 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Mecanismele financiare ale firmei
|
|
Ciclurile financiare |
|
| Reteaua de fluxuri financiare care asigura procesele de schimb de intreprinderii cu alti agenti economici formeaza ciclul financiar. El poate fi delimitat luand in considerare toate operatiile care intervin intre momentul in care intreprinderea transforma moneda, pe care o detine sau o imprumuta, in bunuri si servicii si momentul in care ea isi recupereaza moneda. Ciclul financiar este procedura prin care intreprinderea realizeaza arbitrajul intre detinerea de active fizice, active financiare si moneda, pentru a-si asigura functionarea si dezvoltarea. Acest arbitraj, care permite reconstituirea stocului initial de moneda, este realizat astfel incat stocul final de moneda (lichiditatea) sa fie superior stocului initial, degajand astfel un surplus monetar. Conventional, intr-o intreprindere se disting 3 cicluri financiare: - ciclul de exploatare; - ciclul de investitii; - cic Ciclul de exploatare are ca obiectiv producerea de bunuri si servicii. El cuprinde trei faze distincte: a)- faza de aprovizionare, in cadrul careia se achizitioneaza bunuri si servicii care vor intra in procesul de productie. b)- faza de productie, in care are loc transformarea bunurilor si serviciilor pentru a se obtine produse finite; c) - faza de comercializare, de nzare a produselor finite pentru a asigura optima utilizare a mijloacelor: capitalul si munca. Ori, fluxurile fizice de intrare (cumpararile) si cele de iesire (nzarile) se realizeaza discontinuu. Functionarea regulata a ciclului de exploatare se realizeaza prin detinerea de stocuri, care asigura curgerea continua a bunurilor. Pentru aceasta intreprinderea detine trei categorii de stocuri: - stocuri de materii si materiale; - stocuri in curs de productie; - stocuri de produse finite. Procesele tehnologice, forma pietelor pe care inrreprinderea se aprovizioneaza, forma pietelor pe care ea isi vinde produsele, marcheaza profund volumul si structura ac-tivului brut al intreprinderii. Timpul de asteptare al materiilor materialelor a produselor finite, pe de o parte, si durata ciclului de exploatare, pe de alta parte, sunt factorii determinanti ai acestui ciclu. Acestei retele de fluxuri reale, articulate pe trei stocuri fizice, ii corespunde o retea de fluxuri financiare, articulate pe bunuri financiare: creante si datorii. Faza de aprovizionare genereaza in principiu datorii sub forma creditului furnizor. Decalajul de plata care ii corespunde diminueaza timpul in care intreprinderea trebuie sa "suporte" stocurile sale de materii si materiale, adica sa le asigure finantarea. Faza de productie genereaza stocuri in curs de productie (transformare), a caror eluare cuprinde, in plus de materiile si de materialele utilizate, munca si alte furnituri incorporate, in afara unor ansuri rsate de catre clienti, intreprinderea isi asigura cheltuiala financiara a fazei de productie. Faza de comercializare cuprinde: - o perioada prealabila de stocaj, ai caror timpi pot fi masurati prin viteza de rotatie (nzari/stocuri). - o perioada de realizare a nzarii (livrare si apoi, eventual, facturare); - o perioada financiara, care corespunde unui credit acordat eventual clientilor. Cesiunea creantei catre un intermediar financiar permite diminuarea duratei de imobilizare a fondurilor pentru intreprindere (scont comercial). Functionarea intreprinderii este la originea unei multitudini de operatii elementare, schema de mai jos, foarte simplificata, prezinta evolutia stocurilor de active fizice si financiare in cursul derularii unui ciclu de exploatare. Cand operatiunea elementara angajata ajunge la termen, bunul financiar dispare, el nereprezentand decat o etapa intermediara in procesul de transformare al monedei.Insa in realitate, data incheierii exercitiului conil intervine in momentul in care numeroase operatiuni elementare sunt in derulare. Inventarul stocurilor evidentiaza diferite categorii de active fizice si financiare in curs de transformare intr-una din cele 3 faze ale ciclului de exploatare.In timp ce stocul de moneda initial este reconstituit la sfarsitul ciclului, el nu fi acelasi la data de inchidere a exercitiului, cand o parte din disponibilitatile initiale au intotdeauna drept contraparte active fizice si financiare. Se obser astfel disocierea in cursul unei perioade intre fluxurile reale si cele financiare. Aceasta distorsiune genereaza decalaje intre fluxuri si durata ciclului de exploatare, care antreneaza o imobilizare de fonduri sub forma de active fizice si financiare. Reconstituirea stocului initial de moneda la terminarea ciclului nu se face in mod identic. intreprinderea genereaza in cadrul ciclului de exp Ciclul de investitii are ca element fundamental investitia, definita ca o creatie de capital de productie necesara aplicarii functiei de productie de-a lungul ciclului de exploatare. Capitalul de productie este compus din active fizice, a caror utilizare este intrerupta cand acestea nu mai prezinta utilitate economica pentru intreprindere. De asemenea, ciclul de investitii este intrerupt prin cesiunea sau casarea activelor fizice inainte de consumarea duratei de viata fizica a acestora. Fluxurile financiare care intervin in momentul creatiei sau achizitionarii capitalului de productie pot fi, in cazul unui activ izolat, imediate sau repartizate pe o perioada scurta (daca intervine un credit acordat de catre furnizor), fn cazul unui activ fizic complex, fluxurile financiare vor fi desfasurate pe o perioada mai lunga. Surplusul monetar degajat prin nzarea bunurilor si serviciilor obtinute din exploatarea activelor fizice create sau achizitionate prin investitii, in perioada de viata economica a acestuia, trebuie sa asigure recuperarea cantitatii de moneda investita initial. O parte din moneda recuperata trebui afectata reinnoirii sau cresterii capitalului de productie initial, supus deprecierii (prin uzura fizica sau morala). Este deci evident ca acumularea capitalului de productie depinde de surplusul monetar degajat prin operatiunile de exploatare, si reciproc, fn consecinta, deciziile de investitii vor trebui fundamentate in cadrul strategiilor care integreaza surplusurile monetare degajate de investitii; aceasta fiind un imperativ al ului de dezvoltare pe termen lung al intreprinderii.Intreprinderea isi poate mari potentialul economic si intr-o maniera indirecta, controland alte intreprinderi. Investitia consta in acest caz in afectarea monedei pentru achizitie de active financiare, adica de titluri (actiuni) la alte societati. Este necesara o distinctie intre achizitionarea de titluri operata in functie de o strategie industriala si comerciala, si operatiile de plasament. Primele corespund unei investitii indirecte, si rele acelasi proces decizional ca in cazul unei investitii interne (directe). In cel de ti doilea caz, este vorba de un arbitraj provizoriu intre moneda si o creanta susceptibila de a aduce venit. El se supune logicii plasamentului financiar si se incadreaza in sfera operatiunilor financiare. Ciclul operatiunilor financiare cuprinde: 1. operatiunile de imprumuturi; 2. achizitiile de titluri de plasament; 3. cesiunea creantelor. Daca durata ciclului este scurta aceasta categorie de operatiuni financiare se denumesc operatiuni de credit. A da cu imprumut semnifica transformarea monedei in activ financiar, suma de bani rambursata la sfarsitul ciclului fiind mai mare decat suma de bani acordata cu imprumut, prin suma dobanzilor platite de catre cel imprumutat. Pentru cel imprumutat operatiunea este inversa. Sistemul conil disociaza fluxurile financiare referitoare la capital si fluxurile de dobanzi. Achizitia de titluri de plasament (obligatiuni si actiuni) este un arbitraj intre moneda si creante, dand posibilitatea intreprinderii sa obtina venituri (dividende), cesiunea acestora permitand intreprinderii sa-si reconstituie stocul initial de moneda, sub rezer unui ecart (minus - loarea sau plus-loare). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
