SCHIMB, sfera a activitatii. economice care mijloceste legajtura dintre productie si repartitie, pe de O parte, si consum, pe de alta parte. La baza s. se afla diviziunea sociala a muncii. Esenta, forma, structura si sfera s. sint determinate de productie. La rindul sau, s., in functie de sfera sa concret istorica, influenteaza productia, fie stimulind-o, fie frinin-d-o. Ca proces complex ce exprima schimbul de munca vie si materializata dintre indivizi, clasa si categorii sociale, silit pe baza diviziunii sociale a muncii si a formei de proprietate existente s. poarta denumirea de schimb de activitati, care este o categorie e-conomico-sociala generala si componenta principala a sistemului de relatii de productie. Acest schimb se poate realiza nemijlocit (direct), desfasurat sub forma cooperarii si colaborarii directe a schimbului de experienta si cunostinte in productie, etc. si mijlocit (indirect) desfasurat prin intermediul schimbului de produse si servicii. In orin-duirile in care productia de bunuri materiale apare ca productie de marfuri, aceasta ultima forma a schimbului de activitati imbraca forma schimbului de marfuri. S.de marfuri apare, in acelasi timp, si ca o sfera de activitate a economiei nationale sub denumirea de circulatie a marfurilor, care are functia : de a realiza valoarea marfurilor, adica de a transforma valoarea din forma marfa in forma bani si din nou in forma marfa (M-B ; B-M) ; de a asigura a-provizionarea unitatilor economice cu mijloace de productie si prin aceasta de a mijloci legatura dintre diferitele verigi ale economiei nationalei de a asigura aprovizionarea- populatiei cu bunuri de consum ; de a efectua o serie de servicii catre populatie si unitatile economice etc. In tara noastra, m etapa actuala se disting urmatoarele fprme ale circulatiei marfurilor : a) circulatia marfurilor pe piata interna prin intermediul : aprovizionarii tehnico-materiale ; formarii fondului central de produse agricole ; comertul cu bunuri de consum (comertul interior ; prestarilor de servicii) ; b) comertul exterior. In socialism s. de marfuri sub toate aceste forme are anumite trasaturi specifice : sfera sa este mai restrinsa decit in capitalism in sensul ca forta de munca, pa-mintul, bogatiile subsolului etc. nu mai fac obiectul s. de marfuri, se desfasoara ificat; se caracterizeaza prin relatii de colaborare si ajutor reciproc; este subordonat cresterii bunastarii materiale si spirituale a tuturor oamenior muncii etc. S. de marfuri poate fi sub
forma unui schimb echivalent, cind valoarea marfurilor instrainate de vi]nzator este egala cu cea a marfii obtinute in cadrul ei, partenerii obtinind doar un avantaj legat numai de valoarea de intrebuintare si schimb neechivalent, cind valoarea marfii instrainate de vin-zator este mai mare sau mai mica decit cea a marfii obtinute in schimbul ei. In acest caz unul din partenerii comerciali obtine un avantaj legat nu numai de valoarea de intrebuintare ci si de un cistig de valoare. De regula el imbraca forma schimbului neechivalent international, care reprezinta s. de, marfuri intre doi parteneri (firme, state etc), prin care unul vinde celuilalt marfuri care contin o cantitate de munca sociala mai mare decit cea materializata in mafurile cumparate de la partenerul sau. Este un rezultat al gradului diferit de dezltare economica a celor doua tari partenere precum si a conditiilor in care se desfasoara comertul international. Nivelul scazut de dezltare a fortelor de productie si deci a productivitatii muncii in tarile slab dezltate din punct de vedere economic face necesar un lum de munca mai mare decit cel cheltuit in tarile avansate pentru a crea aceeasi valoare. Insa, valoarea marfurilor exportate se formeaza pe baza cantitatii de munca sociala cheltuita de catre principalii furnizori de pe piata internationala, care, de regula, sint tarile avansate, fata de care cantitatile de munca cheltuite de toti ceilalti furnizori se raporteaza ca fata de o medie. In aceste conditii, chiar daca pretul international ar reflecta exact valoarea, asistam la un s. care prilejuieste transferul unei cantitati de munca (deci de venit national) de tarile mai slab dezltate spre cele avansate, cu consecinte dintre cele mai nefarabile pentru primele.
|
