 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
| StiuCum
Home » marketing
» cercetarea de marketing
» Experimentul de marketing
|
|
Notiuni de baza |
|
| In cercetarea experimentala, se opereaza cu anumite notiuni si concepte specifice. Fara definirea lor, nu este posibila o discutie sau o lucrare pe aceasta tema. Factorul experimental (stimulul de marketing) este variabila independenta, manevrata si observata in timpul experimentului. Factorul sau stimulul experimental poate fi varianta constructiva a produsului, stilul, culoarea, ambalajul, pretul, gustul, mesajul publicitar, mirosul, eticheta, magazinul, plasamentul etc, in masura in care acestea se pot situa pe mai multe niveluri sau pot fi concepute in mai multe versiuni distincte. Nivelul factorului este valoarea la care acesta este supus observatiei. Nivelul variabilei culoare, de exemplu, poate fi: galben, rosu, verde etc. Nivelul variabilei "pret" poate fi: 9 999 lei, 10 025 lei, 15 000 lei s.a.m.d. Tratamentele experimentale sunt proceduri prin care cercetatorul de marketing manipuleaza in mod deliberat variabilele presupuse a fi cauze ale modificarii comportamentului unitatilor experimentale. Tratamentul poate fi o anumita combinatie de niveluri ale variabilelor independente. De pilda, daca un tratament este proiectat pentru a masura variatia vanzarilor la o modificare de ambalaj, el va fi constituit din fiecare dintre tipurile de ambalaje. Daca va mai interveni o variabila independenta - pretul, de exemplu -, atunci se va avea in vedere fiecare combinatie pret-ambalaj. Unitatile (sau grupurile) experimentale sunt persoane, grupuri de persoane, magazine, grupuri de magazine, retele de distributie sau localitati, expuse sau nu actiunii stimulilor experimentali, dar aflate sub observatie. Fiecare grup de unitati supus tratamentelor experimentale este un esantion distinct, astfel incat rezultatele sa poata fi interpretate pe baza atiilor intre esantioane. Unitatile pot fi: a) experimentale; b) martor sau de control. Cele martor sunt observate fara a fi supuse tratamentelor experimentale, tocmai pentru a servi ca baza de atie neutra. Reactia experimentala este efectul masurabil al unui anumit tratament. Cel mai adesea, ia forma modificarii lumului vanzarilor. Efectul unui factor este modificarea reactiei din cauza modificarii nivelului acelui factor. Efectul mediu (sau principal) reprezinta media efectelor unui factor, observate in toate tratamentele experimentale. Interactiunea este influenta combinata a doi factori. De pilda, asupra gradului de ocupare a unui hotel montan, pot concura doi factori: o campanie publicitara (primul factor) poate creste numarul camerelor ocupate cu 50% daca vremea este buna (al doilea factor), dar numai cu 25%, daca vremea este urata. Cei doi factori nu pot fi considerati ca fiind independenti unul fata de celalalt. Erorile experimentale reprezinta abaterea sau imprastierea efectului (variabila rezulta-tiva), care nu poate fi explicata prin tratamentul experimental. Erorile pot fi aleatorii sau sistematice. Erorile aleatorii (nesistematice) sunt generate de actiunea unor factori externi, neidentificati si necontrolati. Pentru a reduce erorile, tratamentul experimental se aplica la cel putin doua unitati. Erorile sistematice sunt cele mai periculoase pentru experimentele de marketing. Principalele surse de erori sistematice sunt: - efectul de istorie, care consta in modificarea unor elemente ale mediului inconjurator pe parcursul experimentului. Efectul de istorie poate fi indus de starea vremii, de schimbarea conjuncturii de piata (de exemplu, cresterea preturilor sau aparitia unui nou concurent), de evenimente social-politice sau religioase etc.; - efectul de maturizare se refera la schimbarile suferite de insesi unitatile experimentale pe durata tratamentului si care pot influenta efectul final al factorilor experimentali, imbatranirea subiectilor, oboseala, plictiseala, rutina, schimbarea dispozitiei lor psihice sunt posibile cauze care induc efectul de maturizare; - efectul de test, care tine de conditia psihologica a subiectilor in raport cu experimentul. Este generat de faptul ca ei stiu ca fac obiectul unei investigatii si isi schimba comportamentul; - efectul de selectie intervine atunci cand nu se respecta principiul selectiei aleatorii a grupurilor experimentale si a celor martor; - efectul impreciziei masuratorilor, care poate fi o problema de tehnica, de metoda sau de competenta a cercetatorilor. Asadar, reactia experimentala (pe care o m nota cu A) este rezultanta actiunii factorilor experimentali si a factorilor de eroare enumerati mai sus : A = E + I + Z + R + T + S, cu notatiile: E - efectul de tratament (al factorilor experimentali); I - efectul de istorie ; Z - efectul de maturizare; R - efectul impreciziei masuratorilor ; T - efectul de test; S - efectul de selectie. Schemele de tratament pe care le prezentam in continuare au rolul de a "izola" efectul factorilor experimentali prin reducerea, eliminarea sau separarea efectelor care genereaza erori. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
