 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale ˇ Fise fiscale ˇ Situatii financiare ˇ Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
|
|
Functiile finantelor intreprinderii |
|
| Ca orice subsistem financiar, finantele intreprinderilor indeplinesc functia de repartitie si functia de control, cu mentiunea ca prin acestea sunt dezvaluite mai analitic continutul si rolul finantelor. Functia de repartitieIn conditiile economiei de piata, functia de repartitie are cu totul alte valente, ce sunt imprimate de formele de proprietate, autonomia intreprinderii, strategiile de dezvoltare, management etc. si care isi pun pecetea asupra formarii, cresterii si repartizarii fondurilor, asupra rationalitatii cheltuielilor si platilor, asupra intregii activitati. La modul cel mai general, se poate spune ca functia de repartitie consta in formarea capitalurilor, in alocarea si folosirea lor in scopul realizarii obiectivului intreprinderii. /> Pe un mai analitic, functia de repartitie reflscta colectarea capitalurilor initiale din diferite izvoare, circuitul si repartizarea pe destinatii, utilizarea si reconstituirea lor, modificarea proportiilor fondurilor prin retinerea de resurse financiare ce se degaja din capacitatea de autofinantare si atragerea unor resurse externe (aporturile noi de capital si imprumuturile). in acelasi timp, intrucat constituirea si gestionarea capitalurilor, desfasurarea activitatii economice si obtinerea de rezultate financiare dau nastere unor obligatii banesti, functia de repartitie le reflecta si pe acestea. Procurarea si dezvoltarea activului economic reclama existenta unor izvoare de resurse banesti corespunzatoare de finantare. Fondurile banesti ' proprii si imprumutate ' se avanseaza si incorporeaza in elemente de acti trecand prin diferite faze ale circuitului economic, cu precizarea ca se vor intoarce, daca activitatea intreprinderii este eficienta ' cu un surplus monetar. in aceste conditii, functia de repartitie reflecta atat reconstituirea capitalurilor initiale, cat si a celor destinate expansiunii si satisfacerii altor obligatii ale intreprinderii, cu mentiunea ca ultimele doua categorii de capital au izvorul in surplusul monetar obtinut ca efect al unei activitati renile, in acest context, functia de repartitie se concretizeaza in constituirea capitalurilor proprii si imprumutate, alocarea si folosirea lor potrivit nevoilor ciclurilor de exploatare si de investitii, formarea si repartizarea profitului, restituirea imprumuturilor si achitarea diferitelor obligatii ale intreprinderii. Prin intermediul finantelor, respectiv prin functia de repartitie a acestora, se formeaza si utilizeaza o gama variata de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale intreprinderii, ale asociatilor sau actionarilor, ale salariatilor si a unor nevoi ge ierale ale societatii. Dssi exista diferentieri de la o intreprindere la alta in ceea ce priveste structura fondurilor, totusi, in aceasta diversitate apar si elemente de unitate. Astfel, in regiile autonome, pe langa capitalurile proprii si imprumutate ce corespund activelor bilantiere, se mai creeaza o serie de fonduri din profit, cum sunt: » fondul de rezerva ; 9 fondul de dezvoltare ; » fondul pentru necesitati sociale, culturale si sportive ori de perfec-tionare-recalilicare a personalului angajat; 9 fondul de cointeresare prin premiere a personalului; » fondul pentru participare a angajatilor la profit; » alte fonduri.In societatile comerciale, structura fondurilor este in buna masura asemanatoare cu cea din regiile autonome, aparand doar unele deosebiri in modalitatile de procurare a capitalurilor si repartizarea rezultatelor financiare. Astfel, asemenea unitati isi procura capitalul social initial din vanzarea de actiuni sau aportul asociatilor, iar pe parcursul evolutiei ulterioare acest capital va putea fi majorat si prin autofinantare. In asemenea societatiAť repartizarea rezultatelor intre actionari se face in functie de pachetele de actiuni detinute de fiecare dintre acestia. in cadrul regiilor autonome, capitalul initial se constituie din resursele financiare ale organelor centrale sau locale de stat. Regiile autonome, fiind intreprinderi ale statului, vor beneficia si de subventii sau alocatii de la bugetul acestuia. De aici si particularitatile in privinta repartizarii rezultatelor, in sensul ca regiile autonome varsa la stat atat impozit pe profit, cat si sumele care raman din profit dupa retinerile ce se fac la dispozitia lor pentru constituirea fondurilor legale. in schimb, societatile comerciale pe actiuni varsa la organele de stat impozitul pe profit, iar o buna parte din profit se repartizeaza actionarilor si nu la bugetul organelor de stat. Mentionam ca societatile comerciale constituite pe baza capitalului de stat varsa la bugetul statului si dividendele cuvenite din profit.Inlocuirea si sporirea capitalului economic la o societate comerciala existenta se pot realiza din resurse interne, cum sunt amortismentele, prelevarile din beneficii, eventual alte surse interne, dar si izvoare externe. Referindu-ne la izvoarele externe, se impune, in prezent, ca in dezvoltarile de proportii mai mari ale capitalului economic la societatile comerciale existente, sa se procedeze la atragerea de fonduri pe calea emiterii de actiuni suplimentare si obligatiuni, cu posibilitatea negocierii lor la bursa. Aceasta negociere realizeaza o redistribuire reala a capitalurilor intre intreprinderi, subramuri si ramuri ale economiei nationale, in conditii de stricta economicitate si eficienta.Intr-o societate mixta (cu sediul in Romania) se formeaza capital social si capital imprumutat, carora le corespund, pe economic, capitalul fix si capitalul circulant. Capitalul fix se formeaza la infiintare, din aportul pe care il aduc asociatii sub forma de utilaje, instalatii, cladiri etc, iar pe parcursul evolutiei societatii, acesta are ca izvoare profitul, fondul de amortizare, fondul de rezerva, creditele pe termen lung si mediu etc. La randul sau, capitalul circulant se poate constitui din fonduri proprii ca aport in natura si in bani adus la infiintare de asociati, din profitul destinat dezvoltarii si cel cuvenit asociatilor, fondul de rezerva, fondul de amortizare, credite pe termen scurt si alte izvoare. Din beneficiile societatii mixte se formeaza fondul de rezerva, fondul de participare, fondul de dezvoltare, se satisfac alte necesitati, inclusiv impartirea unei parti asociatilor in raport cu aportul la capitalul social.Intreprinderile mici particulare isi formeaza si ele fonduri proprii din aportul personal, beneficii si alte izvoare, precum si fonduri imprumutate. Functia de repartitie a finantelor vizeaza toate fluxurile financiare ' intrari si iesiri de fonduri ' determinate de miscarile ce au loc in patrimoniul intreprinderii, de procesele si fenomenele economice. Functia de repartitie se realizeaza printr-o diversitate de mecanisme si tehnici de procurare si gestionare a fondurilor, dand nastere la diferite raporturi financiare interne si externe. Functia de control O prima remarca, ce se impune a fi facuta in legatura cu functia de control a finantelor, consta in aceea ca in economia de piata se deplaseaza centrul de greutate al rezolvarii problemelor economico-financiare la nivelul celulelor de baza, adica la microeconomic, astfel ca actiunile de control cad mai mult in sarcina agentului economic, efectuandu-se in mod descentralizat. Functia de control a finantelor intreprinderii are doua laturi, din care una constatativa si alta corectiva, cu mentiunea ca acestea se impletes Functia de control nu trebuie sa se rezume doar la latura constatativa, de fotografiere a fenomenelor, rolul acesteia fiind, in special, de a interveni cu actiuni corective, care sa contribuie la optimizarea activitatii. Controlul prin intermediul finantelor intreprinderii presupune un anumit cadru organizatoric si masuri care sa actioneze sistematic si unitar in vederea prevenirii abaterilor, pentru cresterea eficientei si renilitatii, apararea integritatii si utilizarii rationale a capitalului, respectarea legislatiei economice, financiare si fiscale, a regulilor si practicii jurisprudentei financiare. Promovarea economiei de piata, dezvoltarea si diversificarea liberei initiative, sporirea sensibila a autonomiei intreprinderii, dar mai ales privatizarea, schimba fundamental obiectul, sfera de cuprindere, executantii controlului financiar si fiscal, precum si scopul acestuia. Desi organizarea si functionarea controlului depinde de formele si combinatiile de proprietate asupra capitalului, factorul comun al acestuia este primatul deciziei proprietarului asupra formarii si gestionarii patrimoniului. Functia de control a finantelor are o sfera larga de actiune, imbratisand toate fazele si laturile economice si financiare ale circuitului economic, toti indicatorii prevazuti si efectivi din programele economice si bugetele de venituri si cheltuieli, ceea ce impune, intre altele, organizarea unei evidente sistematice, corecte si reale tehnico-operative, statistica si conila, precum si a unei previziuni fundamentate. Controlul trebuie astfel organizat incat sa constituie un instrument de prevenire si lichidare a cauzelor care provoaca risipa si proasta gospodarire, sa asigure aplicarea unui regim sever de economii, descoperirea si prevenirea actiunilor perturbatorii, incasarea la timp a tuturor drepturilor banesti ale intreprinderii si achitarea obligatiilor, finantarea oportuna si rationala a cheltuielilor, identificarea si mobilizarea tuturor rezervelor interne, asigurarea echilibrului, cresterea veniturilor si eficientei. Lichidarea aspectelor deficitare ale activitatii economico-financiare, repararea prejudiciilor si tragerea la raspundere a celor vinovati de proasta gospodarire a patrimoniului, atragerea in circuitul economic a tuturor resurselor, alocarea cu grija a acestora, lichidarea imobilizarilor nejustificate de fonduri, cresterea nivelului calitativ al produselor, prevenirea angajarii ineficiente de fonduri, reprezinta sarcini deosebite ale controlului economico-financiar. Controlul se executa prin diferite parghii economico-financiare (costuri, preturi, profit, impozite si taxe, credite etc.) si poate fi, din punct de vedere al timpului de efectuare : preventi concomitent si postoperativ. Functia de control a finantelor intreprinderilor se exercita prin anumite organisme, care difera intr-o oarecare masura de la o intreprindere la alta, cu mentiunea, insa, ca forta detinatorului de capital sau a pachetului de actiuni isi pune amprenta asupra formelor de manifestare a controlului si competentelor organelor de control. Societatile si alte unitati cu personalitate juridica se pot afla in anumite grade de angajare asociativa cu organe superioare de sectiunelare si concentrare, ceea ce determina interventia in efectuarea controlului a unor grupuri de actionari si a consiliului director al sectiunelului. Forma centrala a controlului la nivelul verigilor autonome titulare de capital este controlul financiar propriu (autocontrolul) si care este de fapt un control de gestiune.In cadrul regiilor autonome si societatilor comerciale, in functie de specificul, organizarea interna si pozitia ierarhica a acestora, organismele prin care se exercita controlul financiar propriu pot fi: controlul conilului sef, controlul financiar intern, revizorii de gestiuni, comisiile de cenzori, comisiile de revizie sau alte organe autorizate prin statutele de organizare. Ca membru de baza al consiliului director, conilul sef are rolul hotarator in organizarea si functionarea controlului administrarii sau gestionarii capitalului in conditii de eficienta si renilitate ridicata ; acest control se exercita personal sau prin delegati ori organisme subordonate consiliului. Controlul activitatii de administrare sau gospodarire a patrimoniului trebuie sa vizeze, in special, urmatoarele obiective: ' respectarea regulilor generale financiar-conile si fiscale ; ' asigurarea utilizarii eficiente a capitalului economic si a fondurilor : ' identificarea si mobilizarea rezervelor interne ; ' urmarirea si asigurarea eficientei in fundamentarea programelor de productie, investitii si financiare ; ' prevenirea, descoperirea si recuperarea ubelor ; ' tragerea la raspundere a celor vinovati de incalcarea disciplinei eco-nomico-financiare.Intreprinderile pot atrage in exercitarea actiunilor de control si unele organe exterioare specializate, care pot analiza si expertiza anumite domenii sau intreaga activitate economica si financiara. Sub anumite aspecte, activitatea intreprinderii poate fi analizata si de catre banci, mai ales in ceea ce priveste : ' gradul de lichiditate, solvabilitate si renilitate, in vederea acordarii creditelor ; ' respectarea regimului decontarilor, a formelor si instrumentelor de plata ; ' volumul creditelor solicitate, destinatia si garantia acestora, plata dobanzilor si rambursarea la timp a resurselor imprumutate. Activitatea intreprinderii mai poate fi controlata de organele financiare centrale si locale (Ministerul Finantelor, directiile Finantelor Publice, Garda Financiara etc), care urmaresc si verifica aplicarea legilor in domeniul economic si financiar. in special, asemenea organe verifica modul de silire si plata la timp a impozitelor, taxelor si ale altor obligatii ale intreprinderilor fata de stat, respectarea normelor de intocmire a bilanturilor conile si a contului de profit si pierderi, aplicarea de preturi si tarife legale, verificarea de fond a activitatii economico-financiare a regiilor autonome etc.In concluzie, scopul general al controlului efectuat prin finante consta in organizarea si functionarea intreprinderii la cotele cele mai inalte de eficienta si respectarea cadrului legislati economic, financiar si fiscal. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
