PIATA - REALITATE COMPLEXA SI DINAMICA

Privita ca un mecanism complex ce cuprinde cererea, oferta, concurenta si preturile, piata determina in masura insemnata deciziile si comportamentul agentilor economici.

Piata - concept si caracteristici

La origine, piata este o notiune spatiala, adica loc de intalnire, o localizare necesara pentru cei care schimba rezultatele diferitelor activitati. Daca i s-a dat numele de piata acestui loc de intalnire, este pentru ca ea contine ideea de limita intre doua spatii economice, spatiul producatorului ofertant si spatiul cumpara­torului consumator.

Numarul de agenti economici participanti la actele de vanzare-cumparare dimensioneaza "intinderea" pietei. O piata este cu atat mai larga, cu cat participa mai multi agenti economici la schimbul de bunuri.

Volumul si caracteristicile bunurilor tranzactionate pot sa determine elemente specifice pietei. Exista un volum mare sau unul redus de bunuri economice care se tran 646i82g zactioneaza? Se considera ca o piata larga din punct de vedere spatial este aceea pe care se deruleaza un numar mare de tranzactii comerciale. Cu cat un bun este mai omogen, identic cu el insusi sub toate aspectele indiferent de producator (aur, grau, titei etc.), cu atat mai mare este volumul posibil al tranzactiilor cu acesta si, invers, cu cat bunul este mai individualizat (opera de arta), cu atat piata se adreseaza unui anumit segment de cumparatori, este o piata specifica.

Elementele precedente sunt utile pentru conturarea conceptu­lui general, abstract, de piata. Piata defineste un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vanzare-cumparare intre diferiti agenti economici care sunt, pe de o parte, uniti  prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte, se afla in raporturi de opozitie, fiecare urmarindu-si propriul interes. In prezent, pietele sunt libere de caracteristica geografica si au devenit retele complexe ce cuprind vanzatori si cumparatori din intreaga lume. Nu este necesara intalnirea fizica a ofertantului cu clientul, ci doar a cererii cu oferta prin intermediul ordinelor scrise, telexului, telefaxului, internetului etc.

Notiunea de piata semnifica existenta unor schimburi libere intre agentii economici si nu impuse prin ordine sau reglementari administrative, iar preturile se formeaza prin negocieri intre agentii economici pe baza cererii si ofertei.

Analiza teoretica a pietei isi propune sa reliefeze modul in care bunurile economice si valorile intra pe o piata, cum parasesc piata, care sunt modalitatile de intalnire a ofertantului cu cumpara­torul, care este mecanismul de determinare a pretului. Aceasta nu se poate face fara cunoasterea obiectului schimbului si a subiectilor ce apar in relatiile de vanzare-cumparare.

Obiectul schimbului pe piata este reprezentat de bunul economic. Acesta este un element apt sa satisfaca o nevoie umana si nu exista sau exista intr-o cantitate insuficienta in mediul natural. Calitatea de bun economic este recunoscuta oricarui bun material sau serviciu care este rar, are capacitatea de a satisface o nevoie, iar obtinerea si multiplicarea sa necesita efort din partea omului.

Agentii economici care apar in relatiile de schimb pot fi analizati sub aspectul numarului si al naturii, calitatii. Pentru a caracteriza diferitele tipuri de relatii de schimb, trebuie sa fie cunoscut, mai intai, numarul de participanti. Acestia pot fi in numar mare, notiunea de piata fiind legata de notiunea de masa, multime; numar mic, respectiv doua-cinci unitati participa la relatiile de piata, situatie caracteristica in epoca contemporana si chiar o singura unitate se gaseste in unul din cele doua campuri ale relatiei de schimb.

Caracterizarea participantilor sub aspectul naturii, al calitatii, implica luarea in considerare a trei criterii: dimensiunea, comportamentul si mediul.

Sub aspect dimensional, agentii economici pot fi "mici" sau "mari" si in caracterizarea lor intervin notiunile de atomicitate si molecularitate. Ideea de atomicitate evidentiaza faptul ca agentii economici ofertanti si cumparatori sunt subiecti nondivizibili de aceeasi marime si importanta. Nici unul nu este mai puternic, mai important, mai influent ca altul. Ideea de molecularitate implica notiunea de masa, aglomerare, asociere in interiorul unui ansamblu de unitati mici. Ansamblul economic este eterogen, fiind constituit nu numai dintr-un numar mare de indivizi de aceeasi dimensiune, ci si dintr-un numar mic de grupuri de indivizi.

Sub aspectul comportamentului participantilor, piata poate fi fluida sau vascoasa. O piata este fluida cand nu exista nici o restrictie la intrare sau iesire de pe piata. Pentru producatori, ideea de fluiditate gaseste o aplicare in comportamentul factorilor de productie care au o mobilitate specifica. Vascozitatea este o calitate inversa fluiditatii. Tot ceea ce face sa apara o anumita constrangere in cadrul pietei, face ca aceasta sa aiba o anumita vascozitate. Limita superioara a vascozitatii este reprezentata de rigiditate. Un element este perfect rigid atunci cand exista o imposibilitate de transfer al acestui element dintr-un domeniu in altul.

Sub aspectul mediului, piata poate fi transparenta sau opaca. Piata este transparenta atunci cand toti agentii economici poseda o perfecta informare asupra elementelor pietei: informatie completa asupra cererii, ofertei, concurentei, pretului. Totul este cunoscut de toti agentii economici participanti la tranzactiile de piata. Opacitatea este calitatea inversa transparentei si poate lua grade diferite. Economia opaca este o economie in care agentul economic nu este informat, in care nu se stie sau se cunosc insuficient conditiile pietei. Bursele de marfuri si bursele de valori sunt considerate a fi piete perfect transparente.

In functie de volumul tranzactiilor care se deruleaza, exista: a) piete dispersate (en detail), unde bunuri de un anumit fel se vand in partizi mici unor cumparatori atomizati; b) piete concentrate (burse si piete en gros) pe care au acces agenti molecularizati, cu o mare forta economica, ce efectueaza tranzactii cu partizi mari de marfuri.

Daca se are in vedere modul de acces pe piata, atunci se disting: a) piete libere, in care au acces orice vanzator si cumparator, chiar daca, uneori, pot fi obligati la plata unei taxe; b) piete reglementate, in care cumparatorii, dar mai ales ofertantii, au acces doar daca indeplinesc anumite conditii (detinerea unei autorizatii speciale pentru prestarea de servicii juridice, financiare, medicale, farmaceutice, taximetrie etc.); c) piete intermediare, pe care au acces doar persoanele abilitate si expres autorizate (brokerii, dealerii pe pietele bursiere).

In raport cu factorul timp se poate vorbi de: a) piete la vedere, in care tranzactia se face imediat, dupa ce s-a cazut de acord asupra pretului, cantitatii, a conditiilor de livrare si de plata; b) piata la termen, cand in prezent se convine asupra termenilor tranzactiei, dar ea se va derula ulterior, la o data convenita.

Rolul si functiile pietei

Considerata de M. Didier drept "un ansamblu de mijloace de comunicatii prin care vanzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestia au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzactiile dintre ei sa se incheie", piata reprezinta "mana invizi­bila" care reglementeaza activitatea economica, "forta imperso­nala" ce actioneaza dincolo de capacitatea de interventie a agentilor economici. Astfel considerata, piata apare pentru subiectii relatiilor de schimb "o amenintare", "o forta arbitrara" care le determina pretul si venitul pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze.

Importanta pietei in sistemul de economie bazat pe libera initiativa deriva din functiile pe care ea le indeplineste, cu abateri mai mari sau mai mici. In primul rand, piata realizeaza contactul permanent dintre producatorul ofertant si cumparatorul consuma­tor. Prin aceasta asigura alocarea si utilizarea eficienta a factorilor de productie, determinand deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. In al doilea rand, prin intermediul pietei, economia se autoregleaza, isi stabileste pro­portiile si echilibrele necesare intre cantitati si preturi. In al treilea rand, piata asigura echilibrul economic, echilibrul dintre cerere si oferta, realizandu-se, asa cum sublinia A. Smith, transformarea intereselor proprii ale indivizilor in cea mai buna optiune pentru societate cu privire la utilizarea factorilor de productie.

Pentru ca piata sa indeplineasca asemenea functii, se impun a fi asigurate o serie de premise, cum sunt:

- autonomia de decizie a agentilor economici in ce priveste dreptul de a dispune in alocarea si utilizarea factorilor de productie, in organizarea si conducerea activitatii, in modul de valorificare a rezultatelor, astfel incat acestia, urmarindu-si propriile interese, sa se afle in "armonie" cu "interesele societatii". Garantia autonomiei agentilor economici este proprietate privata care genereaza initiativa neingradita si mecanismul concurentei;

- parghiile economice ale pietei - preturile, salariile, dobanda - sa reflecte fidel schimbarile din economie, iar functio­narea lor sa permita transformarea pietei in regulatorul principal al activitatii economice in functie de care subiectii economici isi elaboreaza deciziile, isi modeleaza comportamentul si reactiile;

- statul realizeaza reglementarea indirecta a economiei prin intermediul parghiilor economice. In conceptia neoclasica, rolul statului este de a complini si de a reglementa desfasurarea pietei economice. In societatile moderne, statul este principalul mijloc prin care sunt definite si aplicate normele de functionare a pietei, regulile privind concurenta in conformitate cu scopurile de ansamblu ale comunitatii.

Interventia statului este indispensabila pentru functionarea normala a economiei, in sensul definirii si stabilirii strategiilor economiei nationale sau pentru domenii de interes larg. Actiunea indirecta a statului asupra economiei isi gaseste expresia in deciziile luate cu privire la bugetul public, impozite, taxe, tarife, cheltuieli publice, emisiune monetara etc.