Actiunea financiara precede orice actiune tehnica, economica si organizatorica: mai intai se procura capitalul banesc necesar si apoi are loc fluxul real de bunuri si servicii catre intreprindere, prin compensarea acestuia cu un flux financiar, in sens invers. Drept urmare, decizia financiara este apriorica oricarei decizii economice, ceea ce este de natura sa releve importanta elaborarii si fundamentarii bugetului fiecarei astfel de actiuni. De altfel, o caracteristica a vietii economice occidentale (si nu numai economice) este preocuparea, aproape obsesi, pentru "bugetarea" oricarei actiuni, indiferent de amploarea si insemnatatea ei in activitatea generala a intreprinderii. Acestei preocupari i se asociaza, in mod firesc, o alta, si anume aceea de a respecta prevederile propriului buget, evident pana la limita cand tocmai bugetul ar putea deveni o restrictie in cresterea eficientei. Vom prezenta in continuare, cate atuuri ale procesului de bugetare, dar si unele inconveniente ale acestuia.In primul rand, bugetul are rolul de a orienta intreprinderea spre un scop anume: renilitatea, lichiditatea, diminuarea riscurilor etc. fn lipsa unui , conducerea intreprinderii nu ar avea drept repere decat realizarile anilor precedenti sau realizarile concurentei. Acestea constituie, insa, referinte putin fiabile. Rezultatele perioadei precedente au inregistrat unele fluctuatii, favorabile sau nefavorabile, determinate de conditiile concrete ale perioadei precedente si care nu se extrapoleaza intocmai in perioada urmatoare. De asemenea, nu exista garantia ca realizarile precedente sau cele ale concurentei sunt optime si ca acestea pot fi retinute ca norme ale perioadei bugetare.
fn al doilea rand, ificarea financiara coordoneaza eforturile tuturor timentelor functionale, intrucat toate sunt antrenate in procesul bugetar, intr-o masura mai mare sau mai mica. Totodata, procesul bugetar presupune mai multe iteratii, deoarece o decizie financiara, favorabila timentului care a luat-o, poate fi mai putin favorabila altui timent sau ansamblului intreprinderii. Pentru toate aceste cazuri, ificarea financiara trebui sa intruneasca regula consensului printr-un proces de "sub-optimizare", care realiza cel putin eliminarea consecintelor negative ale respectivei decizii si, mai departe, asumarea cat mai multor antaje pentru ansamblul activitatii (optim de tip Pareto).
fn al treilea rand, elaborarea bugetelor favoriza implementarea unui sistem eficace de control prin area realizarilor cu previziunile si luarea masurilor de corectare la momentul oportun. Obiectivele prezute in bugete servesc ca standarde de referinta, fata de care se poate aprecia performanta intreprinderii in fiecare faza a perioadei bugetare. Pentru controlul bugetar, fiecare buget poate fi reprezentat in executie printrAcest "Tablou" (care poate fi ilustrat cu grafice semnificative) fi inaintat conducerii cu comentariile, sugestiile si previziunile sefului de timent. Pe baza lui, conducerea intreprinderii decide, in fiecare luna, asupra modificarilor de previziuni, pe care evenimentele recente le impun sau sili directive noi pentru impulsionarea activitatii timentelor.
Planificarea financiara impune conducerii intreprinderii si unele constrangeri, ce trebuiesc depasite printr-un efort continuu de actualizare a prevederilor bugetare. In loc de a servi drept ghid, bugetele pot deveni o frana in eforturile de adaptare la conditii noi, diminuand flexibilitatea intreprinderii. Acest pericol este cu atat mai real cu cat bugetele sunt mai detaliate. De aceea, bugetele trebuiesc sa descrie liniile generale ale evolutiei financiare, sa asigure o marja de manevrare in interiorul prevederilor proprii si posibilitatea de a fi rezute.
Planificarea financiara poate deveni o sursa de risipa, prin tendinta tuturor timentelor de a-si supraestima nevoile proprii de finantare. Mai mult, conducerea operati (locala) aprecieaza personalul propriu dupa "dexteritatea" acestuia de a castiga partida in atragerea celei mai mari parti din sursele de finantare ale intreprinderii. Remediul acestor consecinte negative ar consta in elaborarea unor bugete flexibile, in functie de cifra de afaceri si in disocierea ificarii financiare de promore a personalului.
|
