Organe complementare

ORGANE COMPLEMENTARE

Structura institutionala de baza este completata de un numar mare de organe prevazute de tratate sau create de Institutii in limitele puterilor acordate, organe care le putem structura in doua categorii din punct de vedere juridic: organe prevazute de tratate si care au o deosebita importanta, completand sistemul institutional si organe subsidiare create de Institutii in temeiul competentelor atribuite prin tratate.

In ceea ce priveste categoria organelor prevazute de tratate ele fie reprezinta un interes precum Consiliul Economic si Social, fie sunt organe tehnice precum Curtea de Conturi, Banca Europeana de Investitii, Banca Centrala Europeana etc.

Tratatul de la Maastricht in titlul II "Dispozitii privind modificarea Tratatului privind Comunitatea Economica Europeana in vederea realizarii Comunitatii Europene", dupa ce in art.G arata ca Tratatul CEE se modifica prin dispozitiile ce privesc instituirea Comunitatii Europene, in art.4, 4A si 4B precizeaza ca organele CE in afara celor cinci Institutii sunt: Curtea de Conturi, Comitetul Economic si Social, Comitetul Regiunilor, Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii.

Vom analiza fiecare dintre cele cinci organe in ordinea prevazuta de Tratat.

A.     Curtea de Conturi

Curtea de Conturi a fost creata prin Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 la initiativa Parlamentului European, inlocuind Comisia de control CEE si CEEA si comisarul pentru conturi CECO. Din 1975 pentru cele trei comunitati a functionat un singur organ de control financiar, activitatea sa fiind reglementata de Tratatul de la Bruxelles cu modificarile ulterioare si Protocolul privind privilegiile si imunitatile in ceea ce priveste statutul membrilor Curtii.

Ca o caracterizare generala putem spune ca este cel mai important organ al Comunitatilor, de aceeasi valoare aproape cu Institutiile, iar in privinta atributiilor sale este mai mult decat o simpla magistratura financiara, unii autori calificand-o drept "o constiinta financiara a Europei comunitare".

Curtea de Conturi, in prezent se compune din 25 membri numiti de Consiliu, cu unanimitate de voturi dupa consultarea Parlamentului European. Mandatul este de 6 ani si poate fi reinnoit fara limita. Acest principiu este mentinut si de Tratatul de la Nisa, intelegandu-se ca numarul membrilor Curtii de conturi nu poate fi mai mare de 27, masura aderarii celor 12 state candidate.

Fiecare stat membru este 414b15e reprezentat de catre o personalitate in domeniu, care anterior depunerii candidatii pentru aceasta magistratura trebuie sa fi facut parte din curtile de conturi nationale sau alte organe similare.

Statul personal al membrilor Curtii de Conturi este analog cu cel al judecatorilor Curtii de Justitie atat sub aspectul incompatibilitatilor cat si garantarea independentei lor. Protocolul privind imunitatile si privilegiile se aplica si membrilor Curtii de Conturi. Imunitatea de jurisdictie se aplica si membrilor Curtii de Conturi. Imunitatea de jurisdictie nu poate fi ridicata decat de Curtea de Justitie, la cererea Curtii de Conturi. Tot dupa aceasta procedura Curtea de Justitie se poate pronunta si in privinta demisiei din oficiu.

Curtea de Conturi este un organ colegial si isi desfasoara activitatea dupa aceste reguli. Aceasta nu impiedica faptul ca fiecare membru al Curtii sa fie seful unei divizii de verificare si control.

Actele Curtii sunt: avize si rapoarte si ele sunt adoptate doar de acest organ.

Curtea de Conturi este condusa de un Presedinte ales de aceasta dintre membrii ei. Sub aspect functional Curtea dispune de un numeros aparat tehnic, circa 300 de functionari care lucreaza sub controlul membrilor Curtii.

Atributiile Curtii de Conturi prevazute de art.206 bis CEE sunt foarte intinse atat timp cat acest organ este insarcinat sa examineze conturile in totalitatea lor indiferent daca sunt                       bugetare sau nu.

Controlul poarta asupra legalitatii si regularitatii, cat si asupra bunei gestiuni financiare a tuturor operatiilor.

Controlul este scriptic si faptic si se realizeaza atat fata de Comunitati si Institutii, cat si fata de statele membre in probleme ce privesc aplicarea tratatelor.

In indeplinirea misiunii sale Curtea de Conturi comunitara colaboreaza cu organele nationale cu atributii similare.

Curtea de Conturi are un dublu rol: acela de asistenta a autoritatilor bugetare si de control permanent al conturilor.

In ceea ce priveste rolul de asistenta a autoritatilor bugetare, Curtea de Conturi are un drept propriu de a controla politica de executare a bugetului in raport de cele doua autoritati in materie Consiliul si Parlamentul European. Alaturi de Comisie este competenta sa exercite un control bugetar asupra Parlamentului.

De aceea s-a remarcat faptul ca in realitate Curtea de Conturi este al treilea organ in materie bugetara dupa Consiliu si Parlamentul European.

In ceea ce priveste rolul de a exercita un control permanent asupra conturilor Curtea este un organ autonom in aceasta materie, particularitate ce face sa o apropie foarte mult de Institutii, avand o autoritate mult mai mare decat toate celelalte organe create de tratate. In exercitarea acestei atributii ea intocmeste anual un raport asupra situatiei tuturor conturilor comunitare, raport care este publicat in jurnalul oficial al Comunitatilor.

Tratatul de la Maastricht intr-un numar de trei articole foarte lungi (188 A, 188 B, 188 C) a precizat si intarit rolul Curtii de Conturi ca principal organ de control financiar al Uniunii.

Proiectul Tratatului modificator din 2007 mentine atributiile, principiul paritar constitutiv, actele adoptate si raportul cu restul organelor comunitare si nationale.

B.     Comitetul Economic si Social

Creat dupa criteriul reprezentarii unui interes, respectiv interesul diferitelor categorii ale vietii economice si sociale Comitetul Economic si Social CEE - CEEA si Comitetul consultativ CECO este un organ consultativ creat de tratate.

Tratatul de la Paris a creat pe langa Comisie un Comitet consultativ compus din minimum 72 membri si maximum 96 membri, alcatuit dintr-un numar egal de producatori, muncitori, utilizatori si negociatori, alesi de pe liste propuse de organizatiile reprezentative ale acestora.

Membrii Comitetului sunt numiti cu titlu personal de Consiliu, pentru un mandat de 2 ani. Din randul lor membrii Comitetului aleg un presedinte si un birou pe o durata de 1 an. Comitetul are propriul regulament interior.

Inainte de a lua o hotarare Comisia este obligata sa consulte Comitetul in cazurile expres prevazute de tratate, iar pentru celelalte situatii poate sa il consulte ori de cate ori considera ca este necesar.

Comitetul Economic si Social CEE-CEEA, organ consultativ comun celor doua Comunitati este format din reprezentantii diferitelor categorii ale vietii economice si sociale: producatori, agricultori, transportori, muncitori, negociatori, mestesugari, profesii liberale si de interes general. Tratatele precizeaza ca diferitele categorii economice si sociale sunt reprezentate adecvat si aceasta nu in raport de specificul national, ci in raport de nivelul comunitar (agricultorii, transportorii si producatorii sunt cei mai numerosi).

Membrii Comitetului sunt impartiti in trei grupuri: patronatul, salariatii si diferitele ramuri de activitate.

In cadrul Comitetului Economic si Social fiecarui stat i s-a repartizat un numar de locuri in raport de populatia si importanta acestuia. Astfel Franta, Germania, Italia si Marea Britanie au 24 de locuri; Spania 21 de locuri; Belgia, Grecia, Olanda, Portugalia, Austria si Suedia 12 locuri; Danemarca, Finlanda si Irlanda 9 locuri si Luxemburg 6 locuri.

Conform Tratatului de la Nisa in perspectiva largirii UE cu pana la 27 de state numarul total de locuri este de 344, fiecare stat avand: Germania, Marea Britanie, Franta, Italia 24 de locuri; Spania, Polonia 21 locuri; Romania 15 locuri; Olanda, Grecia, Cehia, Belgia, Ungaria, Portugalia, Suedia, Bulgaria, Austria 12 locuri; Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania 9 locuri; Letonia, Slovenia, Estonia 7 locuri; Cipru, Luxemburg 6 locuri; Malta 5 locuri.

Membrii Comitetului sunt numiti pentru o durata de 4 ani de Consiliu cu unanimitate de voturi. Mandatul poate fi reinnoit. Membrii sunt alesi de pe liste cu propuneri facute de statele membre, fiecare stat trebuind sa propuna dublul locurilor de care dispune.

Comitetul desemneaza dintre membrii sai pentru o perioada de 2 ani un presedinte si un birou. Proiectul Tratatului modificator din 2007 mentine atributiile, principiul proportional constitutiv si actele adoptate, Romania avand tot 15 membri.

Comitetul elaboreaza regulamentul intern care este aprobat de Consiliu cu unanimitate de voturi. Aceasta procedura permite Consiliului sa controleze tendinta Comitetului de a-si extinde atributiile.

Sub aspect functional Comitetul poate constitui sectii specializate pe principatele domenii comunitare. Cele mai importante sunt sectia pentru agricultura si cea pentru transporturi. Institutiile nu pot consulta aceste sectii, ci doar Comitetul in ansamblul sau.

Tratatele prevad cazuri in care Consiliul sau Comisia sunt obligate sa consulte Comitetul Economic si Social. Altfel, ori de cate ori considera oportun aceste organe pot consulta Comitetul inainte de a lua decizii in anumite materii.

La convocarea Presedintelui sau a Biroului, Comitetul poate emite din proprie initiativa avize in toate domeniile in care Tratatele i-au atribuit competente, chiar daca nu este sesizat de o Institutie.

Tratatul de la Maastricht in art.194 reluand reglementarile anterioare ce privesc acest organ a precizat ca membrii Comitetului isi exercita functiile conferite in deplina independenta si in interesul general al Comunitatii. Dintre organele cu caracter consultativ Comitetul Economic si Social ramane si in lumina Tratatul de la Maastricht cel mai important.

Tratatul de la Amsterdam a sporit competentele consultative ale acestui organ, intarind si mai mult pozitia sa in procedura de luare a deciziilor.

C.     Comitetul Regiunilor

Tratatul de la Maastricht prin articolele 198 A, 198 B si 198 C introducand "capitolul IV Comitetul Regiunilor" a modificat Tratatul CEE si a creat un organ consultativ nou Comitetul Regiunilor.

Acest organ este creat dupa principiul reprezentarii unui interes si anume cel al colectivitatilor locale, in temeiul autonomiei de care se bucura acestea. Acest interes este evidentiat de Rezolutia Parlamentului European din 12 decembrie 1990 asupra bazelor constitutionale ale Uniunii Europene in art.59. In textul acestui act, noul organ a carui instituire se propune este denumit Comitetul Regiunilor si autonomiilor locale si se arata ca el se compune din membrii organelor alese la nivel regional sau local.

Raportandu-ne la dispozitiile TM desprindem urmatoarele reguli ce privesc compunerea, organizarea, functionare si atributiile Comitetului Regiunilor:

-Comitetul are un caracter consultativ si este compus din reprezentantii colectivitatilor regionale si locale, in raport de aceasta componenta purtand si denumirea respectiva;

-Fiecare stat membru dispune de un numar de locuri in raport de populatia si importanta sa: Franta, Germania, Italia si Marea Britanie 24 locuri; Spania 21 locuri; Belgia, Grecia, Olanda, Portugalia, Austria si Suedia 12 locuri; Danemarca, Finlanda si Irlanda 9 locuri si Luxemburg 6 locuri;

-Celor 189 de membri li se adauga un numar egal de supleanti alesi pe aceleasi criterii, asadar fiecare stat detine un numar dublu de reprezentanti in cadrul acestui organ;

-Membrii Comitetului Regiunilor, ca si supleantii sunt numiti de Consiliu cu unanimitate de voturi, la propunerea fiecarui stat membru. Mandatul este de 4 ani si poate fi reinnoit;

-Membrii Comitetului isi exercita functiile in deplina independenta si in interesul general al Comunitatii;

-Din randurile lor, membrii aleg un presedinte si un birou pentru o durata de 2 ani, mandat ce poate fi reinnoit;

-Comitetul isi stabileste propriul regulament intern care este supus spre aprobare Consiliului ce se pronunta cu unanimitate de voturi;

-Comitetul se convoaca la initiativa presedintelui sau, ori a Consiliului sau Comisiei si este consultat de aceste organe in toate cazurile expres prevazute de tratate sau ori de cate ori ele considera ca este oportun;

-Actele Comitetului sunt avizele ce trebuiesc intocmite in termen de o luna de la data la care Comitetul a fost solicitat sa se pronunte asupra unei probleme de interes general. Neintocmirea avizului in termenul prevazut de TM se poate considera ca o lipsa a acestui act;

-In situatiile in care Comitetul Economic si Social este consultat in mod obligatoriu de Consiliu sau Comisie, avizul dat de acest organ se va comunica si Comitetului Regiunilor care isi poate exprima punctul de vedere propriu asupra problemei respective;

-Ori de cate ori considera ca sunt in joc interesele specifice ale regiunilor, Comitetul poate formula din proprie initiativa un aviz asupra problemei respective, act pe care il inainteaza Consiliului si Comisiei. Actul este insotit si de un proces-verbal ce contine deliberarile Comitetului Regiunilor.

Consideram ca realizarea acestui nou organ este strans legata de prefigurarea unei structuri de tip federativ la nivelul Uniunii Europene.

In perspectiva largirii UE cu pana la 27 de state membre, Tratatul de la Nisa prevede pentru Comitetul Regiunilor aceiasi compunere, sub aspectul reprezentarii statelor membre ca si cea in cadrul Comitetului Economic si Social, adica un numar total de 344 de membri, fiecarui stat fiindu-i alocate acelas numar de locuri, respectiv Romania 15 locuri.

Proiectul Tratatului modificator din 2007 mentine atributiile, principiul proportional constitutiv si actele adoptate, Romania avand tot 15 membri, ce provin in prezent din randul presedintiilor Consiliilor Judetene.

D.    Banca Centrala Europeana

Tratatul de la Maastricht a creat un nou organ in domeniul monetar-bancar, o parte insemnata a Tratatului fiind dedicata organizarii, functionarii si atributiilor acestui nou organ cat si a Sistemului european de banci centrale.

Banca Centrala Europeana a inceput sa functioneze de la  1 iunie 1998. Cu aceasta ocazie s-a ales Comitetul Executiv al Bancii format din 6 membri, cu urmatoarea componenta: presedinte Wim Duisemberg (Olanda), vicepresedinte Christian Noyer (Franta), membrii: Sirrka Haemaalaeinen (Finlanda), Eugenio Domingo Solans (Spania), Tommaso Padoa Schioppa (Italia), Omar Issing (Germania).

Sediul Bancii Centrale Europene a fost fixat la Frankfurt am Mein, aceasta decizie fiind luata prin acordul comun al "celor 15". Initial ea a functionat pe langa sediul Bancii Centrale a Germaniei, activitatea curenta, in majoritate fiind asigurata tot de functionari specializati ai acestei banci nationale. Masura este provizorie si ea priveste perioada tranzitorie de elaborare a monedei unice Euro si de punere a ei in circulatie, avand la baza experienta functionarilor germani, recunoscuta in intreg spatiul comunitar.

In prezent BCE are un sediu propriu in Frankrurt, atributiile sale fiind sporite prin Tratatul modificator din 2007,urmare acumularilor si perspectivelor in politica monetara comuna,competenta exclusiva pentru statele membre ale Tatatului Euro.

Aceasta este o forma de cooperare intarita la care pana in prezent au aderat: Austria, Belgia, Finlanda,  Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, iar dintre statele care au aderat dupa 2004 , Slovenia. Tratatul Euro este deschis aderarii restului statelor, pe masura ce vor ( Marea Britanie, Danemarca, Suedia ) sau indeplinesc conditiile (statele ce au aderat dupa 2004 au negociat un program specific de realizare a conditiilor pe 5-10 ani).

Tratatul de la Maastricht a prevazut crearea Uniunii Economice si Monetare (UEM) in trei etape:

1.Pana la finele anului 1993 realizarea pietei unice a capitalurilor.

2.Incepand cu ianuarie 1994 intarirea coordonarii politicilor economice, reducerea inflatiei, a taxelor, limitarea deficitului public si crearea in acest mod a conditiilor de realizare a unei monede unice, Institutul Monetar European are sarcina de a pregati trecerea la moneda unica.

3.Crearea unei monede unice si stabile si a unei Banci Centrale Europene independente, organ ce va fi condus de un consiliu director format din 6 membri, desemnati de Consiliul european si Consiliul guvernatorilor bancilor centrale nationale. Aceasta etapa va putea incepe in 1996 si se va realiza cel tarziu pana la 1 ianuarie 1999.

Conform dispozitiilor TM Banca Centrala Europeana (BCE) este principalul organ responsabil de realizarea politicii monetare comunitare, abilitata cu emisiunea monedei unice si de coordonare a activitatii intregului Sistem european de banci centrale (SEBC) alaturi de bancile centrale nationale. Este evident ca pentru Uniunea Europeana BCE va juca rolul pe care orice banca centrala nationala il are pentru statul propriu.

Principalele atributii prevazute de Tratatul de la Maastricht in privinta BCE sunt:

-de a defini si pune in practica politica monetara a Comunitatilor;

-de a conduce operatiile de schimb;

-de a detine si gestiona rezervele oficiale de schimb ale statelor membre;

-de a promova buna functionare a sistemului de plati.

In toate problemele ce privesc politica monetara BCE este consultata atat de Institutii, cat si de autoritatile nationale, inclusiv cele din domeniul bancar.

Bancile centrale nationale membre ale SEBC pot realiza emisiunea monedei unice doar cu acordul BCE.

In realizarea atributiilor conferite de TM, acest organ poate emite acte cu caracter obligatoriu (regulamente si decizii) cat si acte cu caracter consultativ (recomandari si avize).

Regulamentele sunt acte obligatorii, cu caracter general si se aplica direct statelor membre. Deciziile sunt tot acte obligatorii dar cu caracter individual, aplicandu-se direct subiectelor pe care le au in vedere. Aceste patru categorii de acte emise de BCE sunt publicate prin sistemul propriu comunitar.

Se observa ca TM a creat un nou organ foarte puternic. Fata de puterile acordate in materie monetara Banca Centrala Europeana este de aceeasi importanta cu Institutiile. Toate statele membre au fost de acord cu fizionomia particulara a acestui organ, mai putin Marea Britanie care si-a exprimat rezerve in raport de ansamblul reglementarilor ce privesc competentele BCE.

E.     Banca Europeana de Investitii

Creata in temeiul art.129 CEE Banca Europeana de Investitii (BEI) este un organ dotat ca si precedentul cu o personalitate juridica proprie, manifestandu-se ca o persoana juridica de drept international, autonoma in raporturile sale cu Comunitatile.

Statele membre, prin aporturile proprii constituie capitalul social al BEI. Un statut propriu prevede regulile dupa care se organizeaza si functioneaza acest organ. Gestiunea interna este realizata de organele proprii prevazute de statut.

In raport cu statele membre si Comunitatile, BEI reprezinta principalul organism de credit, aceasta functie realizand-o in temeiul art.130 CEE.

Tratatul de la Maastricht, modificand Tratatul CEE, in art.198 D si 198 E contine dispozitiile relative la BEI. Dupa ce reia dispozitiile privitoare la personalitatea juridica a bancii si faptul ca membrii sai sunt statele ce apartin UE, TM precizeaza rolul acestui organ de a contribui la dezvoltarea echilibrata si fara incetare a pietei comune in interesul Comunitatii, facand apel la piata capitalurilor si a resurselor proprii. BEI faciliteaza prin imprumuturi si garantii finantarea Comunitatii in toate sectoarele economiei. In etapa actuala ea are in vedere realizarea proiectelor relative la regiunile mai putin dezvoltate, modernizarea si conversia intreprinderilor, precum si alte proiecte de interes comun ale statelor membre, in special cele care vizeaza investitii legate si de fondurile structurale ale Comunitatii.

In temeiul autonomiei de care dispune BEI intretine relatii particulare cu tertii. In contextul acestor relatii ea se manifesta ca una dintre cele mai importante institutii de credit international. In ultimii ani tara noastra a beneficiat de credite pentru dezvoltare si investitii din partea BEI.

F.      Alte organe create de tratate

Tratatele constitutive, astfel cum au fost modificate in timp au prevazut si crearea unor organe tehnice investite cu functii de consultare, gestiune sau control, dotate cu personalitate juridica si autonomie de gestiune, fie au prevazut crearea unor simple organisme administrative sau financiare care completeaza activitatea organelor de baza. Dintre aceste organe amintim:

-Agentia de aprovizionare Euratom (art.54 CEEA), organ cu atributii de gestiune ce se bucura de autonomie financiara, rolul sau fiind legat de aprovizionarea Comunitatii in domeniul energiei atomice si de asigurare a regularizarii pietei in domeniu. Agentia dispune de un statut propriu hotarat de Consiliu in care sunt prevazute modalitatile de gestiune comerciala si capitalul social.

Agentia isi desfasoara activitatea sub controlul Comisiei care ii da directive si dispune un drept de veto fata de hotararile Agentiei. Orice act al acestui organ este susceptibil de recurs in fata Comisiei. Sub aspect administrativ Agentia este condusa de un director general numit de Comisie.

-Comitetul stiintific si tehnic Euratom (art.134 CEEA), organ consultativ ce functioneaza pe langa Comisie si dispune de un statut propriu, avand atributii specifice. Acest organ este constituit dupa criteriul reprezentarii unui interes.

-Fondul de orientare si garantare agricola (FEOGA - art.40 CEE) si fondul social european (FSE - art.123 CEE), organe financiare ce corespund existentei unor conturi proprii gestionate de Comisie. Cele doua fonduri dispun de comitete proprii care le administreaza, comitete create tot in temeiul dispozitiilor tratatelor.

-Avocatul poporului - organ complementar creat prin Tratatul de la Maastricht, ce este numit de catre Parlamentul European, la inceputul fiecarei legislaturi a Institutiei. El are competentele cunoscute in legislatiile nationale, cetatenii europeni putand depune plangeri privind activitatile diverselor Institutii si organe comunitare.

-Institutul Monetar European (IME) creat prin dispozitiile Tratatului de la Maastricht care a modificat Tratatul CEE, prin art.109 F - 109 M.

Tratatul de la Maastricht prevede ca incepand cu1 ianuarie 1994, cand se va trece la realizarea celei de a doua etape a procesului de infaptuire a Uniunii economice si monetare se va crea si va functiona un Institut Monetar European dotat cu personalitate juridica, care este condus si gestionat de un consiliu compus din presedinte si guvernatorii bancilor centrale nationale, dintre care unul exercita functia de vicepresedinte.

Presedintele Consiliului IME este numit prin acordul comun al statelor membre reunite la nivelul sefilor de state sau de guverne, la recomandarea comitetului guvernatorilor bancilor centrale nationale, dupa consultarea Parlamentului european si a Consiliului. Aceasta persoana este aleasa dintre autoritatile profesionale in materie monetara si bancara.

Se observa ca noua procedura de numire la nivelul Consiliului European nemaiintalnita pana acum subliniaza importanta deosebita a acestei functii.

IME este principalul organ de coordonare a politicilor monetare ale statelor membre si de realizare a functionarii sistemului monetar european.

TM prevede regulile de organizare, functionare si atributiile IME in dispozitii foarte detaliate. Sunt de asemenea aratate etapele si sarcinile specifice fiecarei etape in realizarea Uniunii economice si monetare. Acest proces este coordonat de IME care intretine raporturi specifice cu celelalte organe ale sistemului institutional, in special cu BCE.

Prin acordul comun al statelor membre in anul 1994 sediul IME a fost stabilit la Frankfurt am Mein oras socotit astazi placa turnata a vietii bancare europene. Frankfurt devine astfel alaturi de Bruxelles, Luxemburg si Strasbourg centrul vital al Uniunii Europene, iar Institutul Monetar European unul dintre cele mai importante organe comunitare.

G.    Organe subsidiare

Organele subsidiare sunt create de Insitutii in temeiul puterilor acordate de tratate si cu scopul de a le ajuta la realizarea misiunilor proprii. Ele dispun de puteri de natura executiva stabilite in mod strict prin actele de infiintare, iar Institutiile care le-au creat exercita un control permanent asupra acestor organe.

Curtea de Justitie intr-o hotarare de interpretare a statuat ca fundamental existentei organelor subsidiare se afla in dispozitiile tratatelor care au prevazut dreptul Institutiilor de a le crea si ca organele subsidiare nu pot dispune de puteri proprii de decizie, ci doar de executie, fiind aflate sub strictul control al Institutiilor.

Curtea de Justitie a mai aratat ca existenta organelor subsidiare nu afecteaza echilibrul institutional, in particular cel realizat intre Consiliu si Comisie.

Existenta organelor subsidiare nu este un element nou adus de constructia comunitara si corespunde regulilor generale din dreptul international public, conform carora organismele internationale, in limitele puterilor acordate pot crea organe proprii cu misiunea de a aduce la indeplinire scopurile in care au fost infiintate.

In ceea ce priveste UE observam ca cele mai multe organe subsidiare sunt create de Comisie si au un caracter fie consultativ, fie de gestiune.

Organele subsidiare imbraca forma grupurilor si comitetelor consultative, sau de reglementare si gestionare, in aceasta categorie intrand, de exemplu si COREPER studiat cu prilejul prezentarii organelor proprii ale Consiliului.

Un loc aparte in cadrul organelor subsidiare il ocupa cele create de Comisie si Consiliu, organe dotate cu personalitate juridica si care se prezinta ca adevarate institutii publice comunitare. Aceste organe se bucura de autonomie financiara si sunt indispensabile punerii in practica a politicilor comune.

Dintre aceste organe amintim: Fondul european de cooperare monetara; Centrul european pentru dezvoltarea pregatirii profesionale; Fundatia europeana pentru ameliorarea conditiilor de viata si de munca; Agentia europeana de cooperare; Agentia europeana de mediu; Fundatia europeana pentru pregatire profesionala; Fondul de mobilizare a navigatiei interioare s.a.

Toate organele de baza, organele complementare si subsidiare, carora li se adauga organele cu capacitate de reprezentare a UE in raporturile cu tertii, respectiv presedintele Consiliului, presedintele Comisiei, Comitetul politic si reprezentantii permanenti cu rang de ambasadori ai UE pe langa guvernele statelor membre si terte formeaza complexul sistem institutional al Uniunii Europene.

Sistemul institutional in perspectiva adoptarii Tratatului

instituind o Constitutie pentru Europa.

Conform Titlului IV - Institutiile Uniunii, art.18, Uniunea dispune de un cadru institutional unic ce are drept scop urmarirea obiectivelor UE, promovarea valorilor sale, servirea intereselor UE ale cetatenilor si ale statelor membre, asigurarea coerentei, eficientei si continuitatii politicilor si actiunilor intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale.

Cadrul institutional cuprinde Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul de Ministri, Comisia Europeana si Curtea de Justitie, fiecare institutie actionand in limitele atributiilor conferite prin Constitutie, conform procedurilor si in conditiile prevazute in aceasta, intre institutii existand o cooperare loiala.

Parlamentul European exercita impreuna cu Consiliul functia legislativa si bugetara, are functie de control politic si consultativa si alege Presedintele Comisiei. Numarul membrilor nu poate depasi 736, reprezentarea fiind asigurata in mod proportional degresiv pentru cetatenii europeni. Structura Parlamentului European dupa alegerile europene din 2009 va fi adoptata cu unanimitate de Consiliul European printr-o decizie, presedintele si biroul Parlamentului European fiind alesi de aceasta institutie, dintre membrii sai.

Consiliul European defineste orientarile si politica generala UE, fara a exercita functie legislativa. Se pastreaza actualul mod de compunere, ca functionare intrunirile ordinare urmand sa fie trimestriale, cat si extraordinare, daca se impune. Hotararile se iau prin consens. Tratatul propune crearea presedintelui Consiliului European cu un mandat de doi ani si jumatate, reinnoibil o singura data, organ cu rol de reprezentare interna si internationala a Uniunii, indeosebi in politica externa si de securitate comuna. Functia de presedinte al Consiliului European este incompatibila cu un mandat national (asupra dispozitiilor presedintelui Consiliului European exista divergente).

Consiliul de Ministri exercita impreuna cu PE functia legislativa si bugetara, precum si cea de definire a politicilor UE si de coordonare. Se pastreaza modul de constituire, votul in Consiliu fiind de principiu cu majoritate calificata. Dispune de organe proprii: Consiliul Legislativ si al Afacerilor Generale (preia de principiu functiile Cosac) si Consiliul Afacerilor Externe, prezidat de Ministrul Afacerilor Externe al Uniunii. Prezidarea Consiliului de Ministri se face prin rotatie pe perioade de cel putin un an, regulile rotatiei fiind adoptate prin decizie de Consiliul European. Majoritatea calificata este data de votul a 2/3 din statele membre ce reprezinta cel putin 3/5 din populatia UE, dispozitie ce va intra in vigoare de la 1 noiembrie 2009.

Comisia Europeana promoveaza interesul general UE si exercita initiativa legislativa, vegheaza la aplicarea Constitutiei si actelor adoptate de Institutiile UE, aplicarea dreptului sub controlul Curtii de Justitie, executa bugetul si gestioneaza programele, exercita functii de coordonare, executie si gestiune, asigura reprezentarea externa a UE cu exceptia politicii externe si de securitate comuna, initiaza programele de acorduri internationale. Comisia se compune din presedinte, ministrul Afacerilor Externe UE/vicepresedinte si 13 comisari europeni selectati dupa un sistem de rotatie egala intre statele membre, pe baza unei decizii a Consiliului European. Acestia formeaza Colegiul si au drept de vot pe perioada mandatului restul statelor au comisari fara drept de vot in acel mandat, dispozitiile fiind aplicabile dupa 1 noiembrie 2009. Se pastreaza statutul membrilor Comisiei si responsabilitatea in fata PE, inclusiv procedura motiunii de cenzura. Presedintele Comisiei se alege de PE la propunerea Consiliului European, presedintele Comisiei avand un rol decizional si politic sporit. Ministrul Afacerilor Externe este unul din vicepresedintii Comisiei fiind responsabil de politica externa si securitate comuna, el fiind numit de Consiliul European cu majoritate calificata, cu acordul presedintelui Comisiei.

Curtea de Justitie se compune din Curtea Europeana de Justitie, Tribunalul de Mare Instanta si tribunale specializate, toate asigurand respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea Constitutiei. Caile de drept sunt stabilite de statele membre. Curtea Europeana de Justitie este formata dintr-un judecator pentru fiecare stat si este asistata de avocati generali. Tribunalul de Mare Instanta este format dintr-un judecator pentru fiecare stat, conform Statutului TMI adoptat de CEJ. Mandatul judecatorilor si avocatilor generali este de 6 ani, putand fi reinnoit. Se pastreaza competentele prejudiciale si judiciare.

Conform capitolului II, sistemul institutional este completat de alte institutii si organe:

-Banca Centrala Europeana ce formeaza impreuna cu bancile centrale nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale, care pentru statele ce au adoptat moneda UE Euro, conduc politica monetara, asigura stabilitatea preturilor, sprijina politicile economice generale, exercita si alte functii conform statutului SEEBC si BCE. Banca Centrala Europeana are personalitate juridica, este singura institutie abilitata sa emita Euro, bucurandu-se de independenta de restul institutiilor si organelor UE.

-Curtea de Conturi asigura controlul conturilor pentru totalitatea veniturilor si cheltuielilor UE, buna gestiune financiara a fondurilor UE. Se pastreaza modul de compunere si statutul membrilor Curtii de Conturi.

-Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social, organe consultative pe langa Parlamentul European, Consiliul de Ministri si Comisie. Comitetul Regiunilor este format din reprezentanti ai colectivitatilor regionale si locale, titulari ai unui mandat electoral in cadrul unei colectivitati locale sau raspunzatori din punct de vedere politic in fata unei adunari alese. Comitetul Economic si Social este format din reprezentanti ai organizatiilor patronale si salariale, ai societatii civile din domeniile economic, social, profesional, cultural si civic. Membrii celor doua organe consultative isi exercita functia in conditii de independenta in interesul UE, conform actelor constitutive si hotararilor Consiliului de Ministri.

Aceste dispozitii institutionale au primit unele precizari prin Proiectul Tratatului de modificare a Tratatelor Uniunii Europene si a Comunitatilor Europene din 2007,  ce au fost prezentate pentru fiecare institutie in parte, cu ocazia analizei pe sectiuni in acest capitol.