Administrarea dovezilor

Administrarea dovezilor

Reguli generale.

Conditii de admisibilitate a probelor

-proba sa fie legala (sa nu fie interzisa de legea materiala sau cea procesuala);

-proba sa fie verosimila (sa tinda la dovedirea unui fapt real, posibil);

-proba sa fie pertinenta (sa aiba legatura cu obiectul procesului);

-proba sa fie concludenta (sa duca la rezolvarea cauzei pentru care se administreaza).

Propunerea, incuviintarea, administrarea probelor

a) Propunerea probelor se face prin cererea de chemare in judecata de catre reclamant si prin intampinare/cerere reconventionala de catre parat.

Paratul fara aparator, care nu a formulat intampinare, prezent la primul termen de judecata va formula cereri de probe in conditiile art 118 alin 3 cod pr. civ., oral, la interpelarea instantei. La cerere, acestuia i se poate acorda un termen pentru pregatirea intampinarii.

Prin exceptie, pot fi propuse probe exterior cererii de chemare in judecata, intampinarii/cerereii reconventionale sau primei zile de infatisare in urmatoarele situatii:

- cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea prevedea;

- cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;

- cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii, din pricina nestiintei sau lipsei de pregatire a partii, care nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.

Instanta poate dispune administrarea probelor pe care le considera necesare , chiar daca partile s 444i85e e impotrivesc, in exercitarea rolului sau activ.

b)Incuviintarea probelor. Se va face in sedinta publica, dupa dezbaterea cererilor de probe formulate de catre toate partile. In incheierea de sedinta se vor mentiona cererile de probe formulate, aspectele de fapt asupra carora s-a solicitat administrarea probelor, opinia fiecareia dintre parti asupra cererilor de probe formulate de catre celelalte parti, dispozitia instantei cu privire la probele admise, aspectele cu privire la care s-au admis probele, masurile dispuse pentru administrarea probelor, cererile de probe respinse, motivele respingerii acestora.

Incheierea din sedinta in care s-au dezbatut probele trebuie sa reflecte cu fidelitate rezumatul sustinerilor partilor astfel incat sa se poata verifica respectarea principiului contradictorialitatii si al oralitatii dezbaterilor precum si dispozitiile instantei si argumentarea lor astfel incat sa se reflecte cu claritate argumentele pentru care unele probe au fost admise altele respinse ( ex:caracterul legal, pertinent, concludent , etc.) ca si masurile de aducere la indeplinire a acestor dispozitii.

Daca instanta a incuviintat o proba, nu mai poate reveni asupra ei decat motivat si numai daca proba a devenit neconcludenta si inutila.

c)Administrarea probelor

Ca regula presupune savarsirea sa in fata completului investit cu solutionarea pricinii (principiul nemijlocirii) , de preferinta la acelasi termen, in ordinea statornicita de catre judecator cu respectarea principiului contradictorialitatii . Prin exceptie, cand administrarea probei urmeaza sa se faca intr-o alta localitate, din ratiuni de mai buna administrare a justitiei se recurge la procedura comisiei rogatorii(aert. 169 alin 2 cod pr. civ ).

Daca o parte renunta la o proba admisa partea adversa poate declara ca isi insuseste pro ba.

Decaderea din proba a unei parti se poate face numai in situatiile anume prevazute de lege si pentru motive ce vor fi expuse in incheierea prin care s-a dispus decaderea. Partea decazuta din proba va putea sa se apere discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerii si a dovezilor partii potrivnice.

Conventiile asupra probelor

-lasa partilor posibilitatea de a largi sau restrange regimul probelor stabilite de lege pentru dovedirea raporturilor din ele;

-sunt permise daca nu se incalca dispozitiile imperative ale legii;

-dreptul la conventie asupra probelor isi are izvorul in principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.

Exemple:

art. 189 alin. 2 Cod proc. civ. - partile pot conveni expres sau tacit sa fie ascultate ca martori rudele si afinii pana la gradul al III-lea inclusiv si sotul, chiar despartit;

art. 1191 alin. 3 Cod civ. - care extinde prin conventia partilor admisibilitatea probei cu martori.

Asigurarea dovezilor - art. 235 Cod proc. civ.

"Oricine are interes sa constate de urgenta marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile, sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi daca este primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor.

Cererea poate fi facuta chiar daca nu este primejdie in intarziere, in cazul cand paratul isi da invoirea".

Se solutioneaza prin incheiere in Camera de Consiliu, executorie impotriva careia se poate formula recurs in termen de 5 zile de la pronuntare (daca partile au fost citate) sau de la comunicare (daca partile nu au fost citate).

Daca cererea s-a facut pe cale incidentala, incheierea poate fi atacata odata cu fondul.

Proba cu inscrisuri - consideratii teoretice

Inscrisul consta in orice declaratie despre un act sau fapt juridic facuta prin scriere de mana, dactilografiere, litografiere, imprimare pe hartie sau pe orice alt material.

Inscrisurile autentice - sunt cele facute cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a incheiat.

Exemplu: actele autentice notariale, hotararile judecatoresti, procesele-verbale intocmite de agentii procedurali.

Inscrisul sub semnatura privata - sunt acele inscrisuri care sunt intocmite de parti fara interventia vreunui organ al statului, semnate de partile de la care emana.

Uneori legea impune conditii speciale de forma, pentru recunoastere.

Alte inscrisuri - raboaje, registrele comerciale, cartile si hartiile casnice, mentiunea facuta de creditor pe titlul de creanta, scrisorile telegrama.

Administrarea probei cu inscrisuri

-depunerea de inscrisuri de catre parti se face alaturat cererii de chemare in judecata, respectiv alaturat intampinarii/cererii reconventionale, in atatea exemplare cate parti sunt, plus un exemplar pentru instanta;

-partea care a depus un inscris in copie certificata, va avea asupra sa originalul inscrisului, pentru comparatie;

-inscrisurile depuse de parti in original vor putea fi restituite , dupa depunerea de copii legalizate.

Cand partea invedereaza ca partea potrivnica detine un inscris privitor la pricina, instanta poate ordona infatisarea lui (art. 172 Cod. pr. civ.).

Daca inscrisul se gaseste in pastrarea unei autoritati sau altei persoane, instanta va dispune aducerea lui in termenul fixat, cu exceptia situatiilor prevazute de art. 173 si 176 Cod. proc. civ.

Verificarea de scripte

Presupune doua proceduri:

-verificarea de scripte;

-procedura falsului.

A.Procedura verificarii de scripte

- prevede exclusiv inscrisurile sub semnatura privata - cand se contesta scrisul sau semnatura (art. 177, 178 Cod proc. civ.).

Verificarea inscrisului presupune urmatoarele etape:

-presedintele instantei obliga pe cel caruia i se atribuie scrisul/semnatura sa scrie si sa semneze sub dictarea sa parti din inscris;

-refuzul de a scrie se va considera recunoastere;

-daca instanta nu este lamurita nici din comparatia cu alte inscrisuri, va dispune ca verificarea sa se faca prin expert(/expertiza grafologica prin laboratorul de criminalistica) obligand partile sa depuna inscrisuri pentru verificare care vor fi semnate de presedinte, grefier si parti.

Rezultatul verificarii de scripte se consemneaza intr-o incheiere interlocutorie.

B.Procedura falsului

-priveste actele autentice care, in privinta constatarilor personale ale agentului constatator fac dovada pana la inscrierea in fals si actele sub semnatura privata daca se indica autorul falsului;

-daca una din parti declara ca scrisul sau semnatura este falsa si cealalta parte nu este de fata, instanta va dispune infatisarea partilor in persoana, la alt termen, cand partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare si va depune inscrisul pentru verificare; partile pot fi reprezentate si prin mandatari cu procura speciala, daca dovedesc o impiedicare bine intemeiata;

-presedintele va constata, prin proces-verbal, starea materiala a inscrisului defaimat, daca exista pe el stersaturi, adaugiri sau indreptari, apoi il va semna, spre neschimbare si-l va incredinta grefei, dupa ce va fi semnat de grefier si de parti; daca partile nu vor sau nu pot sa semneze, se va face aratare in procesul-verbal;

-la ziua fixata, presedintele intreaba partea care a infatisat inscrisul daca intelege sa se foloseasca de el; daca partea lipseste, nu voieste sa raspunda sau declara ca nu se mai foloseste de inscris, acesta va fi inlaturat; daca partea care a defaimat inscrisul ca fals lipseste sau nu voieste sa raspunda sau nu staruie in declaratie, inscrisul va fi socotit ca recunoscut;

-daca partea care defaima inscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, inaintand inscrisul procurorului impreuna cu procesul-verbal ce se va incheia;

-cand nu este caz de judecata penala sau daca actiunea publica s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanta civila, prin orice mijloace de dovada.

PROBA CU MARTORI

Consideratii teoretice

Martorii sunt persoane straine de interesele in conflict care relateaza in fata instantei despre acte sau fapte privitoare la pricina care se judeca, care pot servi la rezolvarea ei.

Marturia este declaratia orala facuta de o persoana fizica inaintea instantei de judecata, cu privire la un fapt trecut, precis si pertinent despre care are cunostinta personal.

Admisibilitatea probei cu martori

Faptele juridice pot fi probate cu martori.

Nu pot fi probate cu martori faptele naturale ca nasterea, casatoria, decesul si nici impotriva unei pretentii legale absolute:

-actele juridice a caror valoare depaseste cuantumul prevazut de legi (250 lei) - art. 1191 alin. 1 Cod civil;

-existenta contractului verbal de inchiriere nepus in practica;

-impotriva unui inscris (art. 1191 alin. 2 Cod civil);

-peste cuprinsul unui inscris (art. 1191 alin. 2 Cod civil)

-cu unele exceptii configurate prin literatura de specialitate si in practica judiciara.

Exceptii comune de la regulile prevazute de art. 1191 alin. 1 si 2 Cod civil

1. Partile pot conveni ca si in cazurile expuse dovada cu martori sa se administreze;

2. in materie comerciala;

3. in dreptul familiei - pentru dovada bunurilor proprii;

4. exista un inceput de dovada scrisa. Poate avea aceasta valoare juridica si refuzul/absenta - fara motive temeinice de a raspunde la interogatoriu.

5. imposibilitatea preconstituirii probei scrise (inclusiv imposibilitatea morala).

6. imposibilitatea conservarii probei scrise (cauze de forta majora).

.Administrarea probei cu martori

Propunerea martorilor

Sub sanctiunea decaderii din proba, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 38 C. proc. civ.:

- reclamantul arata martorii in cererea de chemare in judecata sau cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare.

- paratul indica martorii in intampinare sau cel mai tarziu pana la prima zi de infatisare.

Art. 186 alin, 2 C. proc. civ. prevede ca, daca proba cu martori a fost incuviintata in cursul judecatii, partea este obligata, sub sanctiunea decaderii, sa depuna lista martorilor in termen de 5 zile de la incuviintare, iar dovada contrara trebuie ceruta, sub pedeapsa decaderii, in aceeasi sedinta daca amandoua partile sunt de fata (art. 167 alin. 4 C. proc. civ.).

Se indica numele fiecarui martor si locul unde urmeaza a fi citat.

Instanta poate margini numarul martorilor propusi. in temeiul art. 187 C. proc. civ.

In incheierea prin care s-a incuviintat proba cu martori se vor preciza si faptele asupra carora martorii vor fi ascultati (teza probatorie).

In temeiul art. 186 alin. 3 C. proc. civ., instanta poate dispune inlocuirea martorilor, pentru motive intemeiate. In aceasta situatie, martorii vor fi indicati in termen de 5 zile de la incuviintare.

Persoanele care pot fi ascultate ca martori

In principiu orice persoana care are cunostinta despre faptele cauzei poate fi ascultata ca martor in procesul civil.

Art. 189 C. proc. civ. stabileste ca nu pot fi ascultati ca martori :

rudele si afinii pana la gradul III inclusiv ;

sotul sau fostul sot ;

interzisii si cei declarati de lege incapabili de a marturisi ;

cei condamnati pentru marturie mincinoasa. Interdictia este absoluta pentru ultimele doua cazuri.

O alta interdictie este prevazuta de art.190 C. proc. civ. care dispune ca. in cauzele privitoare la starea civila si la divort pot fi audiati martori cei care sunt rude si afini, dar nu si descendentii.

Art. 191 C. proc. civ. stabileste ca sunt scutiti de a fi martori :

Preotii, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si alte persoane pe care legea le obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele incredintate lor in exercitiul profesiei ;

Functionarii publici si fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunostinta in aceasta calitate ;

Cei care prin raspunsurile lor s-ar expune ei insisi sau ar expune pe vreuna din persoanele aratate in art. 189 la punctele 1 si 2 la o pedeapsa penala sau la dispretul public.

Ascultarea propriu zisa

Presedintele, inainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate :

1. numele. indeletnicirea, locuinta si varsta ;

2. daca este ruda sau afin cu una din parti si in ce grad ;

3. daca se afla in serviciul uneia din parti ;

4. daca este in judecata, in dusmanie sau in legaturi de interes cu vreuna din parti.

Art. 196 C. proc. civ. prevede ca fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultati neputand fi de fata.

Ordinea ascultarii martorilor va fi statornicita de presedinte, tinand seama si de cererea partilor.

Dupa ascultare, martorul ramane in sala de sedinta pana la sfarsitul cercetarii, afara numai daca instanta hotaraste altfel.

Martorul nu are voie sa citeasca un raspuns scris de mai inainte ; el se poate folosi insa de insemnari cu incuviintarea presedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

Marturia se va scrie de grefier, dupa dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat, si va fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de judecator. grefier si martor, dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprins. Daca martorul nu voieste sau nu poate sa semneze, se face vorbire despre aceasta.

Orice adaugiri, stersaturi sau schimbari in cuprinsul marturiei trebuie incuviintate si semnate de judecator, de grefier si martor, sub pedeapsa de a nu fi tinute in seama, in temeiul art. 198 alin. 2 C. proc. civ.

Locurile nescrise din declaratie trebuie implinite cu linii, astfel incat sa nu se poata adauga nimic.

Expertiza

Consideratii teoretice

Expertiza este un mijloc de probatiune reglementat in art. 201 - 214 C. proc. civ.

Admisibilitatea expertizei

Cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt instanta considera necesar sa cunoasca parerea unor specialisti, va numi, la cererea partilor ori din oficiu, unul sau trei experti, stabilind prin incheiere punctele asupra carora ei urmeaza sa se pronunte si termenul in care trebuie sa efectueze expertiza, astfel cum prevede art. 201 C. proc. civ.

Administrarea expertizei

Propunerea expertizei se face de parti sau instanta din oficiu poate dispune efectuarea ei.

Proba se incuviinteaza prin incheiere, se solicita biroului local de expertiza recomandarea unui numar de experti, din care instanta va numi un expert.

Daca s-a incuviintat expertiza, partea care a propus-o este obligata ca in termen de 5 zile de la incuviintare sa depuna suma stabilita de instanta ca onorariu provizoriu pentru expertiza.

In incheiere se vor mentiona obiectivele la care expertul va trebui sa raspunda.

Pentru depunerea juramantului expertii vor fi chemati in camera de consiliu, indata dupa numire, fara citarea partilor. Instanta va constata depunerea juramantului prin incheiere, in temeiul art. 206 alin. 2 C. proc. civ.

Daca instanta nu este lamurita prin expertiza facuta, poate dispune intregirea expertizei sau o noua expertiza. Expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii (art. 212 C. proc. civ.).

CERCETAREA LA FATA LOCULUI

Consideratii teoretice

Este un act procedural care are ca scop cercetarea in afara instantei a unor probe materiale.

Duce la constatarea nemijlocita a starii si situatiei unui obiect, a locului si modului de asezare a unor lucruri, a unor bunuri imobile sau mobile netransportabile in instanta.

Partea interesata solicita incuviintarea acestui mijloc de proba, iar instanta, daca apreciaza ca proba este concludenta, o admite printr-o incheiere, in care se vor arata punctele in discutie care urmeaza a fi lamurite la fata locului, si termenul fixat de instanta pentru efectuarea cercetarii, la care partile sunt citate, Art. 215 C. proc. civ. prevede ca in incheiere se vor mentiona imprejurarile de fapt pentru a caror lamurire a fost incuviintata proba.

Partile prezente la admiterea probei iau cunostinta de termenul fixat chiar in sedinta de judecata, iar partile care lipsesc vor fi citate, indicandu-se data si locul unde urmeaza a se prezenta.

Administrarea probei

Instanta poate asculta la fata locului pe martori si experti, care vor fi citati pentru data si locul unde se efectueaza cercetarea locala.

Cercetarea efectuata fara citarea partilor este lovita de nulitate.

Rezultatul cercetarii la fata locului se consemneaza intr-un proces verbal continand descrierea operatiilor efectuate la fata locului ; procesul verbal se depune la dosar.

Spre deosebire de cercetarea la fata locului, ancheta sociala este efectuata de delegatul autoritatii tutelare (obligatorie in unele cauze, de ex. incredintarea minorilor sau stabilirea locuintei acestora).

INTEROGATORIUL

Art. 218 prevede ca se va putea incuviinta chemarea la interogator, cand este privitor la fapte personale, care, fiind in legatura cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.

Interogatoriul este mijlocul procedural prin care se poate ajunge la obtinerea marturisirii judiciare. Marturisirea este un mijloc de proba si un act de dispozitie al partii.

Marturisirea.

Definitie si felurile marturisirii

Marturisirea sau recunoasterea este mijlocul de proba prin care o parte confirma existenta unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza o pretentie sau o aparare, confirmare care produce consecinte juridice impotriva autorului sau.

Art. 1204 C. civ. prevede ca marturisirea poate fi extrajudiciara si judiciara.

Marturisirea extrajudiciara este cea facuta in afara judecarii procesului. Poate fi scrisa sau verbala. Marturisirea extrajudiciara scrisa consta in declaratia partii intr-o cerere adresata unui organ de stat, sau consemnata intr-un proces verbal intocmit de executorul judecatoresc, marturisirea judiciara facuta intr-un alt proces.

Marturisirea judiciara este cea obtinuta in cursul judecatii, in fata instantei, prin intermediul interogatoriului. Poate fi facuta si spontan, consemnandu-se in incheierea de sedinta.

Admisibilitatea marturisirii

Marturisirea priveste fapte personale, care, fiind in legatura cu pricina, pot duce la dezlegarea ei si se poate referi numai la imprejurari de fapt. Conditii de admisibilitate :

. poate fi facuta numai in legatura cu drepturile de care partea poate sa dispuna ;

. vointa celui care face recunoasterea trebuie sa fie constienta si libera ;

. capacitatea necesara pentru incheierea actelor de dispozitie (minorii si interzisii judecatoresti nu pot face marturisiri valabile) ;

. nu trebuie acceptata de cealalta parte ; este irevocabila. Poate fi revocata in mod exceptional, pentru eroare de fapt ;

. poate fi facuta de titularul dreptului sau de un mandatar cu procura speciala ;

. este expresa ; exceptia de la aceasta regula este prevazuta de art. 225 C. proc. civ. : instanta poate socoti refuzul nejustificat de a raspunde la interogatoriu sau neprezentarea la interogatoriu ca o marturisire deplina.

. este admisibila in toate materiile, cu exceptia prevazuta de art. 612 C. proc. Civ. care interzice folosirea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divort. ; art. 31 alin. 2 C. proc. civ.. interzice folosirea interogatoriului ca mijloc de dovada a motivelor de recuzare.

Administrarea probei marturisirii. Interogatoriul

In Codul de procedura civila este reglementata modalitatea de obtinere a marturisirii la cererea partii potrivnice sau la initiativa instantei.

Declaratiile spontane se consemneaza in incheierea de sedinta.

..Propunerea interogatoriului

Reclamantul poate propune proba prin cererea de chemare in judecata, iar paratul prin intampinare. Partea respectiva va fi citata cu mentiunea de a se prezenta la interogatoriu.

Daca interogatoriul partii adverse nu s-a solicitat astfel, opereaza decaderea din proba. Exceptiile de la aceasta regula sunt prevazute de art. 138 C. proc. civ. :

- pct. 3 : partea este prezenta, astfel ca administrarea probei nu intarzie judecata ;

- pct. 4 : proba nu a fost ceruta din cauza lipsei de pregatire a partii.

Obiectul interogatoriului

intrebarile privesc chestiuni de fapt ;

faptele sa fie personale ale partii chemate la interogatoriu ;

faptele sa fie in legatura cu pricina, putand duce la dezlegarea ei.

Persoanele care pot raspunde la interogatoriu

Numai partile din proces pot raspunde la interogatoriu : reclamant, parat, intervenient chemat in garantie, chemat in judecata intrucat ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul, cel aratat de parat ca titular al dreptului.

Partea trebuie sa se prezinte personal in fata instantei, sau mandatar cu imputernicire speciala.

Art. 223 alin. 1 C. proc. civ. prevede ca partea care are domiciliul in strainatate va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata. Interogatoriul va fi comunicat in scris mandatarului, care va depune raspunsul partii dat in cuprinsul unei procuri speciale si autentice.

In ceea ce-i priveste pe incapabili, art. 220 C. proc. civ. prevede ca interogatoriul se poate lua reprezentantilor legali, doar cu privire la actele si faptele savarsite de ei in aceasta calitate.

Art. 222 C. proc. civ. stabileste ca statul si celelalte persoane juridice de drept public, precum si persoanele juridice de drept privat vor raspunde in scris la interogatoriul care li se va comunica. Acesta trebuie semnat de organul care reprezinta persoana juridica in mod valabil. Consilierul juridic nu poate sa faca recunoasteri in baza imputernicirii generale, avand nevoie de o delegatie speciala.

In cazul societatilor comerciale de persoane, asociatii cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogatoriu.

Luarea interogatoriului

Partea care a propus interogatoriul sau instanta din oficiu formuleaza in scris interogatoriul.

Pe aceeasi foaie se consemneaza si raspunsurile.

In practica, intrebarile sunt trecute in partea stanga a foii, fara a depasi jumatatea acesteia, iar raspunsurile se trec pe jumatatea din dreapta a colii, in ordinea si in dreptul fiecarei intrebari.

Se numeroteaza cu acelasi numar atat intrebarea cat si raspunsul dat la intrebarea respectiva.

Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagina de presedinte, grefier, de cel care 1-a propus si de partea care a raspuns. Daca se fac adaugiri, stersaturi sau schimbari, acestea vor fi semnate in acelasi mod, sub sanctiunea de a nu fi luate in considerare.

Daca partile nu vor sau nu pot sa semneze, se va mentiona aceasta imprejurare in josul interogatoriului (art. 221 C. proc. civ.).

PREZUMTIILE

Definirea notiunii

Art. 1199 C. civ. defineste prezumtiile ca fiind consecintele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.

Prin prezumtii nu se dovedeste direct faptul probator, ci un alt fapt vecin si conex, din a carui existenta se va trage concluzia cu privire la existenta sau inexistenta faptului necunoscut care trebuie dovedit.

Sunt probe indirecte, rezultatul a doua rationamente :

- din cunoasterea probelor directe rezulta existenta in trecut a unui fapt, vecin si conex cu faptul generator de drepturi ;

- din cunoasterea faptului vecin si conex, rezulta existenta faptului principal, datorita legaturii de conexitate dintre aceste doua fapte.

Felurile prezumtiilor

1. Prezumtii legale sunt determinate limitativ de lege - de exemplu puterea lucrului judecat, sau mandatul tacit reciproc intre soti. Sunt de doua feluri :

- absolute - impotriva lor nu este permisa dovada contrara, doar marturisirea daca este admisibila. Daca nu, aceste prezumtii sunt absolute irefragabile - de ex. puterea lucrului judecat ;

- relative - impotriva lor se poate face dovada contrara, uneori numai de catre anumite persoane - de ex. numai sotul mamei poate combate prezumtia de paternitate, prin tagaduirea paternitatii, sau numai prin anumite mijloace de proba, sau in anumite conditii.

2. Prezumtiile simple nu sunt determinate de lege ; judecatorul le trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, din anumite probe sau imprejurari.