, in raport cu media pe sectorul industrial sau pe economie. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
