 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul financiar
» Mecanismele financiare ale firmei
|
|
Inflatia |
|
| Inflatia are efecte asupra evolutiei fluxurilor monetare si, in consecinta, asupra surplusului monetar, insa ea are de asemenea consecinte asupra evolutiei activelor. Ori, evolutia activelor productive determina in parte costurile de productie prin intermediul amortismentelor. Ca urmare, semnificatia autofinantarii este in mare masura afectata. Efecte asupra formarii surplusului monetar Consecintele pot fi mai intai apreciate asupra formarii excedentului brut al exploatarii si apoi asupra repartitiei. a) cresterea preturilor constituie forma de manifestare a inflatiei. Ea rezulta din comportamentul actorilor economici care se adapteaza mediului lor si tind sa anticipeze cresterea costurilor. b) cresterea costurilor de productie rezulta din aceleasi procese de adaptare si de anticipare. Aceasta evolutie depinde de piata nationala si de schimburile internationale, precum si de cursul de schimb al monedelor. Acest fenomen scapa deci in parte intreprinderii, care-l suporta. c) eforturile de a mentine partea salariilor preleta din loarea adaugata, conduce la indexarea salariilor la preturi. Rezulta ca intreprinderea suporta efectele inflatiei ca un simplu "insotitor". Afectarea E.B.E. depinde atat de politica de finantare a intreprinderii, care determina remuneratia capitalului imobilizat, cat si de restrictia publica, exprimata prin fiscalitate, a) Dobanzile platite creditorilor depind de volumul imprumutului si de rata dobanzii. Rambursarea capitalului imprumutat se efectueaza pe baza lorii nominale, neindexata. Inflatia favoriza deci imprumutul in conditii care depind de nivelul ratei dobanzii. Rata dobanzii ramane adesea inferioara nivelului inflatiei, rata dobanzii reale fiind adesea nula sau negati. Antajul pentru cel care se imprumuta este evident, constand in a se "apela" ulterior la castigul monetar; b) Dupa prelerea dobanzilor care rezulta din obligatii contractuale, nivelul impozitelor prelete statului depinde de marimea amortismentelor acceptate ca fiind deductibile fiscal. Aceasta marime depinde de durata de viata atribuita activului productiv si de marimea amorti-zata. Ori, regula conila este costul istoric. Amortizarea este deci a-priori subeluata si impozitul supraeluat. c) Prelerea dividendului catre actionari depinde de alegerea lor. Nivelul beneficiilor nedistribuite care raman la dispozitia intreprinderii depinde de aceasta prelere. Interventia autoritatii publice pentru limitarea dividendelor ar putea denatura functionarea normala a acestui mecanism. Efecte asupra eluarii activelor Regula conila fundamentala este inregistrarea lorii activelor fizice la costul lor de achizitie si a activelor financiare la loarea nominala. Consecintele acestei situatii sunt foarte importante. a) Consecintele inflatiei asupra subeluarii anuitatii amortismentelor au fost evidentiate; b) Cresterea nominala a lorii stocurilor, ca urmare a cresterii preturilor la aprovizionare, influenteaza direct rezultatul activitatii, si in consecinta, profitul impozabil si impozitul. Statul prele un impozit pe profit strict nominal; c) Valoarea activelor financiare este permanent determinata pe baza lorii nominale neindexata; d) Eluarea capitalurilor proprii este in mare parte falsificata, de inflatie, in sistemul conil. Consecintele directe nu sunt prea grave, caci eluarea conila nu este suportul eluarii intreprinderii si actiunilor sale, care se realizeaza pe piata financiara sau printr-o tranzactie directa. Din contra, consecintele inflatiei asupra eluarii activelor poate afecta puterea de cumparare a capitalurilor proprii, din cauza insuficientei capacitatii intreprinderii de a-si reinnoi imobilizarile prin investitii. Efectele asupra masurarii performantelor si asupra autofinantarii S-a evidentiat ca masurarea performantei prin sistemul conil pierde din coerenta sa din cauza decalajului in timp a eluarilor utilizate, in special datorita amortismentelor calculate asupra lorii istorice a activelor. Performanta fi, poate fi deci, atat supraeluata cat si subeluata, fara a se cunoaste maniera riguroasa a efectelor de compensatie. Aceasta situatie poate fi agrata in primul rand prin prelerile excesive pe care partenerii sociali le pot efectua, si care conduc la autofinantare, adica la un surplus monetar consert de intreprindere. Ori aceasta genereaza doua modalitati prioritare care pot, in acelasi timp, ameliora si agra situatia intreprinderii. Numai soldul ar putea fi consacrat investitiei, al carui cost de achizitie este oarecum indexat. Pierderea de lichiditate si prelerea fiscala anormala vor putea fi compensate prin castigul inflationist asupra indatorarii? Aceasta depinde de domenii si comportamente fara de care o masurare obiecti nu poate fi oferita. Actorii implicati vor incerca sa exploateze aceasta incorectitudine pentru a castiga, si, in majoritatea cazurilor, intreprinderea pierde. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
