 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» management strategic
» Analiza costurilor de interes strategic
|
|
Economiile de costuri |
|
| Economiile de costuri reprezinta fenomene care se materializeaza in diminuarea costurilor odata cu cresterea unei variabile asociate organizatiei. Aceasta variabila poate fi capacitatea de productie, timpul scurs de la demararea procesului de productie, marimea portofoliului de produse sau a retelelor de diferite tipuri asociate sistemului de productie. Intervalul pe care cresterea variabilei induce o economie este suficient de mare pentru a discuta de un fenomen cu implicatii manageriale durabile. Desi in teoria economica se discuta si de aparitia unor dezeconomii asociate acelorasi variabile, acestea nu au un impact sau consecinte practice la fel de importante ca in cazul economiilor, pentru acelasi motiv legat de intervalul de crestere. Economia de scara Fenomenul cunoscut sub eticheta "economie de scara" sau "economie de talie" consta in reducerea costurilor totale medii pe termen lung dator Analiza amanuntita a acestui fenomen este realizata de regula de catre specialistii in economie industriala (etichetele cunoscute in limba engleza sunt industrial economics sau industrial organization). Abordarile pentru uz managerial, mai sumare, sunt uneori interpretate eronat, ceea ce genereaza numeroase confuzii. Conform teoriei asociate fenomenului, exista mai multe puncte de interes generate de modul de variatie a costurilor. Daca se accepta prezumtia ca functia ce reprezinta variatia costurilor cu productia are o forma parabolica (desi acest lucru este invatat din primele lectii de economie si se considera evident, unii economisti il pun sub semnul intrebarii!), atunci ar fi de maxim interes determinarea valorii productiei pentru care se obtine un cost minim.In practica se discuta despre "talia minimala eficace" asociata unui sistem de productie creat pentru un produs (proces) dat. Chiar daca pentru doua sisteme similare ar exista acelasi punct minimal de interes, optiunea strategica va fi influentata si de forma curbei costurilor, mai exact de panta sa. Vor rezulta, in principiu, doua alternati : realizarea unei capacitati de productie la talia optimala din primul moment sau realizarea acestei capacitati printr-o crestere gradata pana la valoarea sugerata de reactia pietei. Experienta dezvoltarii diferitelor industrii arata ca doar o parte dintre ele sunt afectate de acest fenomen. insa, in cazul altor industrii, caracteristicile procesului de productie, cum ar fi indivizibilitatea si specializarea procesului, nu permit o dezvoltare incrementala a capacitatilor de productie. De aceea, noile capacitati de productie trebuie create pentru a functiona din primul moment la nilul productiei considerat optim. Elementele esentiale de interes strategic asociate fenomenului sunt: - identificarea industriilor ce apartin categoriei afectate de acest fenomen; - identificarea taliei minime eficace sau a nilului optim de productie; - "construirea" curbei costului total mediu pentru diferite marimi ale unei capacitati de productie. Economiile datorate "efectelor progresului" "Efectele progresului" reprezinta o eticheta ad-hoc pentru o serie de fenomene care se materializeaza economic prin reducerea costurilor datorata acumularii in timp a cunostintelor legate de realizarea unui produs. Acumularea cunostintelor este, la randul sau, efectul repetarii unui proces de productie, adica al unei acumulari cantitati a productiei masurate de la inceputul operatiunilor. in fond, adevarul ca practica reprezinta o forma de cunoastere si o sursa de progres a fost sintetizat, cu sute de ani in urma, in dictonul latin repeti tio est mater studiorum, incetatenit in Romania sub forma "Repetitia este mama invatarii". in economie, demonstrarea sa empirica a fost realizata inca din secolul trecut, dezvoltandu-se chiar o "teorie a invatarii" (eticheta in limba engleza a conceptului este learning by doing).In practica, s-au remarcat doua tipuri de efecte ale progresului. Formele de manifestare concreta sunt distincte, chiar daca abordari sintetice din manualele mai generale creeaza o oarecare confuzie pentru ca nu precizeaza diferentele. Efectul de invatare consta in diminuarea cantitatii de manopera directa utilizata pe unitatea de produs odata cu cresterea volumului cumulat de productie. Fenomenul este redat grafic prin asa-numita "curba de invatare", ce prezinta o panta negativa. Primele studii empirice care au evidentiat efectul au fost realizate in 1925. Ulterior, in anii '70, cabinetul de consultanta Boston Consulting Group (BCG) a introdus conceptul de "curba de experienta". Conform practicii cabinetului si consideratiilor teoretice asociate, efectul sintetizat in aceasta curba consta in diminuarea costurilor medii (incluzand si costurile salariate, din care cele directe sunt cele remarca." in 1925) datorita cresterii volumului cumulat de productie. Curba are aceeasi alura ca si cea precedenta, adica este caracterizata de o panta negativa. Conceptul BCG, perfectionat ulterior de Henderson (1974), a avut un succes deosebit confirmat de numeroase studii empirice focalizate asupra unor industrii diferite si imbogatit prin extensii la alte subsisteme ale organizatiei. Hax si Majluf (1983) evidentiaza faptul ca fenomenul experientei implica nu numai specializarea muncii si invatarea, ci si ameliorarea produselor si proceselor, ca si a procesului de management, adica se realizeaza un "reglaj organizational" imbunatatit. Practic, conceptul "curbei de experienta" 1-a inghitit pe cel al "curbei de invatare", chiar daca primul era, in mod evident, mai putin riguros. Cum ambele curbe prezinta fenomene dependente de timp, fapt ce nu caracteriza economia de scara, sunt sesizabile imediat o serie de semne de intrebare asociate explicatiilor teoretice initiale. Fenomenele sunt deci mai complexe decat par prin prisma abordarilor initiale, ceea ce obliga la o informare adecvata si la prudenta in utilizare. O premisa simplificatoare care sta la baza utilizarii curbelor este cea a unui efect minor al "progresului incorporat". Pe baza acestei premise, se considera ca nu este evidentiat faptul ca trecerea timpului implica acumularea continua a unor elemente de progres tehnic, incorporate la nilul tuturor factorilor de productie.In anii '80 au aparut o serie de critici consistente ale conceptelor asociate celor doua curbe (Day si Montgomery, 1983 ; Amit, 1986, apud Allaire si Firsirotu, 1998), iar acestea au fost sustinute de cateva esecuri semnificati ale strategiilor bazate pe prescriptiile legate de ele. Efectul in practica a fost ca numarul de prescriptii de utilizare s-a marit prin adaugarea unor conditii care restrang aria de aplicare a conceptelor.In aceste conditii, sintetizand cunostintele actuale asociate curbelor, aspectele de interes strategic pentru manageri ar fi: - deducerea tipului de legatura dintre variabile, adica a efectului de invatare sau a celui de experienta, si marcarea printr-un set de puncte a corelatiei de baza; - identificarea corecta a situatiei in care fenomenele au valoare strategica ; - identificarea modului in care modelarea favorabila a fenomenelor ar induce scaderea costurilor medii. Economia de scop Prin economie de scop (de gama sau de anrgura)1 se intelege diminuarea consumului unor resurse, deci si a unor costuri asociate, ca urmare a utilizarii in comun a acestor resurse pentru realizarea mai multor tipuri de produse sau activitati, adica a mai multor scopuri. Acest fenomen se datoreaza, in principal, existentei unor r In realitate, "schema tehnica" a realizarii combinate a unor produse diferite este completata si de alte efecte aditionale, care contribuie la realizarea unor economii de resurse. Combinarea apare nu numai la nilul operatiilor sau al utilizarii actilor tangibile, ci si la nilul altor functiuni ale organizatiei si al utilizarii unor acti intangibile. Desi abordarea economica prevaleaza, deci se urmaresc economiile, in ultimele doua decenii se discuta tot mai frecnt de abordari strategice care vizeaza aparitia unor sinergii intre afaceri, produse sau competente diferite. intr-o maniera clasica, resursele erau percepute ca fiind "nemiscibile", ceea ce se traducea intr-o specializare ingusta. Astfel aparea asa-zisul fenomen al "miopiei strategice", concretizat in faptul ca nu se "deau" avantajele sau implicatiile pe termen lung ale unui fenomen. Noua orientare strategica, indusa de utilizarea efectului economiei de scop, a impulsionat diferite strategii de crestere, nu numai dirsificarea de tip conglomerat, specifica marilor corporatii americane. in realitate, diferenta data de demarcatia dintre dirsificarea de tip conglomerat si dirsificarea de tip concentric este discuila si se bazeaza pe elemente conntionale, mai degraba decat pe elemente ce creeaza diferentieri obiecti si semnificati. Drept urmare, acest efect a accentuat si tendinta organizatiilor de a realiza combinatii externe, de tipul aliantelor sau fuziunilor.In practica, formele in care s-a concretizat miscarea de fructificare a economiei de scop au fost deosebit de variate si ingenioase, cu efecte de diminuare a costurilor asociate. Ilustrarea schematica a modului de utilizare comuna a unor resurse se gaseste in Bacanu (1997), iar cea a dinamicii costurilor, ca si exemplificarea pe larg a unor consecinte la nil strategic ale utilizarii acestui fenomen, in Allaire si Firsirotu (1998). Implicatiile strategice ale fenomenului economiei de scop sunt asociate direct urmatoarelor aspecte: - identificarea resurselor care este posibil sa fie subutilizate pe o durata semnificativa intr-o perioada viitoare; - proiectarea unui portofoliu de afaceri sau a unei activitati care sa permita acoperirea perioadelor de subutilizare a unor resurse; - urmarirea sistematice a obtinerii unui avantaj concurential durabil, bazat pe sinergiile rezultate ca urmare a fructificarii economiilor de scop. Economia de retea Economia de retea reprezinta fenomenul de reducere a costurilor de operare a unei retele, datorita unei combinatii favorabile a distributiei nodurilor si a caracteristicilor lor, corelata cu caracteristicile elementelor de legatura dintre noduri, adica a arcelor. Conceptul este denumit in limba engleza network economies, network externalities sau economy of density, etichete care ofera, la o traducere literala in romana, o imagine intuitiva a caracteristicilor esentiale ale fenomenului: economie de retea, externalitati de retea, respectiv economie de densitate.In cadrul facultatilor economice se realizeaza o familiarizare tehnica cu esenta acestui fenomen datorita cursului numit generic "matematici speciale pentru economisti". Acest curs contine, de regula, un modul semnificativ de teoria grafelor, incluzand si aplicatiile lor in economie. Teoria grafelor are aplicatii multiple in optimizarea unei afaceri care presupune utilizarea unei infrastructuri de tip retea sau constituirea unei relatii de tip furnizor--client, in care clientul are o distributie spatiala (localizare geografica) de natura sa induca anumite costuri asociate relatiei. Este suficient sa rasfoim o lucrare dedicata acestei teorii si posibilelor aplicatii ca sa constatam ca suntem invadati de concretizari ale grafelor. Problemele de drum critic, fluxuri sau debite, arbori etc. au materializari evidente in procesul de ificare si ordonare a productiei, in organizarea si optimizarea retelelor de conducte sau cai ferate si, respectiv, in optimizarea proceselor decizionale. Una dintre primele lucrari dedicate teoriei intr-un context managerial este cea a lui Kaufmann (1962). Ea a fost urmata de nenumarate alte lucrari, in special de tip curs unirsitar, care au familiarizat lumea economistilor romani cu acest gen de aplicatii. Mecanismele economice asociate retelei au renit in centrul atentiei in anii '80, odata cu aparitia unor industrii si/sau produse noi, dar si cu ocazia reconurarii strategice a unor vaste sectoare industriale. Dereglementarea transportului aerian sau dezvoltarea sistemului de posta rapida au constituit in practica prilejuri de modelare a aplicatiilor teoriei grafelor. Televiziunea prin cablu este exemplul unei noi industrii care utilizeaza teoria mentionata, dar se pot da exemple si din domeniul serviciilor, cum ar fi asigurarile, care sunt remodelate in functie de marimea retelei create.In cazul transporturilor se observa in mod deosebit efectele economiei de retea. Este demn de retinut faptul ca reducerea costurilor e influentata de cresterea frecntei cu care se parcurge un arc, mai degraba decat de cresterea "debitului", adica a volumului transportat intr-o cursa ( studiul de caz I, dedicat firmei Atlassib)." Dupa trecerea in revista a unor experiente asociate unor firme ce utilizeaza economia de retea si dupa o refiltrare a teoriei grafelor se poate concluziona ca exista un camp vast de aplicatii sofisticate. O modelare eficienta presupune interconectarea unor scheme de abordare a problemelor cunoscute cu fixarea unui set de obiecti ce trebuie optimizate concomitent. Chiar daca obiectile economice par sa fie decisi si intereseaza, spre exemplu, minimizarea costurilor, nu trebuie neglijate nici cele manageriale - de exemplu, imbunatatirea imaginii de marca. Managerii pot fi interesati de urmatoarele aspecte cu semnificatie strategica: - posibilitatea utilizarii unor modele asociate teoriei grafurilor pentru a explica afacerea curenta, ceea ce ar aa semnificatia ca afacerea poate fi afectata de economia de retea; - silirea elementelor definitorii ale retelei care au influenta cea mai importanta asupra costurilor medii raportate la unitatea pentru rezultate (spre exemplu, pers X km); - optimizarea caracteristicilor retelei identificate si asociate afacerii, cu efecte asupra indicatorilor economici ai acesteia. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
