PREVIZIUNE A PIETEI, anticiparea evolutiei fenomenelor de piata, pe baza analizei stiintifice a realitatilor actuale, in lumina legilor o-biective si a contradictiilor econo-mico-sociale, ca si a estimarii rezultatelor ce se preconizeaza in acest domeniu prin politica economica. P. p. inseamna deci o incursiune in viitor de pe platforma prezentului. P. p. reprezinta calcul si analiza, rodul unor cercetari ample, complexe si aprofundate in legatura cu continutul si amploarea viitoare a fenomenelor de piata. Este o etapa anterioara etapei de ificare, pe care nu o inlocuieste, ci o precede in mod obiectiv. Se concretizeaza in evaluari cantitative si calitative asupra evolutiei posibile si probabile a fenomenelor de piata (cerere, volum de desfaceri, costuri, preturi, beneficii etc), intr-un anumit interval de timp, care constituie orizontul de timp ( al previziunii. Fn functie de perioada la care se refera p. p. poate fi : pe termen scurt (1-2 ani), mediu (5-6 ani) si lung.
Cu cit orizontul da timp este mai indepartat cu atit vor fi mai pro funde mutatiile cantitative, calitative si structurale ale pietei. In functie de modul in care urmeaza a fi formulate, distingem previziunea : punct (nivel), care se refera la estimari ale evolutiei fenomenelor sub forma unei cifre (exemplu : in anul 1980 se vor vinde 500 mii televizoare) ; previziune interval, care prezinta evolutia fenomenelor incadrata intre anumite limite sau intervale (exemplu : in 1980 se vor vinde intre 500-525 mii de televizoare) ; si previziuni termen care prezinta evolutia fenomenelor in cadrul unui interval de timp (exemplu : in perioada 1978-l980 dotarea populatiei urbane cu frigidere va atinge proportia de 25-l00 de familii). In functie de modul de exprimare avem : previziuni cantitative, care indica valori absolute si calitative care indica tendinte si orientari ale pietei. Dupa felul in care sint abordate fenomenele pietei, avem previziuni exploratoare care contureaza evolutia viitoare a fenomenelor de piata in termeni probabilistici si normative care definesc limitele viitoare ale fenomenelor de piata. Dupa instrumentul si tehnicile de lucru folosite, avem: previziuni grafice, matematico-sta-tistice (deterministe si stohastice), mecanice etc. Dupa nivelul de a-gregare la care se elaboreaza a-vem previziuni la nivel de: economie nationala, ramura, intreprindere, grupa de produse, produse sau servicii. Dupa aria geografica la care se refera deosebim previziuni locale, nationale si internationale. Dupa frecventa elaboraraii lor a-vem previziuni periodice si permanente. In functie de sistemul de relatii folosit in cadrul modelului de calcul avem : previziuni conditionate care descriu evolutia unui fenomen in functie de evolutia altui fenomen considerat ca fundamentai (exemplu : evolutia vinzari-lor cu amanuntul, in functie de e-volutia veniturilor populatiei) si neconditionate (independente), care silesc evolutia viitoare a fenomenelor de piata in functie de propria lor evolutie anterioara (e-xemplu : previziunea volumului vin-zarilor in functie de evolutia anterioara a acesteia). In sens larg p. p. se refera si la precizarea cailor de urmat si la optimizarea lor, in vederea atingerii unei eficiente economice si sociale maxime in perioada de timp vizata. P. p. reprezinta o anticipare a viitorului cu un anumit grad de probabilitate. In momentul previziona-rii se pot lua in calcul numai informatiile privind perioadele trecute si prezentul. Prin prisma acestor informatii, viitorul apare structurat in linii mari de catre legile dinamicii sistemelor. Realizarile e-fective nu coincid in mod obligatoriu cu nivelul previziunii, ci se situeaza in jurul acestui nivel. Abaterile vor fi cu atit mai mari cu cit p. p. se refera la fenomene asupra carora actioneaza forte necontrolate. Evaluarea dimensiunilor viitoare ale fenomenelor de piata nu se face sub forma unei evolutii probabile sau posibile univoc determinate, ci sub forma unor variante posibile ale viitoarelor evolutii. Pluralitatea variantelor nu se reduce la desprinderea viitorului posibil, sub forma unor ramuri sau simple fascicole in prelungirea prezentului, ci trebuie sa aiba in vedere o evolutie arborescenta, in care fiecare stare posibila viitoare este doar un punct nodal, din care se dezvolta alti viitori. La alegerea unei tehnici de previziune este necesar sa se ia in considerare mai multe criterii, deoarece nu e-xista reguli consacrate care sa arate cind si cum trebuie facuta o optiune intre metodele subiective (Delphi, anchete, interviuri etc.) si cele obiective (statistice), sau intre metodele extrapolative unifactoriale (proiectarea trendurilor, lisajul exponential si generalizarile acestui procedeu, metoda Box-Jenkins, a-plicatiile analizei Fourier si ale a-nalizei Bayesiene) si metodele mul-tifactoriale sau cauzale (regresia, modelul econometric si metoda Box-Jenkins, care se aplica si la aceasta clasa de previziuni etc). In practica, elaborarea previziunilor implica deseori o combinare a diferitelor metode. Alegerea tehnicilor de previziune depinde si de numarul elementelor a caror evolutie trebuie prezisa. Cele mai importante metode de p. p. sint: ritmul mediu (, coeficienti de elasticitate (, trendul (, calculul proportiilor dintre perioade (, calculul termenului maxim (, vectorii spectrali (, lisajul exponential (, lantul Markov (, testul conjunctural (, covarianta (, corelatia ( etc.
|
