TACTICA ASCULTARII MARTORILOR

Aspecte introductive

Administrarea probei testimoniale, constand in ascultarea persoanelor che­mate sa depuna marturie intr-un proces, aprecierea declaratiilor (depozitiilor) si valorificarea acestora, face parte dintre acele activitati judiciare in care este pusa pregnant in evidenta necesitatea respectarii, in egal 121d39b a masura, atat a prevederilor procesuale, cat si a regulilor tactice criminalistice.

Privire asupra valorii probante si relativitatii declaratiilor martorilor

Estimari privind forta probanta a marturiei din perspectiva psihologica. Considerata la fel de veche ca si justitia si ocupand un loc central in sistemul probelor - dar fara a i se mai atribui o valoare doveditoare superioara altor mijloace de proba.

Concluzia potrivit careia declaratiile martorilor au un caracter relativ a fost desprinsa atat din indelun­gata experienta judiciara, dar mai ales, dintr-o serie de cercetari sistematice, ale caror rezultate au facut sa se afirme ca proba testimoniala este aparent fra­gila, uneori inselatoare si cu o valoare destul de aleatorie

Principalele cauze ale relativitatii marturiei. Cauzele principale care determina relativitatea declaratiilor unui martor, asa cum au fost ele evidentiate in literatura de specialitate, sunt urmatoarele:

Imperfectiunea organelor de simt ale omului,

Procese psihice distorsionate

Convingerea cvasi-generala a mediilor judiciare (dar nu numai a lor) este ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, o "fotografie obiectiva" a faptelor la care a asistat, lucru greu de realizat in practica.

Procesul psihologic de formare a declaratiilor martorilor

In intreaga literatura de specialitate juridica, criminalistica sau de psiho­logie judi­ciara, se subliniaza, pe buna dreptate, ca veridicitatea declaratiilor unui martor, chiar de buna-credinta fiind, ca si aprecierea fortei lor probante, nu pot fi concepute fara cunoasterea mecanismelor psihologice care stau la baza formarii marturiei.

Procesul de cunoastere a realitatii depinde, in esenta, de capa­citatea fiecarei persoane de a receptiona informatiile primite, de a le prelucra, dar si de subiectivismul si de selec­tivitatea sa psihica, cu alte cuvinte de o multitudine de factori.

Receptia faptelor si imprejurarilor de catre martori

Receptia senzoriala.

Elementele care definesc receptia senzoriala a unor evenimente ca prima etapa a formarii marturiei, contureaza un proces psihic de cunoa­stere, care parcurge mai multe etape:

Senzatia este cea mai simpla forma de reflectare senzoriala a insusirilor izolate, ale obiectelor sau persoanelor, prin intermediul unuia dintre organele noastre de simt.

Perceptia este, in schimb, consecinta unei reflectari mai complexe care conduce la constientizare, la identificarea obiectelor si fenomenelor.

Faptele, obiectele sau persoanele sunt percepute diferentiat, unele fiind in­regis­trate imediat, spre deosebire de altele care trec pe un loc secundar, desi au posibilitatea de a influenta analizatorii.

Factori de distorsiune (bruiaj), determinati de legitatile generale ale senzorialitatii, cu influenta directa asupra modului de receptionare, proprii fie­carei persoane. Legitatile analizate in curs.

Factori de distorsionare a receptiei senzoriale a martorilor din perspectiva criminalistica.

Clasificarea factorilor de bruiaj a marturiei, in literatura de specialitate, se face potrivit specificului procesului judiciar, fara diferentieri semnificative de cele intalnite in lucrarile de psihologie. Ascultarea unui martor presupune, de la bun inceput, sa se tina cont alaturi de legitatile generale ale senzorialitatii, de principalii factori obiec­tivi si subiectivi capabili sa influen­teze procesul de perceptie. Astfel:

Factorii de natura obiectiva, determinati de imprejurarile in care are loc perceptia, cei mai importanti fiind: vizibilitatea, audibilitatea, durata perceptiei, s.a.

Factorii de natura subiectiva sunt reprezentati de totalitatea parti­cularitatilor psiho-fiziologice si de personalitatea individului, apte sa influen­teze procesul perceptiv. Dintre acestia, consideram necesar sa-i amintim pe cei mai importanti:

- Calitatea organelor de simt

- Personalitatea si gradul de instruire a individului joaca un rol semnifi­cativ in procesul perceptiv, acestora adaugandu-se alti factori importanti.

Prelucrarea (decodarea) informatiilor

A doua etapa importanta a formarii declaratiilor martorilor consta in de­codarea informatiilor receptionate senzorial.

Fata de momentul receptiei, in cel al pre­lucrarii informatiilor intervine o completare logica si semantica a posibilelor goluri in perceptie. Datorita activismului nostru psihic, informatiile receptionate, fie si partial, sunt decodate, in constiinta noastra ele capatand un anumit sens.

Dintre factorii meniti sa influenteze direct calitatea prelucrarii, cei mai im­portanti sunt experienta de viata a martorului, gradul de cultura, profesia, capacitatea de apreciere a spatiului, timpului sau vitezei, semnificatia celor percepute.

Stocarea memoriala

Formarea marturiei este strans dependenta si de calitatea proceselor de memorare, desfasurate in trei etape succesive: achizitia, in care, asa cum s-a subliniat, perceptia are un rol important, retinerea (conservarea) si reactivarea, fie sub forma reproducerii, fie sub forma recunoasterii.

Stocarea memoriala nu reprezinta o simpla inregistrare mecanica, o fotogra­fie absolut fidela a celor percepute de o persoana, ci un proces dinamic, activ, de prelucrare si sistematizare a datelor receptate, in functie de personalitatea fiecarui individ, de interesul manifestat fata de o anumita problema etc. Iata de ce, in ascultarea martorului, va trebui sa se tina seama de mai multi factori care conditioneaza procesul memorizarii, cum sunt:

Reactivarea memoriala

Ultima etapa a procesului de memorare este reactivarea sau reactualizarea, intalnita fie sub forma reproducerii, fie sub forma recunoasterii, ultima in in­telesul sau psihologic, iar nu juridic.

Reproducerea. In cazul marturiei, reproducerea poate imbraca forma ver­bala sau scrisa. Ca­litatea continutului datelor reproduse depinde, mai ales, de calitatea perceptiei faptelor sau imprejurarilor, de conditiile obiective si subiective ce ar fi putut in­fluenta procesul perceptiv, ca si de fixarea datelor in memoria martorului. Fidelitatea unei marturii, in sensul corespondentei cu realitatea, este strans dependenta de o serie de factori specifici momentului audierii.

Recunoasterea. A doua forma sub care se prezinta procesul de reactivare a memoriei este intalnita frecvent in practica organelor judiciare, in special in cazul recunoasterii de persoane sau de obiecte.

Reguli tactice aplicate in ascultarea martorilor

Pregatirea ascultarii martorilor; aspecte generale

In linii mari, pregatirea audierii presu­pune studierea datelor existente la dosar, stabilirea persoanelor care trebuie ascultate, cunoasterea person­alitatii acestora, a naturii relatiilor pe care le pot avea subiectii infractiunii, stabilirea locului, a momentului si a modului de citare, precum si pregatirea acelor materiale ce pot fi folosite de catre organul judiciar cu acest prilej.

Elemente tactice aplicate in pregatirea ascultarii martorilor

Pregatirea ascultarii martorului - sub raport tactic criminalistic - se va face in functie de obiectivele anchetei si activitatile destinate solutionarii lor, asa cum au fost ele planificate de organul judiciar in vederea aflarii adevarului.

Determinarea ordinii de audiere. Dupa stabilirea problemelor ce se cer clarificate sau verificate, va fi stabilita ordinea de ascultare a martorilor. De regula, martorii principali, cei care au perceput nemijlocit faptele, vor fi ascultati inaintea martorilor in­directi care au obtinut datele prin mijlocirea altor persoane sau, pur si simplu, din zvon public.

Ordinea de ascultare se mai stabileste si in functie de natura relatiilor dintre martor si partile din proces, ca si in functie de pozitia lor fata de cauza.

Stabilirea momentului audierii. Un element tactic, aflat in stransa corela­tie cu ordinea de ascultare, este stabilirea momentului si locului audierii. Momentul ascultarii unui martor, raportat la ordinea audierii, este ales in functie de mai multi factori, de care organul judiciar este obligat sa tina seama. Astfel:

a. Evitarea posibilei intelegeri intre martori, ca si influentarea celui care va fi audiat de catre diverse persoane interesate in cauza (invinuit, inculpat, parte vata­mata, parte civila).

b. La stabilirea momentului audierii, trebuie avut in vedere programul de acti­vitate si profesia persoanei care urmeaza sa fie ascultata, bineinteles nu­mai daca este posibil si fara a se submina obiectivitatea anchetei si autoritatea magistratului.

Pregatirea audierii. Pregatirea audierii martorilor necesita, uneori, intocmirea unui plan de ascultare, pen­tru fiecare persoana in parte mai ales in cauzele dificile, complicate. In plan vor fi incluse: problemele de clarificat, intrebarile si ordinea de adresare a lor, eventuale date desprinse din materialele aflate la dosar pe care anchetatorul le poate folosi in timpul ascultarii.

De asemenea, pot fi pregatite inscrisuri, fotografii, mijloace materiale de proba care se considera necesare a fi prezentate martorului, pentru lamurirea unei impre­jurari, verificarea de date sau, pur si simplu, in scop tactic, pentru a-l ajuta pe martor sa-si reaminteasca cele petrecute.

Reguli si procedee tactice criminalistice aplicate in ascultarea propriu-zisa a martorilor

Audierea propriu-zisa a martorilor reprezinta momentul in care devine pregnant rolul regulilor de efectuare a acestui act procedural, act cu larga re­zonanta.

Conduita tactica in etapa de identificare a martorului. Etapa identifi­carii martorului, in care o includem si pe aceea a depunerii juramantului, consta potrivit prevederilor art.84 C.pr.pen., in intrebarea acestuia despre nume, prenume, etate, domiciliu (eventual resedinta, daca este cazul) si ocupatie.

a. Primirea martorului intr-o maniera corecta, civilizata,

b. Crearea unui cadru de ascultare sobru, caracterizat de seriozitate.

Intr-un cuvant, crearea climatului psihologic favorabil confesiunii se obtine prin discutii libere, prin abordarea degajata a unor probleme care nu intra imediat pe terenul investigat.

Atitudinea calma, incurajatoare, sobra, dar nu rigida, trebuie mentinuta pe intreaga perioada a ascultarii martorului, in special in ipoteza primei audieri, cand anchetatorul si martorul se afla la primul lor contact.

Conduita tactica din momentul relatarii libere a martorului. In a doua etapa a audierii, denumita relatare libera, dupa crearea cadrului psihologic favorabil obtinerii unor declaratii sincere, martorului i se face cu­noscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la aceasta (art.86 C.pr.pen.).

Reguli tactice aplicate in etapa formularii de intrebari. Ultima etapa a audierii nu are - cel putin teoretic - un caracter obligatoriu. In practica sunt intalnite situatii in care martorii fac declaratii complete si clare, inca din faza relatarii libere, fara a mai fi nevoie de intrebari. Aceasta etapa mai este denumita "Interogarea martorului", "Relatarea ghi­data", "Depozitie-interogatoriu".

Intrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari de natura obiectiva sau subiectiva.

Din punct de vedere tactic criminalistic, conform opiniilor expri­mate in literatura de specialitate, fundamentate pe o indelungata practica a organelor judiciare, in formularea si adresarea intrebarilor este absolut necesar sa se respecte urmatoarele reguli:

Intrebarile trebuie sa fie clare, precise, concise

Intrebarile vor viza strict faptele percepute de catre martor,

Ascultarea raspunsurilor la intrebari presupune, obligatoriu, respec­tarea unei conduite tactice specifice, importanta ei fiind confirmata de practica.

Verificarea si aprecierea declaratiilor martorilor.

Verificarea declaratiilor este absolut necesara pentru stabilirea veracitatii unei marturii. Verificarea va fi efectuata pe baza altor probe sau date existente la dosar, prin intrebari referitoare, la modul in care martorul a perceput faptele, ori a aflat despre acestea, neexcluzandu-se nici efectuarea de reconstituiri, atunci cand se considera necesar.

Aprecierea declaratiilor reprezinta un moment semnificativ in activi­tatea de cunoastere si de stabilire a adevarului. Operatia de analiza a unei de­claratii se efectueaza in cadrul examinarii si aprecierii intregului probatoriu, ea presupunand un studiu comparativ al faptelor stabilite, inclusiv prin intermediul martorilor, cat si un studiu al calitatii surselor directe sau indirecte, din care pro­vin datele.

Particularitati tactice aplicate in ascultarea martorilor minori si a altor categorii de martori

Ascultarea martorilor minori

Pregatirea ascultarii martorilor minori. Pregatirea ascultarii impune cunoasterea cat mai bine a minorului, prin obtinerea de date de la familie, rude, vecini, pedagogi, cu privire la comporta­ment, dezvoltare intelectuala, situatia la invatatura, pasiuni, cerc de prieteni, raporturile cu colegii etc. Acelasi lucru este necesar si in alegerea persoanei care urmeaza sa-l asiste pe minor la audiere (daca are sub 14 ani), persoana care sa-i inspire incredere si siguranta, in majoritatea cazurilor acestia fiind parintii, bunicii sau alte rude apropiate.

Audierea propriu-zisa a minorilor. Ascultarea propriu-zisa incepe cu identificarea minorului, care va avea un caracter cat mai putin oficial.

a. In faza relatarii libere, minorul va fi ascultat cu multa rabdare, fara a fi brus­cat, speriat sau intrerupt, cu conditia sa nu se abata cu totul de la subiect. Dintr-o relatare libera a minorului nu trebuie sa se astepte prea multe date de calitate.

b. In faza adresarii de intrebari, cea mai importanta in cazul ascultarii mi­norilor, intrebarile trebuie sa fie cat mai clare, formulate intr-un limbaj acce­sibil copilului, concise, lipsite de elemente de sugestie, minorul trebuind sa inteleaga exact ceea ce i se cere.

Particularitati tactice in ascultarea minorilor. In privinta regulilor tac­tice de ascultare a minorilor trebuie sa precizam ca ele nu au un caracter de generalitate, intrucat difera in functie de varsta la care sunt ascultati, de stadiul dezvoltarii psihosomatice.

Perioada scolara, mijlocie, de la 10 la 14 ani, este determinata de strabaterea pubertatii, cu numeroase modificari biologice, reflectate si pe pla­nul psihicului.

Perioada adolescentei, de la 14 la 18 ani, este marcata de inceperea in­troducerii minorului in viata sociala, cu toate caracteristicile acestui proces. De­vine pregnanta dezvoltarea sensibilitatii, caracterizata si de erotizarea acesteia.

Ascultarea altor categorii de martori

Ascultarea varstnicilor. Ascultarea persoanelor in varsta necesita adap­tarea regulilor tactice de ancheta ori de judecata la particularitatile psihologice ale martorului intrat sub influenta procesului de imbatranire. Specialistii precizeaza ca procesul de imbatranire devine evident, in general, dupa varsta de 65 ani, regresia fiind mai accentuata dupa 70-75 de ani. Limitele acestea au, insa, un caracter gene­ral, ele diferind mult de la o persoana la alta.

Ascultarea unor martori handicapati. Ascultarea martorilor surdo-muti si a martorilor nevazatori prezinta si ea cateva particularitati, unele destul de semnificative.

Ascultarea propriu-zisa se caracterizeaza prin aceea ca relatarea libera a marto­rului surdo-mut este mult mai anevoioasa, ponderea urmand sa o detina intrebarile, foarte precise si clar exprimate. Este de la sine inteles ca vor fi vi­zate aspectele pe care martorul le-a perceput vizual, desi el poate sa inteleaga, si chiar foarte bine, continutul unei discutii dupa miscarea buzelor.

In privinta martorilor nevazatori este important de amintit ca acestia au un simt tactil foarte dezvoltat si o acuitate auditiva foarte mare, deosebita, care le permite sa perceapa mult mai bine sunetele, sa recunoasca persoanele dupa voce si sa-si dea seama de ceea ce se intampla in jurul lor, dupa zgomotele produse.

Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba romana. Ascultarea persoanelor care nu cunosc limba romana se face cu ajutorul unui interpret. Un strain, care nu cunoaste limba romana, poate fi intrebat despre faptele la care a fost martor ocular, ca si despre faptele pe care le-a auzit si a avut posibilitatea sa le inteleaga.

Ascultarea handicapatilor psihic. Ascultarea handicapatilor care prezinta diferite afectiuni psiho-patologice, daca este considerata absolut necesara, va fi pregatita si efectuata cu multa pre­cautie, solicitandu-se si ajutorul unui medic specialist.

Consemnarea declaratiilor martorilor, alte metode tehnice de fixare

Consemnarea declaratiilor martorilor

Potrivit prevederilor procesuale, depozitia martorilor se consemneaza in scris, acesta reprezentand principalul mijloc de fixare a rezultatelor ascultarii.

Fixarea declaratiilor prin mijloace tehnice criminalistice

Fixarea declaratiilor pe banda magnetica sau videomagnetica constituie un procedeu tehnic folosit tot mai frecvent de organele judiciare, datorita avan­tajelor pe care le prezinta. Alte precizari in cursul de baza.

Aspecte de aprofundat

. Cauzele relativitatii probei testimoniale

. Receptia senzoriala a martorilor; factorii care distorsioneaza receptia senzoriala

. Stocarea si reactivarea memoriala

. Tactica pregatirii audierii martorilor

. Audierea martorilor in faza relatarii liber

. Audierea martorilor in faza adresarii de intrebari

. Verificarea si aprecierea declaratiilor martorilor

. Tactica audierii martorilor minori si a altor categorii de martori

. Consemnarea declaratiilor martorilor.