 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» piata obligatiunilor
» Curba randamentului
|
|
Factorii ce determina pretul unei obliga tiuni |
|
| Cu toate ca randamentul pana la scadenta ii ajuta pe traderi si pe investitori sa e titlurile de loare de credit cu rate ale cuponului si termene pana la scadenta diferite, totusi el nu determina pretul. Preturile obligatiunilor depind de un numar de factori, cum ar fi capacitatea emitentului de a efectua platile dobanzii si ale principalului precum si modul in care este garantata obligatiunea. Capitolele urmatoare trateaza despre influentele asupra pretului, legate de emitent. Un factor general care afecteaza preturile obligatiunilor este nivelul ratelor predominante ale dobanzii. In exemplele precedente, o obligatiune de 8% a produs randamente diferite, in functie de faptul daca obligatiunea s-a ndut cu prima sau cu dis-cont. Ceea ce nu a fost explicat este din ce cauza se vinde obligatiunea cu mai mult sau mai putin decat loarea sa nominala. Motivul este legat de ratele generale ale dobanzii. Sa presupunem ca obli De exemplu, sa presupunem ca ratele generale ale dobanzii cresc de la 8% la 10%. Cu 15 ani pana la scadenta, o obligatiune de 8% trebuie sa aiba un pret in asa fel, incat atunci cand discon-tul este amortizat peste 15 ani, ea sa aiba un randament pana la scadenta de 10%. Asadar, obligatiunea de 8% cu 15 ani pana la scadenta trebuie sa fie nduta cu putin peste 800$ pentru a putea concura cu emisiunile de 10%. Posibilitatea ca ratele dobanzii sa determine scaderea lorii emisiunilor de obligatiuni aflate in circulatie se numeste riscul ratei dobanzii. Dar, exista si un antaj al acestui risc. Daca ratele generale ale dobanzii scad in timpul celor cinci ani cat obligatiunea de 8% este in circulatie, detinatorul ar putea sa o nda cu o prima suficient de mare pentru a face ca randamentul sau pana la scadenta sa fie egal cu randamentele mai mici ale emisiunilor recente. Lasand la o parte toate celelalte influente, principiul este ca preturile obligatiunilor tind sa creasca atunci cand ratele dobanzii scad, si sa scada cand ratele dobanzii cresc. Ca un corolar, preturile obligatiunilor pe termen mai lung fluctueaza mai mult decat cele ale obligatiunilor pe termen mai scurt, ca reactie la aceeasi schimbare a ratelor dobanzii. De exemplu, stim ca obligatiunea de 8% cu 15 ani pana la scadenta trebuie sa-si modifice pretul cu aproape 200$ pentru a se adapta unei cresteri a ratelor dobanzii cu 10%. Asadar, cu cat este mai scurt termenul pana la scadenta, cu atat este mai putin volatila modificarea pretului la aceeasi schimbare a ratelor dobanzii. Sunt mult mai multe de spus despre silirea pretului obligatiunilor, dupa cum vom vedea in modulele urmatoare. insa, legatura stransa cu ratele dobanzii este cheia intelegerii a ceea ce determina preturile obligatiunilor. Cand Trezoreria Statelor Unite, o administratie statala sau municipala, o corporatie sau orice alt emitent decid sa faca o oferta de obligatiuni, trebuie sa ia in considerare, printre alte lucruri, efectul ratelor dobanzii. Cand obligatiunile incep sa se tranzactioneze pe piata secundara, dupa ce au fost aduse initial pe piata, ele se supun riscului continuu al ratelor dobanzii. Asadar, preturile obligatiunilor reactioneaza la aceiasi factori care actioneaza asupra ratelor dobanzii, in general, acesti factori sunt considerati a fi urmatorii: 1. Ciclul economic. in timpul unei cresteri economice, companiile americane incep sa imprumute bani pentru a cumpara echipamente sau materii prime pentru a construi fabrici sau pentru a dezvolta noi servicii. Potentialii debitori (latura cererii) concureaza pentru o cantitate mai mica de bani (latura o-fertei), determinand cresterea costului banilor (ratele dobanzii): bancile incep sa mareasca ratele de imprumut. De aceea, pentru a atrage bani pe piata obligatiunilor, randamentele trebuie sa creasca. in consecinta, principiul general acceptat este ca, pe masura ce activitatea economica creste, ratele dobanzii tind sa creasca. 2. Inflatia. Cand costurile bunurilor cresc, creditorii trebuie sa-si mareasca ratele dobanzii pentru a compensa scaderea puterii lor de cumparare. Debitorii accepta sa plateasca rate mai mari, deoarece se asteapta sa foloseasca profiil banii, iar in viitor sa restituie imprumutul cu dolari a caror loare de cumparare fi mai mica. in consecinta, se considera ca ratele dobanzii includ si asteptarile debitorilor cu privire la inflatie. Fie ca aceasta presupunere este aderata sau nu, majoritatea economistilor sunt de acord ca ratele dobanzii (costul banilor) cresc odata cu rata inflatiei. 3. Circulatia capitalului. in majoritatea firmelor de brokeraj, economistii analizeaza modul in care circula capitalul in economie si incearca sa prognozeze dimensiunea viitoare a debitului. Cand fac acest lucru, ei incearca sa masoare latura ofertei (dimensiunea creditului disponibil) si latura cererii (dimensiunea viitoare a debitului). Daca analizele lor sunt corecte, ei pot sa prognozeze ratele viitoare ale dobanzii. Cand este vorba de ratele dobanzii, Sistemul Rezervei Federale joaca un rol esential deoarece sileste si pune in aplicare politica fiscala a guvernului Statelor Unite. Ratele fluctuante ale dobanzii afecteaza, de asemenea, venitul total al unei obligatiuni (total return), adica venitul acumulat prin reinvestirea platilor dobanzii pe durata perioadei pana la maturitate. Pana in anii '60, multi detinatori de obligatiuni cum ar fi fondurile de inzestrare pentru fundatii si universitati au incasat, pur si simplu, platile dobanzii pentru cupoanele lor si le-au cheltuit. La acea vreme, majoritatea certificatelor obligatiunilor erau tiparite impreuna cu cupoane - mici parti detasabile din certificat, fiecare reprezentand o plata a dobanzii. Pentru a primi plata dobanzii de pe acest tip de obligatiune, numita obligatiune la purtator (bearer bond), trebuia sa decupati cuponul si sa-l prezentati emitentului, de obicei printr-un intermediar financiar, cum ar fi o banca sau o firma de brokeraj. Aceasta metoda, cunoscuta drept coupon clipping", a devenit asociata cu investitorii bogati datorita perceptiei ca oamenii bogati isi puteau permite sa cumpere suficiente obligatiuni pentru a trai din venitul cuponului. Decuparea cuponului" (coupon clipping) reflecta totodata si o forma simpla de dobanda. Daca cine cumpara o obligatiune si nu reinvesteste dolarii din plata cuponului, atunci loarea nominala ramane constanta, indiferent daca pretul platit pentru obligatiune a fost la loarea nominala, cu prima sau cu discont. Exemplele precedente de rata a cuponului si de randament curent au fost exem Insa, odata ce dolarii din dobanda sunt reinvestiti, detinatorul obligatiunii incepe sa primeasca dobanda la dobanda. De exemplu, sa presupunem ca managerul de portofoliu al unui fond de pensii detine in portofoliul fondului 25 obligatiuni de 1.000$ si 8%. In fiecare an, aceste obligatiuni aduc o dobanda de 2.000$ (0,08 inmultit cu loarea nominala de 1.000$, inmultit cu 25 obligatiuni). Cu cei 2.000$, managerul mai cumpara doua obligatiuni de acelasi tip. Procedand astfel, managerul a transformat plata dobanzii de 2.000$ in principal suplimentar de 2.000$, pentru care i se plati o dobanda. Portofoliul contine acum obligatiuni cu o loare nominala de 27.000$, iar dobanda din anul urmator fi 2.160$ (27.000$ inmultit cu 0,08). Daca cei 2.160$ vor fi folositi pentru cumpararea altor obligatiuni, atunci principalul din anul urmator deveni 29.160$. Desigur, acest exemplu ignora comisioanele, alte costuri si obligatii fiscale si presupune ca managerul cumpara obligatiunile la loarea nominala. Dobanda la dobanda (interest on interest) este o forma de compunere. Dobanda compusa (compound interest) poate sa sporeasca vertiginos venitul total al detinatorului obligatiunii, uneori cu peste jumatate din venitul total compus al obligatiunii. De exemplu, sa presupunem ca obligatiunea de 1.000$ si 8% este cumparata la 1.000$ (loarea nominala) la emitere si tinuta 20 de ani pana la scadenta. Daca detinatorul obligatiunii ar detasa cupoanele timp de 20 de ani, venitul total in dolari ar fi de 1.600$ (80$ inmultit cu 20 ani). Acesta este un exemplu de dobanda simpla. Pe de alta parte, daca pe aceeasi perioada detinatorul obligatiunii reinvesteste semestrial toate platile dobanzii, cu o rata de asemenea de 8%, venitul fi mult mai mare. Fara a intra in calcule matematice oarecum complicate, venitul suplimentar in dolari pe 20 ani fi de 2.201$, la un venit total compus de 3.801$ (1.600$ dobanda simpla, plus 2.201$ dobanda la dobanda). Aceasta nu inseamna ca dobanda trebuie reinvestita in aceeasi obligatiune. Daca se ivesc alte oportunitati de investire pe masura ce sunt primite platile dobanzii, este cu atat mai bine. De exemplu, daca cei 1.600$ din platile cuponului ar fi constant rein-vestiti semestrial intr-un instrument care ar aduce un randament de 10%, venitul total compus ar fi de 4.832$, din care 3.232$ ar fi dobanda la dobanda. Logic, loarea dobanzii la dobanda scade odata cu timpul ramas pana la scadenta. in exemplul precedent, dobanda la dobanda pentru o obligatiune de 8%, tinuta 20 de ani, a fost 58% din venitul total compus sau 2.201$ din 3.801$. Daca obligatiunea ar fi tinuta 10 ani in aceleasi conditii, dobanda la dobanda ar fi doar de 33% din venitul total compus: 800$ dobanda simpla plus 394$ dobanda la dobanda, la un venit total compus de 1.194$. La cinci ani, venitul total compus ar fi de numai 482$: 400$ dobanda simpla si 82$ dobanda compusa. La un an, dobanda la dobanda ar fi doar de 1,60$, adica 2% din venitul total compus. Dupa cum puteti vedea, randamentul total compus (total compounded return) sau rata totala a renilitatii (total rate of return) nu este acelasi lucru cu randamentul pana la scadenta (yield to maturity - YTM). YTM este, pur si simplu, un numar care poate fi calculat din pretul obligatiunii, rata cuponului si timpul ramas pana la scadenta. El exprima doar loarea prezenta a fluxului de numerar al obligatiunii, la o rata estimata a dobanzii. Randamentul total se calculeaza din principal, rata cuponului si dobanda la dobanda. El presupune ca dolarii de pe cupon vor fi pusi sa lucreze, producand dolari suplimentari. in timp ce veniturile in dolari pentru cele doua tipuri de calcule pot diferi si de obicei difera, ratele procentuale ale renilitatii pot fi aceleasi in una sau mai multe din urmatoarele conditii.In primul rand, sa presupunem ca obligatiunea este o obligatiune cu cupon zero, astfel incat dobanda este dedusa din loarea nominala, ca in cazul Obligatiunilor de Economii seria EE. Deoarece nu se primesc dolari de pe cupon, nu exista nici o oportunitate de a-i reinvesti. in astfel de cazuri, rata randamentului pana la scadenta a unei obligatiuni cu cupon zero este aceeasi cu rata totala a renilitatii, deoarece dobanda a fost deja reinvestita, la rata randamentului pana la scadenta (YTM rate).In al doilea rand, daca este inclusa in calcul doar o singura perioada de plata, atunci nu exista nici o oportunitate de reinves-tire. Acesta ar fi cazul daca ati calcula randamentul pana la scadenta al unei obligatiuni cu doar sase luni pana la maturitate (adica o singura perioada de plata a dobanzii).In al treilea rand, daca toate cupoanele ar fi reinvestite la rata YTM, atunci desigur, ea ar fi egala cu rata totala a renilitatii. Din nou, venitul in dolari pentru randamentul total ar fi mai mare decat cel pentru YTM, insa ratele ar fi aceleasi. Rata totala a renilitatii este privita de unii oameni ca o masura mai buna a lorii de piata decat randamentul pana la scadenta, din doua motive. Mai intai, rata totala a renilitatii este mai realista deoarece ia in considerare viitoarele schimbari ale ratelor de reinvestire. De exemplu, daca cupoanele viitoare vor fi reinvestite la mai putin decat rata YTM, rata renilitatii scadea. Daca ratele viitoare de reinvestire vor fi mai mari decat YTM, atunci rata totala a renilitatii creste. Randamentul pana la scadenta nu tine cont de toate acestea.In al doilea rand, ea da posibilitatea investitorilor si traderilor, data fiind o ipoteza rezonabila privind ratele viitoare de reinvestire, sa previzioneze mai precis randamentul total. De exemplu, sa presupunem ca un manager de portofoliu se asteapta ca ratele obligatiunilor sa scada in anul urmator si hotaraste sa investeasca o parte din fondurile portofoliului la un randament pana la scadenta de 8%. Date fiind ipotezele privind rata de reinvestire, managerul stie ca randamentul total efectiv (actual total return) fi mai mic de 8%, iar asteptarile pot fi ajustate corespunzator. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
