 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» resurse umane
» Oboseala, stresul si accidentele de munca
|
|
Accidentele de munca |
|
| Definitia accidentelor de munca cel mai des utilizata a fost formulata in 1931 de catre Heinrich (apuci Saldana, Herrero, Campo si Ritzel, 2003). Accidentele sunt definite ca evenimente fortuite in care actiunea sau reactia unui obiect, unei substante sau a unei persoane se soldeaza cu prejudicii fizice asupra unei persoane. Definitii oarecum similare sunt oferite si in literatura romaneasca, dar sfera de cuprindere a accidentelor se largeste, cuprinzand nu numai actiunile neasteptate soldate cu prejudicii fizice, ci si pe cele care aduc prejudicii morale sau financiare pentru intreprindere (Pufan, 1978). Caracterul fortuit al actiunilor din cadrul definitiei accidentelor de munca poate constitui insa un subiect de controversa, deoarece n-ar trebui sa vorbim despre prevenirea accidentelor de munca daca acestea ar fi neasteptate in totalitate si n-ar putea fi prezise cu o oarecare precizie. Sa ne amintim doar de povestirea de la inceputul acestui modul. Daca Reprezinta un pericol tot ceea ce poate afecta sau deteriora calitatea vietii unui individ sau a unui grup de persoane. Riscul se refera la probabilitatea de aparitie a unor prejudicii in conditiile prezentei pericolului. Din cele doua rezulta si conceptul de prejudiciu, ca o consecinta negati asupra unui individ sau grup de persoane datorata riscului la care acesta a fost expus (Saldana et al., 2003).In aceste conditii, accidentele de munca ar putea fi definite drept orice incident critic la locul de munca and consecinte negative asupra starii de sanatate a angajatilor. Prin aceasta definire se restrange sfera evenimentelor care pot fi denumite accidente de munca. Celelalte situatii care nu au consecinte medicale negative asupra angajatilor, dar conduc la unele prejudicii materiale sau de mediu, sunt denumite incidente. Din aceasta imagine se obser, de exemplu, ca nu toate situatiile in care exista pericole de accidentare se transforma in incidente, cum nici toate incidentele nu sunt accidente de munca. Aceasta viziune este mult mai eficienta decat viziunea clasica, aceea care lua in discutie doar accidentele de munca. Daca maniera traditionala implica studierea accidentelor de munca pentru a lua masuri de reducere a riscurilor ulterioare de accidentare, aceasta maniera de conceptualizare permite prevenirea accidentelor de munca prin aprofundarea dinamicii de care acestea depind. Astfel, prin studiul pericolelor existente, al gradului de risc la care se expun angajatii si al incidentelor aparute, se pot prezice modalitati eficiente de actiune pentru a studia accidentele de munca inainte de aparitia acestora, dand astfel posibilitatea de a le preveni. Datele prezentate in cele doua piramide sunt rezultatul unui studiu realizat de Bird in 1969, care implica 1.753.498 de incidente din 297 de companii, totalizand aproximativ 1.750.000 de angajati si peste 3 miliarde de ore de munca analizate (Saldana et al., 2003). O alta definitie, provenita din domeniul juridic si stipulata in articolul 24 al Legii protectiei muncii nr. 90/1996, arata ca prin accident de munca se intelege tamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica a contractului in baza caruia se desfasoara activitatea, si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin trei zile, inliditate sau deces. De remarcat ca intoxicatia profesionala acuta se inregistreaza atat ca boala profesionala, cat si ca accident de munca. Din fericire, o data cu trecerea timpului, numarul de accidente a inceput sa scada, confirmand parca vorbele lui Constantin Radulescu-Motru, care spunea: Reducerea accidentelor de munca este un semn de civilizatie, asa cum este reducerea morbiditatii de pe urma bolilor infectioase" (apud Jurcau, 2003). Astfel, cu cat sunt mai bine cunoscute cauzele accidentelor si modalitatile de prevenire a acestora, cu atat ideea de a considera accidentul un eveniment fortuit ori un ghinion tinde sa devina desueta.In statisticile legate de frecventa aparitiei accidentelor de munca se iau in considerare doi indici: frecventa si gravitatea. Frecventa se calculeaza prin raportarea numarului de accidente la 1.000 de muncitori sau la 1.000.000 de ore de munca, in timp ce gravitatea poate lua diferite forme in care se tine seama de durata medie a incapacitatii de munca in urma accidentelor de munca, de procentul persoanelor cu inliditate permanenta ori al cazurilor mortale. Toate aceste accidente pot fi grupate in patru categorii (Pufan, 1978): - accidente mecanice - taieturi, striviri, caderi, lovituri, provocate in special de partile mobile ale utilajelor folosite ; - accidente termice - rezultate din contactul direct al angajatilor cu anumite suprafete fierbinti (de exemplu, cuptoare); - accidente chimice - in cazul arsurilor provocate de diversi acizi; - accidente electrice - produse prin atingerea de catre muncitori a unor conductori neizolati, a unor cabluri electrice desprinse etc. O caracteristica a tuturor accidentelor de munca este lipsa de legatura dintre intensitatea cauzelor si marimea efectelor. Astfel, unele cauze mici se pot solda cu consecinte deosebit de grave, in timp ce, in alte cazuri, deficientele majore de functionare a sistemului om-masina-mediu pot sa conduca la accidente mai Accidentele de munca pot fi declansate de acte sau conditii periculoase, considerate cauze secundare, ce apar in urma cauzelor primare : factorul uman, respectiv factorul tehnic (Bogathy, 2002). In activitatea de munca, angajatii pot adopta diferite strategii comportamentale. Unele dintre acestea, desi productive si eficiente, le pot afecta securitatea si sanatatea, intre angajati exista diferente in ceea ce priveste tendinta de a adopta asemenea comportamente. De aceea, in psihologia muncii s-a dezvoltat conceptul de predispozitie spre accidente. Acesta are la baza asa-numita lege a recurentei a lui Marbe, conform careia accidentele viitoare ale unui individ se pot prevedea pe baza accidentelor sale din trecut, aspect sprijinit de unele statistici care au aratat ca 10% dintre persoane sunt responsabile de 50% dintre accidentele suferite (Jurcau, 2003). Desi termenul de dispozitie sau inclinatie nu este unul fericit ales, deoarece poate induce ideea de predeterminare, intre factorii psihologici considerati a sta la baza profilului unei persoane predispuse spre accidentare putem regasi: - viteza de reactie mai mare decat viteza de perceptie ; aceasta situatie creste frecventa erorilor si, implicit, a riscului de accidentare; - emotiile puternice dezadaptive, precum clipele de panica si spaima pe care le pot trai unii angajati in situatii neasteptate sau stresante; - problemele familiale sau financiare care afecteaza capacitatea de concentrare a atentiei; - tulburarile de atentie si hiperkinezie ; - unele deficiente senzoriale sau probleme de sanatate ; - lipsa aptitudinilor si a experientei profesionale cerute pentru exercitarea unor activitati; - un nivel de inteligenta sub medie sau o inteligenta practica scazuta; - oboseala accentuata; - o atitudine inadecta, de neglijare sau defaimare a mijloacelor de protectie; - o incredere exagerata in posibilitatile proprii, care conduce la asumarea unor riscuri foarte mari; - nerabdarea si impulsivitatea, specifice mai ales persoanelor tinere.In ultima vreme, teoria a fost puternic atacata de o parte a cercetatorilor, care considera ca diferentele dintre persoane in ceea ce priveste frecventa de producere a accidentelor se datoreaza, mai degraba, gradului mai mare de periculozitate a activitatii lor. Adeptii acestei pozitii cred ca trebuie sa se renunte la formulari de genul predispozitie spre accidentare" in favoarea unor expresii precum riscul personal" sau susceptibilitate pentru accidente", care inglobeaza atat aspectele personale, cat si pe cele situationale (Bogathy, 2002a). O alta teorie menita sa explice aparitia accidentelor de munca este teoria riscului ca proces de homeostazie. Conform acestei teorii, persoanele actioneaza in asa fel incat sa aiba un nivel oarecum egal de risc. Un exemplu tipic ar fi situatia unui sofer care conduce masina pe timp de ploaie. in astfel de cazuri, el poate percepe un risc crescut de accidentare si decide sa conduca prezator, pentru a evita unele consecinte neplacute. Daca ploaia se opreste si iese soarele, el incerca sa recupereze din timpul pierdut, marind, ca o metoda de compensare, viteza de deplasare a automobilului mai mult decat ar fi facut-o daca s-ar fi deplasat intregul drum in conditii bune. Aceasta teorie conduce la unele predictii paradoxale. Cu cat conditiile tehnice se imbunatatesc, cu atat scade vigilenta factorului uman si cresc erorile acestuia. De exemplu, tot in cazul automobilelor, introducerea sistemelor ABS sau obligativitatea purtarii centurii de siguranta ofera participantilor la trafic un confort care duce la perceptia unui risc scazut. in asemenea conditii, conducatorii auto se pot hazarda in comportamente cu un grad mai ridicat de periculozitate, cum ar fi conducerea cu viteze sporite, amanarea franarii in curbe periculoase etc. Cea mai importanta idee care se desprinde din aceasta teorie este aceea ca, de multe ori, in prevenirea accidentelor, trebuie subliniat mai degraba aspectul psihologic, al perceptiei subiective a riscului de catre angajati, decat solutiile ameliorative in tehnic (Trimpop, 1996). Totusi, revenind la factorul tehnic, cei mai importanti factori ce pot duce la accidentele de munca sunt nivelul scazut de automatizare a activitatii, inexistenta echipamentelor de protectie corespunzatoare, caracteristicile de microclimat inadecte sau prezenta unor situatii-limita (de exemplu, criza de timp sau de personal). |
|
|
Politica de confidentialitate
|
