 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» resurse umane
» Sistemul om-masina-mediu. ergonomia
|
|
Factori ai ambiantei de munca |
|
| Conditiile in care isi desfasoara activitatea angajatul constituie o categorie aparte de factori ce pot influenta performantele si atitudinile acestuia. Cei mai importanti factori (altii decat cei psihosociali si de salarizare) sunt cei fizici, chimici si biologici (elul 1). Factorii ambiantei de munca sunt elemente constituti, structural-functionale, ale locului de munca, aflate intr-o relatie interdependenta cu celelalte componente ale sistemului om-masina-mediu si fiind de o mare dirsitate (Rosea et al., 1982). Tabelul 1. Factori ai ambiantei de munca Factori fizici - microclimatul: temperatura, umiditatea, curentii de aer, radiatiile calorice - hiper/hipobarismul - presiunea atmosferica - zgomotul - iluminatul culorile functionale - muzica functionala - vibratiile - infrasunetele - radiatiile infrarosii, luminoase, ultraviolete Factori fizico-chimici - pulberi organice, anorganice, sintetice Factori chimici - substante toxice in stare gazoasa, lichida sau solida Factori biologici - microorganisme Factori psihosociali - relatii interpersonale - particularitati temperamentale - aspiratii - stil de conducere etc. Microclimatul Microclimatul constituie o grupa a factorilor fizici din incaperile si zonele de lucru din care fac parte (Rosea, 1997): - temperatura ambientala - radiatiile suprafetelor inconjuratoare, determinate mai ales de natura proceselor tehnologice si temperatura aerului; - umiditatea - vapori de apa, aburi, aerisire ; - miscarea aerului - datorata circulatiei diferitelor volume de aer, cauzata de incalzirea inegala: - radiatiile calorice - unde electromagnetice de proare a unor particule (cuante). Temperatura ambientala Temperatura este un factor al ambiantei cu efecte asupra starii de sanatate, efortului si rezultatelor muncii executantilor. Denim constienti de temperatura mediului in momentul in care am senzatia de frig sau cald, care se declanseaza la dezechilibrul dintre conditiile termice ale mediului si cele ale corpului nostru (McCormick, Ilgen, 1995).In functie de temperatura ambientala, omul, prin intermediul analizatorului cutanat, dezvolta senzatia de cald (provocata de actiunea obiectelor cu o temperatura mai ridicata decat temperatura pielii: 32-33A°C - valoarea zero fiziologic) sau senzatia de rece (cauzata de actiunea asupra receptorilor din piele a obiectelor cu o temperatura mai scazuta decat cea a pielii). Caldura din organism este produsa de transformarile chimice care au loc in interiorul ficatului si prin transformarea energiei mecanice a muschilor (Tat, 1999). Repartizarea acestei calduri (proprii) nu este uniforma, dar ea ramane constanta (circa 37A°C) in interiorul creierului, in inima si in organele din abdomen, constanta temperaturii la nilul acestor organe fiind o conditie a desfasurarii proceselor vitale. Realizarea unei ambiante termice corespunzatoare unei bunastari fiziologice a organismului (temperatura subiectiva) se bazeaza pe un echilibru sil intre temperatura si umiditatea mediului. Mentinerea temperaturii constante a organismului depinde de pastrarea echilibrului intre termogeneza (producerea de caldura) si termoliza (pierderea de caldura): a) daca temperatura scade, organismul reactioneaza atat prin vasoconstrictie periferica avand ca rezultat reducerea pierderii de caldura, cat si prin intensificarea termogenezei; - meolismul creste de cateva ori peste valoarea normala; - marirea tonusului muscular - tremurat de frig" ; b) daca temperatura creste peste limita superioara a zonei de neutralitate termica (32A°C), aceasta determina o reactie adaptiva care consta in: - cresterea debitului sudoral pana la 1,3 kg/h. Daca lichidul respectiv nu este inlocuit, se poate ajunge la o stare de deficit hidric (in timpul orelor de program, pana la 6% din masa corporala). O data cu transpiratia, se pierd si alti constituenti (sodiu, vitamine etc); - activarea circulatiei cu cresterea debitului circulator; - marirea frecntei respiratorii. Temperatura mediului de lucru influenteaza sanatatea si performantele angajatilor prin: a) combinatia temperaturii cu umiditatea ( ura 10); b) durata de expunere la conditii termice din afara zonei de confort, caz in care este necesara aclimatizarea; c) temperatura obiectelor si uneltelor cu care se lucreaza; diferentele mari (temperatura obiectului de peste 43A°C sau sub 0A°C) dintre temperatura corpului si cea a sculelor pot produce senzatia de durere sau chiar distruge tesuturi. Umiditatea ambientala Cantitatea de vapori de apa din atmosfera (picaturi de apa sau cristale de gheata) este exprimata procentual prin raportul dintre cantitatea de vapori din aer la un moment dat si maximul posibil (cand aerul este complet saturat). Confortul organic se situeaza in intervalul 25-75% : - sub 25 %, apar repercusiuni negati asupra structurilor si functiilor mucoasei respiratorii care asigura eliminarea impuritatilor (inclusiv a germenilor) din aerul inspirat; - peste 75 %, in conditiile prestarii unei munci grele, actioneaza negativ asupra procesului de termoliza (pana la soc caloric). De obicei, se foloseste sintagma conditii termice", care include factorii temperatura, umiditate si circulatia aerului (Smither, 1988).In prezent, exista relativ putine locuri de munca in care temperatura si umiditatea sa afecteze bunul mers al activitatii, iar aceasta deoarece majoritatea cladirilor moderne au instalatii de incalzire, aer conditionat, ntilatie etc. Exceptie fac locurile de munca plasate in exterior (constructii, intretinerea drumurilor). in aceste cazuri, angajatorul este obligat sa asigure echipamentul corespunzator, lichide suficiente, pauze de lucru. Presiunea atmosferica Aceasta devine problematica in cazul lucrarilor sub apa, al constructiei de tuneluri, poduri, in lucrarile la inaltime. Pentru lucrarile sub apa se utilizeaza chesonul (o camera in care se realizeaza o presiune crescuta a aerului), camere de ecluzare in care au loc comprimarea si decomprimarea aerului (Tat, 1999). Un aspect important il constituie betia de adancuri" (stare euforica grava determinata de debitul cerebral redus de oxigen), datorata dizolvarii unei cantitati mari de azot in sange. Pentru evitarea unor situatii negati s-au silit ele cu durata si viteza de dezecluzare, respectiv emersie, in raport cu posibilitatile eliminarii cantitatilor crescute de gaze din sangele si tesuturile organismului. Zgomotul Desi suntem in permanenta inconjurati de sunete, la locul de munca, precum si in oricare alt loc, in majoritatea cazurilor ne putem desfasura activitatea ignorand zgomotul ambiental". Dar, o data cu cresterea nilului (intensitatii) zgomotului, acesta devine un factor poluant al ambiantei de viata si munca, permanent, nedorit, care influenteaza negativ nilul de performare profesionala, fiind de foarte multe ori cauza oboselii, a nervozitatii sau a scaderii cantitati si/sau calitati a nilului muncii prestate. Pentru a intelege efectele zgomotului asupra angajatilor, este necesar sa intelegem natura sunetului. Sunetul este o forma de energie fizica creata de obiectele care vibreaza. Aceste vibratii se transmit sub forma unor valuri" de presiune crescuta sau scazuta, care iradiaza de la suprafata obiectului. Aceste valuri" constituie stimuli fizici pentru urechea noastra. Dimensiunile fizice ale sunetului sunt urmatoarele (Moldovan-Scholz, 2000): - frecnta (numarul de cicluri de vibratii produse intr-o secunda). in general, la om plaja auditiva (suprafata de audibilitate) se inscrie intre 16 si 16.000 Hz (cicluri/s); in cazul unui analizator sensibil, limita superioara ajunge la 20.000 Hz; - intensitatea (nilul de presiune sonora), masurata in belii (mai frecnt, subunitatile dB) ; intensitatea maxima tolerabila este in jur de 100 dB, dar ea variaza in functie de frecnta; - timbrul sau calitatea, care deosebeste intre ele sunetele egale ca frecnta si intensitate; timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor; sunetele pure sunt foarte putine si contin o singura frecnta (de exemplu, diapazonul); majoritatea contin mai multe armonici, care deosebesc doua sunete cu aceeasi frecnta (de exemplu, doua instrumente diferite). Studiile de specialitate au evidentiat limitele inferioare (pragul de audibilitate) si superioare (pragul senzatiei dureroase) ale sunetelor care pot fi receptate de om, precum si faptul ca aceste praguri variaza o data cu frecnta sunetului. Astfel, urechea umana este mai putin sensibila la frecntele joase decat la sunetele cuprinse intre 1.000 si 6.000 Hz. Un sunet de 60 dB la 100 Hz nu este perceput la fel de puternic ca un sunet de 60 dB la 2.000 Hz. Efectele zgomotului asupra omului sunt in functie de intensitatea si de durata sa. In elul 2 este prezentata durata maxima admisa la zgomote de intensitati diferite ( si elul 3 pentru nilurile relati ale sunetelor). in ordinea aparitiei, primele efecte sunt la nil psihic (distragerea atentiei, reducerea performantelor in sarcini care utilizeaza memoria de scurta durata), getati (cresterea activitatii cardiace), suferinta auditiva si apoi dificultati in coordonarea miscarilor (Jurcau, 2003). Pentru a evalua in ce mod perturba zgomotul activitatea la locul de munca, trebuie sa se tina cont de urmatorii factori (Bogathy, 2002): - zgomotul neasteptat si/sau intermitent deranjeaza mai mult decat cel continuu ; - zgomotele cu un spectru mai bogat in frecnte inalte deranjeaza mai mult decat cele cu frecnte joase; - activitatile in care atentia este foarte importanta sunt perturbate in mai mare masura decat - sensibilitatea la zgomot este mai mare in activitatile de instruire decat in lucrarile rutiniere. Pentru a nu afecta calitatea activitatii la locul de munca, au fost introduse o serie de masuri pentru prenirea si limitarea depasirii anumitor niluri de zgomot. Aceste masuri pot fi: sociale (norme si legi de interzicere sau limitare a nilului sonor), tehnice (solutii silentioase, pereti fonoizolanti), organizatorice (casti de protectie, dispunerea surselor de zgomot la o distanta mare fata de angajati) si igienice (control medical, alimentatie cu vitamine etc). Tabelul 2. Durata de expunere maxima la zgomot (normele de sanatate ocupationala din SUA) Intensitatea sunetului (dB) Numar maxim de ore/zi 115 < 1/4 110 1/2 105 1 100 2 97 3 95 4 92 6 90 8 Expunerea pentru un timp indelungat la zgomot puternic declanseaza mecanisme de protectie ale organismului impotriva pericolelor, aceste mecanisme manifestandu-se prin urmatoarele reactii getati: hipertensiune, tahicardie, constrictia vaselor cutanate, marirea meolismului, cresterea tensiunii musculare. Tabelul 3. Nilul relativ al sunetului dB Sunet 0 pragul inferior al auzului 10 fosnetul frunzelor 12 soapta 20-50 conrsatie discreta 50-65 conrsatie cu voce tare 65-70 trafic pe o strada circulata 65-90 tren 75-80 fabrica 90 trafic intens 90-l00 tunet 110-l40 avion cu reactie la decolare 130 pragul senzatiei dureroase 140-l90 decolarea unei rachete spatiale Iluminatul Senzatiile vizuale si analizatorul vizual joaca un rol preponderent si in activitatea profesionala, fiind implicate in 90% dintre modalitatile de receptare a informatiilor. in consecinta, un iluminat corespunzator (artificial sau natural) constituie un element hotarator in obtinerea performantelor. Una dintre cele mai importante caracteristici ale ambiantei luminoase o reprezinta intensitatea luminoasa, a carei unitate de masura este luxul, definit ca volumul fluxului luminos ce cade pe o anumita suprafata (Saal, Knight, 1988). La locul de munca intalnim doua tipuri de iluminat (elul 4): natural si artificial, fiecare avand o serie de particularitati, avantaje, dezavantaje (Moldovan-Scholz, 2000). Sistemele de iluminat artificial se grupeaza in urmatoarele categorii:Iluminatul general - difuzarea fluxului luminos pe toata suprafata incaperii de lucru, fara o orientare precisa asupra unui anumit loc de munca; acesta poate fi: - direct - lumina dirijata direct spre suprafata de lucru; - indirect - lumina este dirijata in proportie de 90-l00% spre plafon si partea superioara a peretilor; avantajul acestui tip de iluminat consta in faptul ca elimina umbrele din incapere si nu provoaca orbirea prin stralucire; - semidirect - 60-90% din fluxul luminos este dirijat spre suprafata de lucru, restul de 40-l0% fiind dirijat spre plafon; - semiindirect - 60-90% din fluxul luminos este dirijat spre plafon si pereti, restul spre ul care trebuie iluminat; - difuz - este superior celor prezentate anterior, asigurand o iluminare difuzata uniform in toate directiile datorita surselor luminoase mascate ; » iluminatul local - este folosit in incaperile in care se efectueaza lucrari ce necesita valori diferite ale intensitatii luminii, in raport cu particularitatile sarcinilor; dispunerea si orientarea surselor de lumina trebuie astfel adaptate incat directia cea mai frecnta a privirii sa nu coincida cu directia luminii reflectate. Cromatica industriala Ambianta cromatica, prin efectele sale fiziologice si psihologice, are un rol important in desfasurarea activitatii la locul de munca, prin influenta exercitata asupra consumului de energie al organismului, asupra starii de oboseala, precum si asupra rezultatelor muncii. Prin coloritul in mediul de munca se urmareste indeplinirea urmatoarelor functii: - functia de realizare a senzatiei de confort: prin realizarea unei ambiante favorabile, care sa apropie ambianta industriala de armonia si echilibrul culorilor din natura; - functia de micsorare a oboselii: neutralizarea senzatiilor neplacute prin efecte psihice si fiziologice contrare; - functia de semnalizare : precizarea continutului si functiei diferitelor componente ale panourilor de comanda, ale conductelor ce transporta diferite substante etc.; - functia de securitate: se deosebeste de functia de semnalizare prin rolul precis si obligatoriu al semnificatiei in ceea ce priste aplicarea ei. »In derea crearii unei ambiante optime de lucru, specialistii in ergonomie iau in considerare proprietatile de reflectanta a diferitelor culori, proprietati care se masoara cu fotometrul (Jurcau, 2003). La un capat al scalei se afla culoarea alba (care reflecta lumina in proportie de 84%), iar la celalalt capat se afla culoarea rosu-inchis (caramida zidurilor, care reflecta 16% din lumina). Utilizarea culorilor in scopul usurarii muncii si pentru cresterea performantelor se bazeaza pe efectele fiziologice si psihologice ale culorilor asupra oamenilor. legerea culorilor cladirilor, incaperilor, mobilierului si echipamentelor urmareste atat un scop utilitar (imbunatatirea performantelor), cat si unul estetic, fiind necesara adaptarea lor la diferite tipuri de munci (elul 4). Caracterul muncii si conditiile de ambianta Munca manuala cu eforturi fizice dinamice Procese de supraghere Caracterul culorilor recomandate Culori odihnitoare (nuante pastel) Culoare Bleu, roz, rnil Caracterul muncii si conditiile de ambianta Munca monotona Caracterul culorilor recomandate Culori stimulati (nuante vii) Culoare Rosu, portocaliu Caracterul muncii si conditiile de ambianta Munca la temperaturi ridicate Munca in incaperi iluminate natural Caracterul culorilor recomandate Culori reci Culoare Verde, bleu Caracterul muncii si conditiile de ambianta Munca la temperaturi scazute Munca in incaperi iluminate artificial si putin aerisite Caracterul culorilor recomandate Culori calde Culoare Crem, roz, portocaliu Caracterul muncii si conditiile de ambianta Munca in locuri zgomotoase Caracterul culorilor recomandate Culori linistitoare Culoare Verde, albastru, rnil Bogathy (2002) formuleaza urmatoarele recomandari pentru o ambianta cromatica optima: - sa se utilizeze pentru peretii interiori culori care nu distrag atentia si care retin murdaria (gri, rde-albastrui); - sa se foloseasca tonuri calde (crem, roz) in halele friguroase si tonuri reci (rde, bleu) in halele supraincalzite ; - culorile peretilor si masinilor sa fie opuse : pentru pereti, galben-deschis, bej, crem, ocru, galbui-deschis, iar pentru masini, rde-deschis, rzui-deschis, albastru--deschis; - masinile sa fie luminate astfel incat partile mai importante sa para mai luminoase; - masinile sa fie colorate diferentiat: partile mobile, taioase, periculoase - in rosu, galben, portocaliu, iar corpul masinii - in gri, bleu, albastru-luminos; - dispozitile de comanda sa fie codificate cromatic, ceea ce faciliteaza discriminarea si identificarea lor; - in uzinele automate, se recomanda ca ambianta cromatica sa utilizeze culori calde pentru a mentine nilul de vigilenta; pentru pereti si plafon, galben-deschis in diferite nuante, cu elemente decorati in portocaliu. Masinile si loul de comanda vor fi vopsite in rde-bleu, o culoare saturata, cu un coeficient de reflectanta de 50-60%, care ofera conditii bune pentru discriminare; - cu scopul de a facilita memorarea si atentia, pentru prenirea accidentelor, pentru conducte se foloseste un cod al culorilor: conductele de apa se vopsesc in gri sau negru, conductele de gaze si lichide cu nocivitate chimica - in galben, conductele cu gaze si explozi - in rosu, conductele cu combustibil lichid - in albastru. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
