 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Capitalurile intreprinderii
|
|
Capitalurile imprumutate |
|
| Capitalurile imprumutate pot li grupate in trei categorii, din punctul de dere al termenelor de acordare sau utilizare : ' imprumuturi pe termen lung : ' imprumuturi pe termen mediu ; ' imprumuturi pe termen scurt. Din punctul de dere al gestiunii financiare, aceasta clasificare nu este satisfacatoare, astfel ca se cuvine a se grupa capitalurile imprumutate si dupa destinatie, in urmatoarele doua mari categorii : ' capitaluri de imprumut ce au rolul de a finanta actile fixe ; ' capitaluri de imprumut ce au rolul de a finanta actile circulante, imprumuturile pe termen lung suni cele care au , de obicei, o scadenta mai mare de 5 ani, cele pe termen mediu de la 1'5 ani, iar imprumuturile pe termen scurt au scadente ce se silesc sub un an. Din primele doua categorii se finanteaza cu deosebire actile fixe, iar din ultima se acopera actile circulante. > Capitalurile imprumutate pe termen lung Creditele pe termen lung sunt foarte variate in ceea ce priste natura si obiectul lor. Marile intreprinderi pot face apel la economiile publice prin dirse tipuri de imprumuturi pe termen lung pe baza de titluri. Finantarea pe termen lung mai este asigurata si de catre organisme publice specializate (finantare care are o pondere foarte ridicata in diferite tari), precum si de catre stat si banci. Asa dupa cum s-a mai aratat, capitalurile imprumutate pe termen lung reprezinta imprumuturi care depasesc 5 ani, fiind destinate sa acopere elemente durabile ale patrimoniului. in functie de pronienta sau originea celor care le acorda, imprumuturile pe termen lung pot fi grupate in urmatoarele categorii : a. imprumuturi obligatare ; b. imprumuturi de la organismele publice specializate ; c. imprumuturi de la stat; d. imprumuturi de la banci. a. Imprumuturile obligatare Nevoile de capital pe termen lung ale unei societati comerciale se pot satisface atat pe calea emisiunii de actiuni, cat si a celei de emitere a obligatiunilor. Emisiunea de obligatiuni asigura fonduri imprumutate, generand totodata cheltuieli pentru plata dobanzilor si restituirea imprumuturilor. Cheltuielile ce se fac impun acoperirea lor, astfel ca utilizarea imprumuturilor trebuie sa aiba ca efect cresterea puterii economice concurentiale si a rezultatelor financiare.Imprumuturile pe baza de obligatiuni sunt o forma deosebita a creditului pe termen lung, caracterizandu-se prin emisia in public de titluri negociabile (obligatiuni). Fiecare obligatiune reprezinta o fractiune a datoriei contractate de o intreprindere. Obligatiunea se caracterizeaza prin : ' valoarea ei nominala, care serste drept baza de calcul a dobanzii ; ' o rata de dobanda (nominala), care aplicata la valoarea nominala da suma cuponului, adica a dobanzilor ce se vor plati anual; ' pretul de emisie, care poate fi mai mic decat valoarea nominala (diferenta fiind numita prima de emisie) ; ' pretul de rambursare, care poate fi mai mare decat valoarea nominala (diferenta numindu-se prima de rambursare).Intreprinderea poate ajunge in situatia de a primi o suma mai mica decat cea pentru care se plateste o dobanda si de a rambursa o suma mai mare decat valoarea nominala. Rata dobanzii reale este mai mare decat cea nominala. Durata imprumutului este silita prin contract, dar durata de viata a fiecarei obligatiuni nu este precizata, deoarece rambursarea se face prin tragere la sorti. Rambursarea se face, in cele mai multe cazuri, prin anuitati constante. Obligatiunile sunt titluri care pot fi coiate la bursa. Societatea emitenta poate sa-.si reduca datoria, rascumparand la bursa obligatiunile la un pret ce poate fi inferior valorii de rambursare. Garantia imprumutului este data de un angajament al societatii. Exista dirse forme de imprumuturi pe baza de obligatiuni, carora le sunt proprii modalitati deosebite. Spre deosebire de actionari care sunt coproprietari, persoanele care acorda imprumuturi pe baza de obligatiuni nu poseda decat un drept de creanta asupra intreprinderii. Drepturile juridice legate de obligatiuni sunt identice. Toate obligatiunile au aceeasi valoare nominala. Obligatiunile pot fi negociate la bursele de valori mobiliare. Pot emite obligatiuni numai acele intreprinderi care indeplinesc prescriptiile legale. Succesul unui imprumut pe baza de obligatiuni depinde de factori cum sunt cei referitori la conjunctura economica generala, randamentul si durata imprumutului, precum si notorietatea intreprinderii. Notorietatea este legata, in special, de dimensiunea intreprinderii. Posesorul de economii care isi incredinteaza banii unei intreprinderi mari intampina mai putine riscuri, securitatea acesteia fiind mai bine ;is gurata. Motivului de securitate i se adauga si cel de lichiditate, deoarece posesorul de economii prefera sa-si insteasca banii in titluri negociabile la bursa, avantaj neoferit de intreprinderile cu dimensiuni reduse. intreprinderea de dimensiuni mici sau medii care doreste sa contracteze o datorie pe termen lung, poate s-o faca la banci sau organisme specializate, cu mentiunea ca marile intreprinderi pot recurge si la imprumuturi pe baza ele obligatiuni. Particularitatea acestui imprumut consta in aceea ca intreprinderea face apel la economia publica, astfel ca solicita finantarea de la un ansamblu de indivizi si nu de la o institutie, financiara. Datoria intreprinderii se materializeaza in obligatiuni. Daca persoana care a acordat imprumutul doreste sa-si recapete banii inainte de data prevazuta a rambursarii, ea poate sa-si vanda titlul la bursa altei persoane si sa primeasca un pret, care poate fi diferit de valoarea nominala. Obligatiunile nu confera detinatorului nici o putere de decizie in intreprindere si nu-i permite acestuia sa beneficieze de cresterea societatii, asa cum se intampla in cazul actiunilor. Un imprumut pe baza de obligatiuni se mai caracterizeaza prin valoarea sa de emisie, plata de dobanzi, calendarul de amortizare sau rambursare si pretul de rambursare. Suma imprumutata este variabila potrivit cu nevoile societatii. Obligatiunea este emisa la un anumit pret, care poate varia de la un imprumut la altul. Pentru fiecare obligatiune se cuvine un nit anual, in care scop se detaseaza din aceasta un cupon care da dreptul la plata dobanzii.Imprumutul este amortizat conform unui calendar indicat in obligatiune. Un avantaj pentru detinatorul de obligatiuni consta in faptul ca rambursarea imprumutului se face fie la valoarea nominala, fie la un pret mai mare. Emiterea de obligatiuni antreneaza cheltuieli.In practica economiei de piata se pot utiliza mai multe categorii de obligatiuni, dupa cum vom dea in continuare. ' Obligatiunile simple sau clasice.In situatia in care se procedeaza la emisiunea unui imprumut pe baza de obligatiuni, intreprinderea remite fiecarui imprumutator un numar de titluri in schimbul fondurilor care-i sunt imprumutate. imprumuturile pot fi adresate populatiei, intreprinderilor, institutiilor, astfel ca marile unitati economice pot fi finantate de un ansamblu de creditori. Cursurile la care pot fi negociate titlurile pot fi diferite de valoarea nominala. Spre deosebire de actiuni, obligatiunile nu dau dreptul la dividende, ci comporta, asa cum s-a mai aratat, un nit anual ca dobanda fixa sub forma cupoanelor. Obligatiunile se emit pe termen. La detinatori, obligatiunile reprezinta titluri de creanta. Valoarea nominala.a obligatiunii este, de regula, la nilul pretului de emisiune. D% = Cupon (nit anual) X 100/VaIoarea nominala ' Obligatiunile indexate. Se denumesc astfel, deoarece pretul de rambursare si/sau dobanda variaza in conformitate cu un indice determinat. Astfel, obligatiunile pot fi indexate potrivit cu un indice special, indice care are o relatie directa cu activitatea intreprinderii (pretul produselor, cifra de afaceri, volumul productiei etc). Aceste obligatiuni sunt avantajoase pentru cel care da fonduri cu imprumut, in timp ce intreprinderea emitenta va trebui sa gheze asupra sarcinilor financiare care cresc, pentru a le modera in limite rationale. ' Obligatiunile participante. Aceste obligatiuni reprezinta o varianta a celor indexate, caracterizandu-se prin aceea ca dau dreptul la o dobanda fixa, plus una suplimentara, indexata pe beneficiile intreprinderii. ' Obligatiunile conrtibile in actiuni. Aceste obligatiuni se caracterizeaza prin dreptul pe care il dau detinatorilor de a-si transforma creantele, dupa amortizare, in actiuni, ceea ce se poate face in cadrul unei anumite perioade. Detinatorii de obligatiuni conrtibile in actiuni sunt avantajati prin aceea ca au garantia rambursarii minime (nominalul) insotita de posibilitatea de a obtine un important castig, deoarece valoarea Obligatiunea conrtibila este preferabila celei clasice sau simple caci permite sa se beneficieze de cresterea economica a intreprinderii. Ea este preferabila si actiunilor caci ofera siguranta impotriva scaderii cursului acestora, iar daca nu este conrtita ramane o obligatiune simpla aducatoare de cupoane anuale constante. Emitentul de obligatiuni conrtibile poate efectua operatiuni de emitere la o dobanda mai mica decat a unei obligatiuni clasice tocmai pentru clauza de conrtibilitate,1 care aduce conditii mai bune de beneficii decat cupoanele. Pentru intreprindere, emisiunea de obligatiuni conrtibile reprezinta o majorare amanata de capital. ' imprumuturi obligatare grupate sau colecti. Asemenea imprumuturi pot fi acordate de anumite institutii financiare create special in folosul unui grup de intreprinderi. Institutiile financiare permit, in special, intreprinderilor mici sa penetreze pe piata financiara si sa obtina conditii de imprumut foarte favorabile (rate mici de restituire, durate mari de utilizare a imprumuturilor etc). ' Euro-obligatiunile. imprumuturile internationale iau in mare masura forma euro-obligatiunilor, adica a titlurilor plasate in afara tarii in devize straine. La asemenea imprumuturi apeleaza, cu precadere, societatile multinationale ; ele nu difera, in general, de imprumuturile realizate prin obligatiunile simple, conrtibile sau indexate. Plasarea euro-obligatiunilor se face prin intermediul unor uniuni sau grupuri bancare internationale. Emisiunea acestor titluri are caracter international si nu este legata de o anumita piata. Obligatiunile se pot cumpara de catre dirsi capitalisti care domiciliaza in tari diferite. Pentru moti de echilibrare a balantelor de plati externe, statul incurajeaza intreprinderile sa se imprumute de pe aceste piete. b. imprumuturile de la organismele publice specializate Din moti cum sunt cele referitoare la un acces mai greu pe piata financiara sau ca sumele de care au nevoie intreprinderile nu justifica recurgerea directa la aceasta piata, precum si din alte cauze, este necesar sa se creeze institutii de imprumuturi destinate sa largeasca sfera izvoarelor de formare a fondurilor. Asemenea institutii intervin direct pe piata financiara, permitand intreprinderilor sa obtina indirect si pe termen lung capitaluri de imprumut. In economia franceza raspund acestui obiectiv mai multe organisme, printre care : Creditul National, Creditul Agricol, Creditul Financiar, Casa Centrala a Creditului Hotelier, Comercial si Industrial etc. c. imprumuturile de la stat Asemenea imprumuturi reprezinta interntii financiare ale statului determinate de dificultatile pe care le au intreprinderile de a-si procura capitaluri de pe piata financiara. Aceste interntii se realizeaza in scopul favorizarii dezvoltarii economiei. d. imprumuturile de la banci Dupa denumirea pe care o au, rezulta ca bancile pot interni, sub dirse forme, in acordarea de imprumuturi pe termen lung. Capitalurile imprumutate pe termen mediuIn asigurarea echilibrului financiar, intreprinderile sunt interesate sa coreleze termenul de rambursare a imprumuturilor cu durata amortizarii unor elemente de imobilizari (acti fixe). Sub influenta progresului tehnic, unele elemente de acti fixe cum sunt utilajele, masinile-unelte etc. isi pierd din ce in ce mai repede valoarea, astfel ca trebuie sa fie inlocuite. Cadenta amortizarii este necesar sa fie accelerata. inlocuirea acestor elemente determina necesitatea contractarii unor imprumuturi pe durate mai reduse decat cele pe termen lung. Prin urmare, creditele pe termen mediu au rolul de a acoperi nevoile financiare determinate de procurarea unor elemente de imobilizari, acordandu-sc pe o durata, in principiu, de pana la 5 ani (sau chiar pana la 7 ani).In acordarea creditelor pe termen mediu si lung, in economia de piata s-au statuat anumite reguli financiare, intre care : ' indatorarea nu trebuie sa depaseasca fondurile proprii ; ' durata minima a imprumuturilor sa nu fie mai mica decat cea a .folosintei institiilor. Aceasta durata (Dm) se poate calcula (in ani) astfel : Dm = 2 Suma solicitata/Autofinantarea bruta anualaInca o remarca ce trebuie facuta se refera la faptul ca garantia acestor credite se sprijina, in special, pe renilitatea viitoare a firmelor. Putem asimila creditului pe termen mediu propriu-zis si creditul pe termen scurt prelungit, precum si creditul leasing sau de inchiriere, denumit si credit bail. Creditul pe termen mediu propriu-zis poate fi acordat de catre.o banca sau de catre organisme specializate Creditul pe termen scurt prelungit se acorda pentru acoperirea financiara a capitalului circulant. Daca imprumuturile pe termen scurt au o durata de folosinta de pana la un an, imprumuturile pe termen scurt prelungit se acorda pe o perioada ceva mai indelungata. Astfel, asemenea credite, datorita perioadei mai mari ale ciclurilor de fabricatie si de comercializare, pot depasi un an, desi ele finanteaza capitaluri circulante. Creditul pe termen scurt prelungit se poate acorda pentru diferite nevoi de fabricatie, pentru vanzari la export si vanzari in rate etc. Creditul leasing presupune operatiunea prin care o institutie financiara specializata cumpara, la cererea unei intreprinderi, bunuri pentru a le inchiria acesteia, in schimbul platii unei redente periodice. Prin urmare, intreprinderea care foloseste bunurile inchiriate nu este si proprietarul lor, ea are doar dreptul de folosinta pe o durata strict silita.In contractul incheiat intre institutia financiara specializata si intreprindere se prede adesea posibilitatea beneficiarului de a cumpara bunul la sfarsitul inchirierii, la un pret avantajos.Intreprinderile care dispun de o renilitate buna, dar care au o dimensiune modesta, nu pot recurge la procedeele clasice de finantare, astfel ca gasesc in aceasta forma de credit un mijloc de a se dezvolta si moderniza, cu mentiunea ca si durata contractului de inchiriere este avantajoasa. Creditul de inchiriere poate fi privit si ca un mijloc suplimentar de finantare in scopul realizarii programului de institii, pentru care toate resursele intreprinderii au fost deja folosite. Acest credit prezinta urmatoarele caracteristici : ' se incheie pe o perioada determinata, in general, pana la amortizarea bunului ; ' la expirarea contractului exista posibilitatea inapoierii bunului catre proprietar sau cumpararea lui la o valoare reziduala, fixata in contract, precum si posibilitatea reinnoirii contractului. Din punct de dere economic, angajamentele de credit leasing sunt datorii pe termen mijlociu sau lung. Din punct de dere financiar, desi este un contract oneros, adica contract care implica sarcini financiare, obligatii banesti sau cheltuieli, acest credit prezinta avantajul ca in raport cu cel obisnuit are suplete in utilizare, da posibilitatea intreprinderii de a-si procura capitalul fix de care are nevoie, in plus se pot obtine unele avantaje fiscale. Capitalurile imprumutate pe termen scurt Asa dupa cum s-a vazut, aceste capitaluri se acorda pe o durata de pana Sa un an, avand rolul de a permite intreprinderii sa-si finanteze operatiunile de exploatare, operatiuni legate de ciclul de exploatare, adica de actile circulante, dupa cum creditele pe termen lung si mediu au scopul de a acoperi nevoile de institii ce au un caracter durabil.In structura acestor credite gasim : credite de furnizori, diferite creante si credite bancare (care se vor analiza in alta parte a cursului ' gestiunea actilor circulante). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
