TEST, metoda de cercetare experimentala a diferitelor caracteristici ale personalitatii umane, metoda care consta in punerea subiectilor in fata unei probe lidate si eta-lonate. Specific testului este de a evidentia ce este capabil un subiect intr-o situatie data, prin atie cu rezultatele obtinute de alti subiecti pusi in aceeasi situatie. In acest fel t. se aplica in special pentru determinarea diferentelor individuale si pentru studiul fenomenelor in desfasurarea carora nu se poate interveni, deci care nu pot fi investigate prin intermediul experimentului. Exista numeroase tipuri de t. : dupa obiectul investigatiei (t. de aptitudini, de interese, de gindire, de conduita, de performante etc), dupa caracterul investigatiei in care sint folosite (t. aplicative sau t. pentru cercetari fundamentale). O insemnatate mai mare au testele aplicative, ele servind unor scopuri practice imediate, precum orientarii si selectiei profesionale, diagnosticarii tulburarilor sau handicapurilor psihologice. Valoarea rezultatelor obtinute prin t. depinde intotdeauna de modul in care acestea se raporteaza la rezultatele obtinute prin alte metode de investigatie. In general se considera ca t. au loare doar in faza orientarii pre--liminare (Leontiev), ca rezultatele obtinute pe aceasta cale au un caracter constatativ. Criticata adesea, metoda t. este totusi de o neindoielnica utilitate atunci cind este folosita de cercetatori cu pregatire corespunzatoare si cind t. este elaborat in asa fel incit sa fie adecte sub toate aspectele problemei cercetate.
|
