 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
|
|
Sistemul fiscal al olandei |
|
| Urmand ordinea precizata la inceputul acestui modul (dupa data aderarii si criteriul alfabetic) a cincea tara pe care se analizeaza prin prisma fiscalitatii este Olanda. Tara semnatara a Tratatului de infintare a Comunitatii Europene, Olanda se remarca printr-o economie deschisa, desi de scara mica.In creionarea trasaturilor principale ale sistemului fiscal olandez ni se pare oportun sa pornim de la unele aspecte interesante ale evolutiei presiunii fiscale din aceasta tara. Mai apoi vom analiza principalele impozite si taxe olandeze, dar si reformele fiscale mai recente din aceasta tara. La inceputul anilor '90, Olanda inregistra una din cele mai mari presiuni fiscale din Uniunea Europeana, dar in ultimii ani aceasta tendinta a fost inversata. Cum cifrele sunt reprezentative oferim exemp O caracteristica a sistemului fiscal olandez a reprezentat-o intotdeauna ponderea mare a contributiilor de asigurari sociale (mai ales a celor suportate de angajati). Graficul nr. 36 arata ca Olanda realiza la nivelul anului 2005 un procent de circa 37% din veniturile totale pe baza contributiilor sociale. in ultimii ani se remarca insa o revizuire substantiala a programelor privind securitatea sociala. Graziano Abrate316 aprecia acest lucru ca fiind o reclasificare a modelului olandez, de ia modelul clasic al tarilor de pe Rhin spre un sistem cu mai mute trasaturi tipice modelului anglo-saxon". Olanda a acordat in anii '70 si '80 o importanta deosebita impozitarii directe. Din acest motiponderea covarsitoare a resurselor fiscale in aceasta perioada provenea din acest tip de impozite. Aceasta tara se caracteriza de asemenea printr-o presiune ridicata asupra muncii. in prezent, conceptia olandeza cunoaste o alta orientare. Impozitele indirecte au devenit principala sursa de venituri bugetare, iar supraimpozitarea muncii a fost treptat inlocuita printr-o scadere o presiunii fiscale in acest domeniu. Acesta a fost unul din obiectivele de referinta ale reformei fiscale olandeze din anii '90, dar si in prezent se pastreaza aceasta tendinta de reducere a sarcinin fiscale asupra muncii. Este evident ca aceasta directie de reducere a unor resurse fiscale a trebuit compensata prin procurarea veniturilor necesare din alte tipuri de impozite. in acest context, impozitele pe consum au crescut. O particularitate a sistemului fiscal olandez este reprezentata de importanta acordata impozitelor ecologice, precum si atentia cu care sunt tratate probleme de poluare si de reglare a traficului rutier. Probabil principala diferenta dintre Olanda si alte tari europene este legata de impozitarea capitalului. Daca in tara membra a Uniunii Europene analizata in paragraful anterior: Luxemburg, impozitele pe capital erau extrem de importante, in constructia sistemului fiscal al acestui stat situatia este cu totul diferita : cota de impunere implicita este cu 5(cinci) procente mai mica decat media impozitarii la nivel de corporatii si este una dintre ce ie mai scazute din Uniune. Aceste date confirma puterea Olandei de a atrage afaceri. in plus, noul sitem de impunere a activitatilor financiare are mai multe efecte in ceea ce priveste neutralitatea alegerilor de investitii. Urmeaza o scurta prezentare a structurii fiscale olandeze din perspectiva principalelor impozite. Pentru inceput se prezinta impozitele directe, iar, din randul acestora, impozitele suportate de persoanele fizice. Istoricul acestui impozit poate fi redat prin prisma evolutiei reglementarilor legale: in anul 1964 se sileste baza legala a acestui impozit prin Legea impozitului pe venit. in decembrie 1998, aceasta lege este abrogata si inlocuita prin Legea din 17 decembrie 1998 impreuna cu Regementarea Ministeriala din 16 decembrie 1998. Anul 2001 aduce o revizuire totala a impozitarii veniturilor persoanelor fizice prin intermediul noului Document Fiscal pe Venit. in anul 2001, cotele de impunere s-au redus si s-au produs mai multe modificari ale bazei de impozitare. Beneficiarul resurselor colectate din acest impozit este, la fel ca in majoritatea statelor din Uniunea Europeana, statul. Platitor sunt toti indivizii cu domiciliul pe teritoriul olandez, dar si nerezidentii care realizeaza venituri din diverse surse olandeze (precizate prin lege). Baza de impozitare este compusa din trei categorii, care in Olanda poarta denumirea de cutii/casete": a- venitul impozabil pentru munca si casa: acestea constau din profiturile afacerilor, la care se adauga un numar de adaugiri si deduceri, plus venitul net provenit din munca, anumite plati periodice, obligatii casnice si personale, care se regasesc in restituirile acordate prin lege. Cota de impunere este progresiva, existand patru transe. Primele doua transe cuprind impozite si contributii sociale (pentru prima transa situata sub 14.870 euro, cota de impunere este de 32,35%, pentru a doua transa cuprinsa intre 14.870 euro si 27.009 euro, cota este de 37,6%). Ultimele doua transe se refera doar la impozite, iar cotele sunt de 42% (pentru venituri situate intre 27.009 euro si 46.309 euro) si 52% pentru veniturile ce depasesc 46.309 euro. Modul de calcul nu este insa chiar atat de simplist (la o prima privire chiar parand extrem de complicat), sistemul olandez cunoscand numeroase alte elemente: o rate medii ' calculate la jumatatea fiecarei transe (exemplificare: pentru tansa 1 - rata medie este de 32,35%, pentru transa 2 - 33,9%, pentru transa 3 - 36,6%, pentru transa 4 - nu este specificata o cota medie); o un credit fiscal de 920 euro pentru angajati (prevazute pentru prima transa de venituri); o un credit fiscal de 920 euro pentru cei care se autoangajeaza (adica pentruIntreprinzatorii particulari) (pentru transa intai de venituri); o se tine cont de asemenea de deducerea sotiului si de numarul de copii aflati in intretinere (de exemplu: pentru prima transa se deduc cheltuielile pentru fiecare copil cu varsta de pana la 13 ani in limita de 8.800 euro, pentru tansa doi se acorda credite suplimentare pentru copii sub 27 ani care locuiesc in casa parinteasca. Pentru tansa trei, alte credite sunt acordate conditionat de statutul partenerului (sotului -sotiei) sau ia angajarea acestuia); o o cota de 12 procente din profiturile angajatilor cuprinsi la transa nr. 3 de venituri poate fi dedusa si adaugata la rezerva pentru pensionare. a- Caseta numarul doi se refera la venitul impozabil provenit din dobanzi substantiale. Acestea se refera la dividende si castiguri de capital atunci cand platitorul de impozite detine singur sau impreuna cu partenerul(a) ei (lui), direct sau indirect, cel putin 5 procente din capitalul unei societati comerciale. Precizare: detinatorul de impozite se presupune a avea o dobanda substantiala intr-o societate daca detine cel putin 5 procente din aceasta. Cota de impunere este de 30 procente. a- Categoria a treia vizeaza veniturile impozabile provenite din economisire si investitii, respectieconomii din depozite bancare, actiuni si obligatiuni, pe baza presupunerii ca platitorul de impozite prezinta o renilitate a investitiei de peste patru procente. Cota de impunere este de 30 procente. Se observa ca impunerea olandeza a venitului personal tine cont de circumstantele personale. Ca o particularitate a sistemului, trebuie mentionat ca statutul de partener ofera o serie de anvantaje. in primul rand facilitati legate de afaceri. De exemplu, atunci cand sotul(ia) il asista pe celalalt in afaceri, legea prevede o deducere a venitului (deducerea sotului asistent), a carei cantitate depinde de masura in care antreprenorul este asistat (venitul castigat de sot asistandu-l pe celalalt in afacerea lui/ei este atribuit sotului care conduce afacerea, doar daca sotii nu solicita altfel, venitul ridicandu-se la cel putin 5,000 a,¬). Impozitul pe venit prezinta in Olanda doua impozite importante, care sunt impozitul pe salarii si impozitul pe dividende. Impozitul pe salarii este reglementat de Actul privind impozitul pe salarii din anul 1990, modificat prin Reglementarea Ministeriala din 16 decembrie 1998. Se colecteaza de catre angajatori prin retinerea din salariile platite sau din alte beneficii acordate salariatilor. Trebuie atrasa atentia ca in Olanda multe persoane fizice platesc doar acest impozit, nefiind supuse altor impozite pe diferite tipuri de venituri. Pentru persoanele cu venituri ridicate sau cu numeroase deductibilitati fiscale, impozitul pe salarii serveste ca un nivel avansat de impozitare, fiind o rezultanta substantiala pentru calcularea restituirilor si pentru asieta impozitului pe venitul global. Impozitul pe dividende cunoaste ca baza legala Legea impozitului pe dividende din anul 1965 si Legea din 17 decembrie 1998. Cota de impunere este de 25% exceptand angajamentele pentru evitarea dublei impuneri. in majoritatea tratatelor incheiate de Olanda este silita o cota de 14% pentru impunerea dividendelor obtinute de societatile straine. Totusi, exista si tratate in care, pe baza de reciprocitate, cota de impunere se situeaza intre 0 si 10%. Impozitele pe dividende se colecteaza prin deducere la sursa de catre societatea platitoare de dividende. Impozitul suportat de societatile comerciale este al doilea impozit direct asupra caruia ne oprim in cercetarea intreprinsa asupra sistemului fiscal olandez. Reglementat prin Legea impozitarii societatilor din anul 1969, modificata de Legea din 17 decembrie 1998 si Legea din i ianuarie 2002, acest impozit procura resurse integral pentru stat. Cota de impunere este ridicata ajungand pana la 34,5% (se aplica o cota de 29% pentru veniturile de pana la 22.689 euro, si o cota de 34,5% pentru veniturile de peste 22.689 euro) si se aplica tuturor societatilor silite in Olanda (societati rezidente), dar si celor nesilite pe teritoriul olandez, dar care realizeaza venituri in aceasta tara (societatilor nerezidente). Baza de impozitare este reprezentata de profitul impozabil silit ca diferenta intre veniturile realizate si cheltuielile asociate cu operatiunile unei afaceri. O trasatura importanta a impozitului pe profitul societatilor olandeze este scutirea de la participatie, aplicabila atat pentru detinerea de actiuni nationale sau straine si care asigura ca impozitul corporational este aplicat doar o singura data asupra profitului obtinut de un grup. Acest lucru semnifica faptul ca o societate care primeste dividende nu trebuie sa plateasca impozitul corporational asupra acestor dividende din moment ce societatea comerciala care distribuie dividendele a platit deja acest impozit Principalele trasaturi ale acestei scheme sunt urmatoarele : toate castigurile din detinerea de actiuni sunt scutite, costurile asociate cu detinerea de acpuni fiind nedeductibile, pierderile provenite din lichidarea companiei fiind deductibile doar in anumite conditii. O detinere de actiuni se considera a exista in cazul in care platitorul de impozite detine cel putin 5 procente din actiuni dintr-o filiala.In anumite conditii, o companie mama ar putea forma o unitate fiscala cu una sau mai multe filiale. Din motive legate de impozitarea corporationala, acest lucru inseamna ca filialele se presupune ca au fost absorbite de compania mama si drept rezultat, pierderile companiilor apartinand unitatii pot fi compensate prin profiturile altei companii. Acest tip de consolidare poate aparea doar daca compania mama detine 100 procente din actiunile filialei sale. O alta trasatura speciala vizeaza societatiile de investitii carora li s-ar putea solicita sa plateasca impozit corporational de 0 procente. Scopul acestui sistem este de a asigura un tratament egal pentru persoanele care investesc in acest tip de investitii si persoanele care investesc direct. O institutie de investitii nu se califica pentru scutirea de la participatie.In privinta impozitarii profiturilor societatilor, este de subliniat laudatica se acorda o atentie deosebita faptului ca fiscalitatea olandeza sa incurajeze investitiile pe teritoriul sau, asigurandu-se dezvoltarea afacerilor din zona. Departamentul Fiscal Olandez a recunoscut intotdeauna ca sistemul fiscal nu ar trebui sa impiedice expansiunea internationala a afacerilor, iar studiile internationale recente au confirmat ca Olanda este o locatie importanta de investitii. Impozitarea indirecta olandeza cuprinde, ca toate statele Uniunii Europene, taxa pe valoarea adaugata si accizele, precum si alte impozite indirecte (minore insa ca importanta). Taxa pe valoarea adaugata a fost reglementata initial prin Legea privind TVA din anul 1968. Acest cadru legal a cunoscut numeroase modificari: amintim Legea din 17 iunie 1998, dar si reglementarile recente introduse dupa 1 ianuarie 2001. Beneficiarul acestui impozit este statul olandez, iar cotele de impunere sunt urmatoarele: » o cota standard de 17,5% (modificata din 1 ianuarie 2001 de la 19%); » o cota redusa de 6% pentru bunurile considerate necesitati (cum sunt de exemplu alimentele si medicamentele ); » o cota de 0% bunurilor exportate de un antreprenor catre tarile care nu sunt membre ale Uniunii Europene. TVA-ul este impus la fiecare etapa a lantului de productie si de distributie a bunurilor si serviciilor. Persoanele impozabile sunt persoanele care conduc o afacere, precum si cei care conduc afaceri independente, incluzand persoane fizice, organisme corporationale, asociatii si parteneriate. Fiecare persoana impozabila este responsabila pentru TVA asupra cifrei sale de afaceri (impozitul pe productie), pentru care TVA aplicat pe cheltuieli si pe investitii (impozitul la intrare) poate fi dedus.In Olanda exista 4 activitatii impozabile : » furnizarea de bunuri in Olanda, interpretata in sensul cel mai larg (bunuri sunt toate obiectele fizice, dar includ si electricitatea, incalzirea, racirea); » furnizarea de servicii in Olanda; » achizitia de bunuri de catre un antreprenor sau organism legal in decursul afacerilor sale; » importul de bunuri; Sistemul legislatiolandez prevede si numeroase scutiri de la plata taxei pe valoarea adaugate. Scutirile se aplicaaa pentru tranzactiile cum ar fi transferul sau inchirierea de proprietate imobiliara (cu anumite exceptii), anumite furnizari de servicii bancare, de servicii ale societatilor de asigurari, servicii postale si servicii medicale, precum si activitatile organizatiilor de tineret, cluburilor sportive, institutiilor non-profit de natura sociala si culturala, (in majoritate) educatia si literatura. Accizele din Olanda se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: » legislatia privind accizele din aceasta tara este integral in concordanta cu Directivele Consiliului Uniunii Europene referitoare la armonizarea accizelor pe piata interna a Uniunii Europene; » sistemul de accize olandez a intrat in vigoare in data de 1 ianuarie 1993; A» respectand legislatia comunitara, impozitele indirecte asupra produselor altele decat petrolul, tutunul si alcoolul sunt admisibile doar daca nu dau nastere unor formalitati la granita in cadrul activitatii de comert intre Statele Membre. » impozitele pe consum asupra bauturilor fara alcool si produsele cu tutun pentru scopuri precum oprirea fumatului, inca exista in Olanda. » accizele olandeze sunt silite asupra uleiurilor minerale, produselor din tutun, vinuri, bere, alcooluri etilice; » aceasta acciza se regaseste in pretul produsului in cauza si se calculeaza si se varsa de catre manufacturieri si producatorii produselor supuse accizarii; » dintre tipurile de accize amintite mai sus, cea mai importanta prin prisma contributiei sala la colectarea resurselor cuvenite bugetului statului (accizele sunt venituri ale statului olandez) este acciza pentru produsele petroliere - aceasta reprezinta circa 70% din resursele totale provenite din acest tip de impozit si circa 6% din totalul veniturilor fiscale din Olanda. O alta particularitate a sistemului olandez vizeaza importanta impozitelor ecologiste, cu care guvernarea si-a crescut veniturile fiscale cu 10 procente. Nivelul impozitelor aplicate pentru poluare (numeroase taxe speciale referitare la poluarea apei, debarasarea de deseuri, canalizare) este cel mai mare din UE. Mai multe impozite, din Olanda sunt aplicate in scopuri ecologiste, asa cum au fost amendate ultima data prin legea din 14 decembrie 2000 referitoare la impozitele ecologiste. Impozitul pe combustibil este apiicat asupra produselor petroliere (impreuna cu accizele), carbune si gaze naturale. Alte impozite sunt aplicate asupra extragerii de apa freatica proaspata, pe furnizarea apei poile, asupra deversarii deseurilor catre silimentele opereaza gropile de gunoi si incineratoarele. Impozitul regulator pe energie este aplicat asupra consumului de gaze naturale, electricitate si produse petroliere cand sunt folosite drept inlocuitori ai gazului de catre utilizatorii casnici sau silimentele comerciale. Ca pondere in PIB, impozitele ecologice olandeze reprezinta circa 3,5 pana la 4 procente. Dintre acestea impozitele ecologice prezinta procentul cel mai ridicat de 1,7 pana la 2 procente, urmate de impozitele pe transport cu o minima de 1,3 procente si o maxima de 1,5 procente si de impozitele pe poluare sau alte resurse cu numai 0,4-0,5% aceste cifre se refera la intervalul de timp situat intre anii 1995 si 2002. Alte precizari privind impozitul pe veniturile de capital: Olanda prezinta un sistem clasic de impozitare in care dividendele sunt impozitate de doua ori, atat la nivel corporational cat si la nivel personal. La nivel personal, impozitul pe dividende este colectat ca o taxa in avans a impozitului pe venitul personal. Asa cum s-a observat anterior legea face diferenta intre dividende si castigurile de capital obtinute atunci cand platitorul de impozite detine o parte importanta intr-o societate si alte venituri financiare. in primul caz, dividendele si castigurile de capital provenite din vanzarea de actiuni sunt impozitate cu o rata proportionala de 25 procente a impozitului pe venit. in cazul pierderilor de capital, 25 procente din aceste pierderi, ar putea fi compensate de impozit, care in alte conditii ar reprezenta o datorie. In al doilea caz, impozitarea venitului din economii si investitii se bazeaza pe presupunerea ca oamenii vor avea niste venituri impozabil de 4 procente din capitalul lor net. Aceasta reprezinta principala modificare introdusa de reforma asupra impozitului venit din ianuarie 2001. Nivelul actual de venit (de exemplu, dobanzi, dividende, castiguri si pierderi de capital) nu este deloc relevant. Capitalul net este considerat a fi capitalul me Impozitul asupra venitului prezumtide capital este aplicat cu 30 procente si astfel este ega! cu impozitul pe averea neta aplicat cu o rata de 1,2 procente. Exprimata ca un procentaj al venitului efectiv, totusi, responsabilitatea fiscala difera in functie de active, depinzand de venitul actual (cu cat creste venitul actual, cu atat este mai mic impozitul exprimat ca procentaj din venit). Acst impozit a inlocuit sistemul preexistent, care consta in impozitarea averii nete cu o rata de 0,7 procente si cu un impozit progresiasupra venitului actual din capitalul personal. De fapt. dividendele si alte venituri din capital au fost impozitate cu ratele progresive obisnuite. Doar anumite castiguri au fost impozitate cu ratele proportionale, care variaza de la 10 procente la un maxim de 45 procente, care era aplicat doar atunci cand venitul depasea prima transa de venit, fixata la 6,800 a,¬. Cea mai importanta categorie a fost reprezentata de veniturile din procentele substantiale detinute intr-o companie, impozitate cu aceeasi rata din prezent de 25 procente. Mai detaliat ratele erau dupa cura urmeaza: » 45 procente in cazul anumitor tipuri de profit si de venit, cum ar fi profituri realizate la vanzarea unei afaceri; » 25 procente in cazul venitului din procente substantiale detinute intr-o companie; » 20 procente in cazul profiturilor care se estimeaza ca au fost realizate la moartea unui antreprenor; » 10 procente in cazul unor actiuni bonus obtinute atunci cand companiile cotate oficial drept limitate elibereaza capital nou). Impozitele locale in Olanda reprezinta un procent extrem de scazut ca pondere in PIB, de doar 1,4% (in perioda 1995-2003). Acest lucru inseamna ca doar o mica parte din totalul resurselor fiscale se fac venituri la bugetele locale. Doua sunt impozitele locale mai importante: impozitele pe proprietate si impozitele pentru utilizarea de bunuri, sau asupra permisiuni de a folosi bunuri sau sa se indeplineasca unele activitati. Dintre acestea, impozitele pe proprietate aduc bugetelor locale aproximati60% din totalul resurselor financiare de care dispun. Municipalitatile colecteaza acest impozit si pot sili cotele de impunere care se aplica la valoarea de piata a proprietatii. Impozitele de utilizare procura doar un procent de circa 0,5 % din produsul intern brut si se refera la impozite pentru folosirea drumurilor si a parcarilor. Evolutia sistemului fiscal olandez este redata prin cercetarea intreprinsa asupra reformelor fiscale din aceasta tara. Pentru a intelege caracteristicile esentiale ale reformelor fiscale creionam pe scurt mediul economic in general. Dupa recesiunea din anul 1993, economia Olandei inregistreaza o crestere constanta, performantele sale fiind remarcabile: produsul intern brut s-a majorat cu cel putin 3 (trei) procente in fiecare an, incepand din anul 1995, maximul fiind atins in anul 1998 cand s-a majorat cu 4,3%. in anul 2000 aceasta tendinta crescatoare a continuat (cu alte 3,5%) datorata cresterii consumului privat si exporturilor. Principalul motor al cresterii economice olandeze a fost reprezentat de consumul privat, alimentat in primul rand din cresterea rapida a ocuparii locurilor de munca. Somajul a avut o evolutie descrescatoare constanta in paralel cu cresterea ocuparii locurilor de munca in medie cu 2,5 procente pe an pentru perioada 1995-2000. Consumul privat a mai fost incurajat de reducerea presiunii fiscale introdusa prin reformele fiscale, dar acest lucru s-a realizat in acelasi timp cu cresterea productivitatii muncii. Tendinta economica pozitiva s-a regasit si in cresterea incasarilor bugetare. in acest context, reducerea presiunii fiscale nu a trebuit sa fie compensata cu o reducere a cheltuielilor bugetare. in acest context, reforma fiscala intrata in vigoare din 1 ianuarie 2001 a putut reduce presiunea fiscala asupra veniturilor persoanelor fizice si a putut reduce contributiile la asigurarile sociale fara a fi compensata, decat in parte, de cresterea impozitelor indirecte, precum TVA si taxele ecologiste. La inceputul descrierii reformelor fiscale olandeze din ultimii ani, este importanta sublinierea ca reducerile fiscale introduse de aceste reforme au fost, fara indoilala, permise de un mediu economic favorabil. La inceputul anilor '90, modelul olandez cunoscut sub denumirea de modelul Polder" a urmat modelul tarilor de pe Rhin (conform acestui model, participantii in procesul economic incearca sa obtina o armonie a intereselor urmand o dezvoltare economica sustinuta, sila si continua si un nivel ridicat de ocupare a locurilor de munca). Dupa anii '90. modelul olandez tinde sa capete trasaturile distinctive ale modelului anglo-saxon. (de exemplu, reducerea sarcinii fiscale, politica de a stopa asortarea fiecarei cresteri a platilor cu o crestere egala a beneficiilor sociale minime, descentralizarea acordurilor de imprumuturi colective, privatizarea asigurarilor de sanatate si reducerea beneficiilor pentru handicapati). Obiectivul reformei din anii '90 este in mod cert de a creste rata de activitate a populatiei, reducand beneficiile si restrangand criteriile de eligibilitate. in acest sens mai exista o reducere a contributiilor pentru siguranta sociala pentru muncitorii peste 65 de ani. Privatizarea asigurarii de boala a contribuit la o reducere insemnata a problemei absenteismului de boala. Stimularea oportunitatilor de angajare si reducerea sarcinii fiscale asupra muncii au fost in mod clar urmarite in Olanda in ultimii 10 ani, nu doar printr-o reducere a contributiilor pentru siguranta sociala. Din 1993, impozitarea directa a fost in mod progresiinlocuita cu impozitarea indirecta. Ratele fiscale asupra venitului personal au fost reduse. Cu noul Document Fiscal al Venitului introdus in ianuarie 2001, rata de top este in prezent de 52 procente, fata de anterioarele 60 procente; rata intermediara s-a diminuat de la 50 procente la 42 procente; rata mai mica de la 33.9 % la 32.25%. Nivelul impozitarii este foarte scazut, in special daca se considera ca la transa mai scazuta doar 2.85 procente sunt formate din impozite (inainte de reforma a fost de 4.5 procente), in timp ce restul sunt reprezentate de contributiile sociale. Cu noile rate fiscale, transversale de la un venit mare la unul foarte scazut, venitul net dupa cresterea impozitului cu 2,1 procente pana la 9,7 procente. in plus, reforma a introdus un credit fiscal pentru ocuparea locurilor de munca pentru angajati si pentru intreprinzatorii particulari de pana la 920a,¬, iar nivelul minim al venitului scutit a fost marit. Sarcina fiscala a fost partial tranferata spre consum, cu o crestere a ratei standard de TVA de la 17,5 procente la 19 procente, si cu o relevanta ascendenta progresia impozitelor ecologice. Olanda este in mod clar consacrata promovarii unei dezvoltarii economice sustinute si este una dintre cele mai avansate tari in ceea ce priveste promovarea unor asemenea politici in Uniunea Europeana. O particularitate a sistemului fiscal vizeaza impozitarea activitatilor financiare care sunt impozitat conform regulilor impozitului pe venitul personal. Tratamentul fiscal al profiturilor din dobanzi substantiale de afaceri s-a modificat in mod dramatic, intrat in vigoare de la 1 ianuarie 1997. De la aceasta data nu doar castigurile de capital din actiunile apartinand unui procentaj substantial sunt caracterizate drept profituri din dobanzi substantiale din afaceri (castiguri sau vanzare), dar si venitul regulat cum ar fi venitul din dividende. Rata fiscala a fost marita de la 20 la 25 procente, cu scopul de a contraataca fenomenul de corporatii detinute de membrii sai, fixata pentru a evita ratele fiscale mari pentru venitul personal. (De fapt, afacerile au fost extrem de favorizate fata de detinerea de proprietati, deoarece profiturile actuale erau impozitate cu rata fiscala corporationala de 35 procente, in timp ce profiturile distribuite au suportat un impozit de 20 procente, in locul ratei fiscale progresive pe venit). in plus o plata fictiva a fost impusa managerilor -detinatori de actiuni care ar putea sa Ie transforme venitul din munca in venit din capital fara limite. Conform Documentului Fiscal al Venitului din 2001, acest sistem a fost lasat intact. (Propunerile originale au inclus o crestere a ratei fiscale pentru interese substantial in afaceri la 30 procente, dar in final rata fiscala a fost mentinuta la 25 procente). Cea mai importanta modificare vizeaza impozitul aplicat venitului din economii si investitii. Sub legislatia anterioara, venitul real primit intr-un an, cum ar fi venitul din chirii, dividende si actiuni, dobanzi pentru conturile de economii au fost impozitate cu rate progresive, castigurile din capital nefiind impozitate. in shimb, din ianuarie 2001, un rezultat estimat fix de 4 procente este calculat in fiecare an pentru valoarea activelor detinute. Acest venit este impozitat cu o rata fixa de 30 procente. Este clar ca, daca venitul efectidepaseste rezultatul estimat de 4 procente, excedentul nu este impozitat deloc. Ca o consecinta, in Documentul pe Venitul Corporational, a fost implementata la 20 procente o suprasarcina a impozitului corporational asupra anumitor dividende excesive distribuite in perioada 2001-2005. O alta trasatura importanta a noului sistem fiscal vizeaza proprietatea imobiliara olandeza detinuta de entitati straine, care intotdeauna va fi considerata a fi un siliment permanent si astfel castigurile de capital vor fi supuse impozitarii. Cea mai controversata problema pare a fi reprezentata de competitia fiscala dintre companii si corporatii, indeosebi evitarea unei competitii daunatoare. Olanda s-a angajat intr-un dialog benefic cu alte state membre care a rezultat in ajustarea practicilor sale conform cu standardele OECD aceptate international. Reforma fiscala din 2001 ar putea avea un impact asupra pozitiei fiscale a Olandei in companiile straine. inainte companiile straine care detineau proprietati imobiliare olandeze care nu reprezentau activele unei afaceri au fost impozitate doar asupra venitului derivat din proprietatea imobiliara, in timp ce castigurile de capital realizate nu erau impozitate. in prezent, proprietatea imobiliara detinuta de companiile straine se presupune ca face parte din afacerea olandeza, si astfel este supusa atat impozitului pe venit cat si impozitarii castigurilor de capital in Olanda. Totusi, cea mai fundamentala modificare din noul Document Fiscal al Venitului este reprezentata probabil de impozitarea venitului din economii si investitii in special din perspectiva internationala, impozitarea rezultatului estimat ai unei investitii este oarecum curioasa, fiind un unicat in lumea industrializata. in Olanda s-a sustinut adesea ca acest lucru reprezinta un regres pentru tara. in ceea ce priveste impozitarea catre un sistem familiar secolului 10. Pe de alta parte, desi Olanda nu are un impozit pentru castigurile de capital, unele masuri specifice sugereaza ca mai multe active au fost disponibilizate, conducand in mod efectila o partiala introducere a unui impozit pe castigurile de capital. Cu toate acestea, baza fiscala redusa distorsioneaza alegerile economice si dauneaza eforturilor de coordonare a impozitelor pe venitul din capital in Uniunea Europeana. Politica fiscala actuala din Olanda este in mod sigur in concordanta cu sugestiile de indepartare a sarcinii fiscale de la munca. Aceasta politica a fost urmata, reducand contributiile sociale si crescand impozitele indirecte cum ar fi TVA-ui si impozitele ecoiogiste, si este consacrata reducerii presiunii fiscale si favorizeaza noi oportunitati de munca. Principalul subiect al reformarii sigurantei sociale este inca deschis, precum si problemele politice majore ramase care vizeaza ratele mici de participare pentru muncitorii batrani si pentru muncitorii cu abilitati greu vandabile. Primitorii de beneficii par inca sa aiba un acces catre munca extrem de limitat si acest lucru se reflecta in cota ridicata a somajului pe termen lung din totalul somajului. Cifra oficiala a somajului subestimeaza in mod substantial nivelul total de inactivitate din Olanda, datorita procentului mare de somaj ascuns. in ciuda progresului din ultimii ani, mai multe reforme sunt necesare, asa cum se precizeaza in agenda guvernamentala. in detaliu, planul fiscal include cinci proiecte de lege care trateaza; » Piata de munca si politica venitului; » Infrastructura economica; » Natura, mediul si transporturile; » Revizuirea impozitului pe mosteniri si pe cadouri, masurile pentru TVA, aranjamentele pentru artisti si sportivi si alte modificari; » Legislatia securitatii sociale. Proiectele de lege vor rezulta intr-o reducere fiscala totala de 1,3 bilioane euro (circa 0,3 procente din produsul intern brut), continuand politica de reducere a sarcinii fiscale totale. O proportie substantiala a acesteia va fi folosita pentru a promova ocuparea locului de munca si vor mai fi adoptate unele masuri pentru a intari structura economica si politica pentru natura, mediu si transporturi. Pentru a rezolva problemele actuale ale pietei de munca, guvernarea va introduce un numar mare de masuri fiscale pentru a-i incuraja pe cautatori de locuri de munca si pentru a promova participarea la munca. Aceste masuri ar trebui de asemenea sa mareasca acceptarea impozitelor si a contributiilor pentru asigurare sociala si sa reduca numarul de beneficiari. Pentru a promova participarea la munca, guvernarea va introduce un credit fiscal pentru anumiti solicitanti de beneficii care gasesc de lucru si pentru alti oameni care revin pe piata muncii. Creditul fiscal, un maxim de 2,723 a,¬, va fi platit platitorilor de impozite doar o singura data, pe o perioada de trei ani. in anumite conditii, acest credit ar putea fi acordat solicitantilor care cauta de lucru sau oamenilor care nu au nici un venit sau un venit foarte scazut pentru 2 ani calendaristici. Guvernarea intentioneaza sa asigure angajatorilor oamenilor care reintra pe piata muncii o reducere de 700 a,¬ a impozitului si a remiterilor pentru asigurarari sociale. De asemenea se doreste pormovarea participarii la munca prin mentinerea oamenilor pe o perioada mai mare pe piata muncii, si se planifica introducerea unui pachet de facilitati fiscale pentru angajatii peste 58 ani. Atacarea capcanei saraciei a fost o componenta esentiala a politicii guvernamentale pentru o anumita perioada de timp. liste important sa se faca munca platita mai atractiva pentru ca piata muncii sa functioneze corect, deoarece capcana saraciei i-ar putea deturna pe oameni de ia a-si cauta un loc de munca platit. Propuneri pentru a reduce in continuare saracia includ cresterea creditului fiscal acordat persoanelor angajate precum si cresterea creditului fiscal pentru copii eliminad totodata indemnizatiile pentru copii sub Proiectul de Beneficii pentru intretinere. Guvernarea considera ca impozitele companiei trebuie reduse pentru a asigura ca Olanda ramane atractiva pentru afaceri. O propunere este de a reduce impozitul corporational cu 0.5 puncte procentuale pana la 34.5 procente. Aceasta reducere fiscala structurala va fi un impuls puternic pentru mediul de afaceri din Olanda. Desi sugestiile OECD vizeaza in principal coordonarea bazei de calculare a impozitului corporational si nu ratele fiscale, aceasta propunere ramane in mod cert in domeniul competitiei fiscale drepte. urile fiscale din 2002 au continuat cu inverzirea". in ciuda mai multor ani de politici ecologiste, mai multe obiective politice nu au fost inca atinse. Se pare ca in formularea obiectivelor politicilor ecologiste, creatorii de politica nu au acordat suficienta atentie modalitatii in care sa se indeplineasca aceste obiective, avand tendinta de a fi prea optimisti in ceea ce priveste efectele masurilor adoptate (CPB 2001). Totusi propunerile se trateaza in continuare diminuarea si inverzirea" impozitelor pe automobile incepute in ultimul an. Impozitul pe vehiculele cu motor pentru masini care pot folosi petrol si gaz petrolifer lichefiat va fi redus cu 6,5 procente. in plus, accizele asupra petrolului slab in sulfuri si a gazului petrolifer lichefiat vor fi temporar reduse cu 1.36 a,¬ din 1 octombrie. Guvernarea ii va incuraja de asemenea pe oameni sa cumpere masini cu combustibil eficient. in functie de cat de economica este o masina, unele impozite pe vehiculele cu motor platite de cumparator vor fi rambursate. Pe langa mariaj, alte forme de coabitare au devenit obisnuite in ultimele decade. Aceast lucru face ca modernizarea impozitului pe mosteniri si pe cadouri sa fie necesara. ul fiscal din 2002 propune o scutire generala de la impozitul pe mosteniri si cadouri pentru parteneri; definitia de partener" va fi limitata. Modificarea sistemului de TVA a fost de asemenea propusa. De exemplu, TVA-ul pentru biletele de avion nationale este modificata cu o rata mai mare, in timp ce acelea pentru centrele sportive primesc o impozitare cu o rata scazuta. Olanda ocupa in cadrul clasificarii statelor europene dupa indicatorul presiunii fiscale globale un loc situat mai degraba in categoria celor cu povara fiscala ridicata, respectilocul 18 (elul nr.l). Presiunea fiscala olandeza multianuala pentru perioada 1990-2005 este de 41,4% fiind superioara aceleiasi medii realizate pentru EU25 de doar 40,6%. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
