 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MARKETING
Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde". |
| StiuCum
Home » marketing
» marketing international
» Teorii despre organizatii
|
|
Teoria organizatiilor ca sisteme inchise si rationale |
|
| intre 1900 si 1930, semnul distinctiv pentru organizatii era imaginea clasica a organizatiilor ca " masini" proiectate deliberat sa realizeze sarcini (scopuri) specifice (Vlasceanu, 1999). Principalele modele teoretice dezvoltate in cadrul acestei etape sunt : - managementul stiintific promovat de Frederick Taylor; - teoria organizarii si administratiei dezvoltata de Henry Fayol; - teoria birocratiei elaborata de Max Weber; - teoria comportamentului administrativ dezvoltata de Herbert Simon. Managementul stiintific promovat de Frederick Taylor Frederick Winslow Taylor a trait intre anii 1856 si 1917, debutand in 1878 ca muncitor la atelierul de constructii mecanice de la Midvale Steel Company, unde a devenit sef de echipa si apoi inginer-sef. S-a transferat la uzinele siderurg Taylor, artizanul a ceea ce este cunoscut drept "management stiintific", spunea (Pugh, Hickson, 1994): "Obiectul principal al managementului trebuie sa fie asigurarea maximei prosperitati pentru patron, impreuna cu maxima prosperitate pentru salariat. Pentru patron, maxima prosperitate nu inseamna neaparat profituri mai mari pe termen scurt, ci dezvoltarea tuturor aspectelor care ii asigura intreprinderii o prosperitate permanenta. Pentru salariati, prosperitatea maxima nu inseamna doar salarii mai mari imediate, ci si dezvoltarea capacitatii lor de a obtine realizari mai valoroase, la nivelul maxim la care sunt calificati". Interdependenta reciproca dintre conducere si salariati, precum si necesitatea de a munci impreuna in scopul atingerii obiectivului comun al prosperitatii crescute pentru toti cei implicati i s-au parut edente lui Taylor. Continuand logica acestei rationament, el a edentiat doua probleme, sugerate de intrebarea: De ce exista atat de mu'a antagonism si ineficienta ? Raspunsul !at de Taylor este focalizat pe trei cauze fundamentale generatoare de ineficienta si antagonism: a) falsa credinta a muncitorilor ca orice crestere a productitatii atrage ineil dupa sine scaderea numarului de locuri de munca; b) metodele ineficiente de munca, mari consumatoare de timp si efort; c) sistemul deficitar de conducere, care ii "obliga" pe muncitori la limitarea productiei pentru a-si proteja interesele.In consecinta, rolul managementului este acela de a depasi aceste obstacole. Taylor a initiat realizarea de studii sistematice asupra muncii si managementului insusi. in acest fel a aparut Managementul stiintific. Taylor afirma ca managementul stiintific nu este "o noua schema de plata a oamenilor", "un nou sistem de premiere", nu este "studiul timpului" si nici "studiul omului", ci, dimpotriva, o "revolutie mintala", o "mare schimbare spirituala" care ar trebui sa se produca in randul tuturor celor ce lucreaza in spiritul sau. Taylor a propus patru mari principii ale managementului stiintific (apud Zlate, 2001): 1. dezvoltarea stiintei reale a muncii prin adunarea si sistematizarea tuturor cunostintelor detinute de muncitori si reducerea lor la reguli, legi, chiar la formule matematice; 2. selectia stiintifica si perfectionarea progresiva a muncitorului - alegerea muncitorilor in functie de insusirile lor fizice si intelectuale absolut necesare muncii, insotita de instruirea lor pentru a putea ajunge muncitori de "prima clasa" ; Teoria organizarii si administratiei dezvoltata de Henry Fayol Inginer minier, apoi membru al conducerii si director general - intre 1888 si 1918 - l& combinatul Commentry-Fourchambault-Decazelle, Henry Fayol (1841-l925) sistematiza la 75 de ani ideile si experientd sa practica de-o ata in lucrarea Adminisiration industrielle et generale - Prevoyanct, Organisaiion, Commandement, Coordination, Controle, retiparita sub forma de cane si tradusa in limba engleza de Constance Storrs in 1949, ca General and Industrial Management. Interesant este ca aceasta lucrare a fost tradusa in limba romana inca din 1927 de catre Nicolae Constantinescu (Administratia industriala si generala). Fayol, a carui reputatie se bazeaza pe o singura lucrare, a intentionat sa realizeze o analiza teoretica adecvata unei largi game de organizatii care implica existenta actitatilor manageriale. De aceea, intrebarea de la care pornea, Ce este managementul ?, obtinea un raspuns unic pentru timpul sau: managementul este "un tot" ce cuprinde cinci elemente : 1. prevederea si ificarea - examinarea itorului si intocmirea ului de actiune ; 2. organizarea - crearea structurii materiale si umane a intreprinderii; 3. conducerea - mentinerea actitatii in randul personalului; 4. coordonarea - corelarea, unificarea si armonizarea tuturor actitatilor si eforturilor ; 5. controlul - supravegherea, astfel incat totul sa se desfasoare in conformitate cu regulile silite si ordinele transmise. Pentru transpunerea eficienta in practica a acestor coordonate de baza ale managementului, Henry Fayol propune 14principii ale administrarii, cum le numeste el, de fapt principii ale managementului: 1. diziunea muncii; 2. autoritatea si responsabilitatea; 3. disciplina; 4. unitatea de comanda si actiune; 5. unitatea de directie; 6. subordonarea interesului indidual in raport cu interesul general; 7. remunerarea corecta a personalului; 8. centralizarea si descentralizarea; 9. ierarhia: 10. ordinea; 11. echitatea; 12. silitatea in functii a personalului; 13. initiativa; 14. unitatea personalului (esprit de corps). Daca ar trebui sa retinem o singura idee din tot ceea ce afirma Fayol, o propunem pe aceasta: "Fara principii suntem in intuneric, in haos ; fara experienta si masura ramanem incurcati chiar cu cele mai bune principii. Principiul este farul care permite sa te orientezi; insa el nu poate ser decat acelora care cunosc drumul portului". Totusi, locul de onoare detinut de Fayol in acest domeniu se datoreaza mai putin principiilor legate de actitatea manageriala, desi ele si-au dovedit valabilitatea, cat mai ales efortului de definire a ceea ce este managementul. Analiza teoretica a actitatilor manageriale rea*lizate de Fayol a rezistat unei jumatati de secol de discutii critice si a influentat majoritatea autorilor acestei perioade ; chiar si astazi, cele cinci concepte ale lui Fayol p Teoria birocratiei elaborata de Max Weber Weber a trait intre anii 1864 si 1920, fiind nascut si educat in Germania ; a fost profesor la Universitatea din Berlin, Freiburg-im-Breisgau, Heidelberg, Viena, Miinchen. Avand o personalitate enciclopedica, a abordat numeroase domenii ale cunoasterii (istorie, filosofie, sociologie, psihologie, religie, economie politica, drept), partea centrala a sistemului sau constituind teoria autoritatii. incercand sa identifice temeiurile pentru care oamenii accepta legitimitatea autoritatii, Weber a ajuns la descrierea a trei tipuri "pure" de organizatii: a) organizatia centrata pe lider (tipul carismatic) - tipul de organizatie in care exercitarea autoritatii se bazeaza pe calitatile personale ale liderului, pe carisma lui; ierarhia consta in acest caz dintr-un lider si discipolii sai, acestia din urma total devotati, avand si rolul de mediere intre lideri si mase; puterea decizionala ii apartine in exclusitate liderului, fapt ce aduce cu sine un risc crescut de abordare defectuoasa a problemelor cu care se confrunta organizatia respectiva; b) organizatia patriarhala (tipul traditional) - caracterizata prin existenta unui sistem de autoritate acceptata in rtutea traditiei, a datinilor, a faptului ca "intotdeauna a fost asa" ; traditia este glorificata, rangul sau pozitia in societate au o importanta deosebita, iar relatiile existente intr-o astfel de organizatie sunt mai mult de tipul "stapan - supus" ; c) organizatia birocratica (tipul rational-legal) - al treilea tip de sistem de autoritate, cel rational-legal, pe care Weber il considera ca reprezentand institutia dominanta in societatea moderna; sistemul acesta este numit rational pentru ca in interiorul sau mijloacele sunt desemnate expres pentru realizarea unor scopuri specifice ; este legal fiindca autoritatea se exercita pe baza unui sistem de reguli si proceduri specifice pozitiei pe care indidul o ocupa intr-o anumita perioada de timp. Principalele caracteristici ale organizatiilor birocratice, asa cum au fost ele definite de Weber, sunt urmatoarele (apud Vlasceanu, 1999): - specializarea, respectiv diziunea clara a muncii intre membrii organizatiei; - structura ierarhica autoritara, pozitiile organizationale, functiile fiind ordonate "dupa principiile ierarhiei si ale nivelurilor de autoritate gradata", respectiv "fiecare functie inferioara se afla sub conducerea si controlul celei superioare" ; - sistemul de reguli si reglementari formale, astfel incat functionarea birocratiei este guvernata de un sistem consistent de "reguli prind mijloacele coercitive, fizice, sacerdotale sau de alt gen, care se afla la dispozitia functionarilor" si de aplicarea acestor reguli la cazuri specifice ; - impersonalitatea si impartialitatea : autoritatea este impersonala, ea fiind dependenta de regulile organizationale si corespunzatoare nivelului ierarhic al functiei unei persoane ; - promovarea in cariera se face fie in functie de vechime, fie in functie de competenta dovedita in realizarea actitatilor, fie printr-o combinatie a celor doua criterii; - eficienta organizatiilor birocratice decurge tocmai din caracteristicile amintite anterior; in conceptia lui Weber, tipul de organizare pur birocratic este capabil, din punct de vedere tehnic, sa atinga cel mai inalt grad de eficienta: "motivul decisiv pentru progresul organizatiei birocratice a fost intotdeauna cel al superioritatii sale tehnice fata de orice alta forma de organizare". Astfel, potrit ziunii lui Weber, conceptul de tip ideal asociat de autor birocratiei trebuie inteles in acest spirit, si nicidecum in sensul superioritatii absolute sau al perfectiunii intruchipate de birocratie. El a folosit conceptul de "tip ideal" drept instrument metodologic prin care a incercat sa capteze caracteristicile distinctive ale unui model specific de organizare sociala - birocratia. Teoria lui Weber, si in special analiza structurii birocratice, a constituit mult timp si inca mai constituie un punct central de referinta pentru mai toti teoreticienii si analistii organizatiilor. Multi dintre comentatorii operei lui Weber s-au raportat la el fie critic, fie incercand o reinterpretare din perspectiva moderna a teoriei sale. Dincolo de variatele critici, interpretari sau controverse legate de opera lui Max Weber, exista un consens general prind locul lui de frunte in teoria si analiza organizationala. el fiind apreciat ca un gigant intelectual ale carui idei continua sa modeleze si sa imbogateasca intelegerea si cunoasterea noastra referitoare la cauzele aparitiei organizatiilor sau modul in care functionarea lor influenteaza structura sociala mai cuprinzatoare. Teoria comportamentului administrativ dezvoltata de Herbert Simon Herbert Simon a avut o actitate de cercetare fructuoasa, incununata de obtinerea, in anul 1978, a Premiului Nobel pentru economie. Prin promovarea conceptului de rationalitate limitata si a teoriei prind comportamentul de luare a deciziei, raporil in principal la structura formala a organizatiei - reguli, ierarhii functionale, ierarhii de obiective -, Simon poate fi inclus, tara dubiu, in aceasta prima etapa a dezvoltarilor teoretice in analiza organizationala. Teoreticienii inceputului de secol XX vad organizatiile ca avand obiective clare si determinabile, ce den realizabile prin proiectarea in mod rational a unor structuri interne. Aceasta abordare implica : - accentul pus pe rationalitatea sistemului, cu ignorarea aspectelor umane ale organizarii; - comportamentul organizational rational, analizat din perspectiva reglementarilor formale; - limitarea actitatii manageriale la abilitatea de a alege mijloacele prin care se urmaresc in modul cel mai eficient scopurile organizationale propuse. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
