Structura de baza (institutiile)

STRUCTURA DE BAZA (INSTITUTIILE)

Tratatele constitutive, astfel cum au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht au creat un sistem de organe proprii, deosebit de dezvoltat si diferit de cel al altor organizatii internationale.

Acest sistem este alcatuit din doua categorii de organe. Unele calificate ca organe majore si denumite de tratate Institutii formeaza structura de baza si au rolul de asigura realizarea intregii constructii comunitare. Aceste organe sunt Consiliul, Comisia, Parlamentul European, Curt 313g66d ea de Justitie si Consiliul European. Primele patru au fost create prin Tratatele constitutive, iar cel    de-al cincilea prin Tratatul de la Maastricht.

A doua categorie o constituie organele complementare sau subsidiare, care sunt organe specializate pe diverse domenii si de multe ori joaca un rol deosebit de important in realizarea functiilor Comunitatilor. Intra in aceasta categorie Curtea de conturi, Comitetul economic si social, Comitetul reprezentantilor permanenti, Banca Europeana de Investitii, Banca Centrala Europeana s.a. Aceste organe sunt create de tratate sau de Institutii in aplicarea dispozitiilor tratatelor.

Institutiile se deosebesc de celelalte organe din caracterele lor:

-membrii Institutiilor au cea mai mare legitimatie fiind alesi de popor sau desemnati de guvernele statelor membre;

-numarul de locuri de care beneficiaza fiecare stat este desemnat prin acordul comun al acestora si este continut intr-un tratat;

-prin tratate au fost investite cu puteri proprii, pe care le exercita in vederea realizarii atributiilor lor;

-se bucura de o relativa autonomie juridica, administrativa si financiara, ca expresie a specializarii functionale.

Fiecare Institutie are un statut politic si sociologic distinct, exprima o legitimitate proprie, are un principiu determinant. Consiliul reprezinta interesul statelor membre; Comisia reprezinta interesul Comunitatii; Parlamentul reprezinta interesul popoarelor din statele membre; Curtea de Justitie interesul dreptului; iar Consiliul European deopotriva interesul statelor si Comunitatii prin cei mai inalti reprezentanti ai acestora.

Aceasta structura institutionala nu are nici un corespondent in cea clasica a organelor statului, sau in principiul separatiei puterilor in stat. Una si aceeasi Institutie are de regula atat un rol executiv, cat si legislativ, iar pe de alta parte nici un organ nu dispune de o anumita putere in exclusivitate, de regula rolul decizional si executiv fiind realizat de cel putin doua Institutii, care nu sunt mereu aceleasi. Spre exemplu Consiliul este un organ atat legislativ cat si executiv si imparte puterea executiva cu Comisia si pe cea legislativa cu Parlamentul, care este principalul organ decizional in materie bugetara, altfel el avand in principiu rolul de a exercita controlul democratic asupra celorlalte Institutii.

Aceasta constructie institutionala corespunde unei conceptii dialectice de realizare a unui corp dinamic, capabil sa realizeze misiunea pentru care a fost creat: integrarea "o uniune cat mai stransa intre statele membre" (art.A Tratatul de la Maastricht).

Astazi Uniunea Europeana dispune de un cadru institutional unic, care ii asigura coerenta si continuitatea actiunilor sale (art.C Titlul I, Dispozitii comune, TM).

Acest stadiu s-a realizat in timp, fiind rezultatul unui proces de fuziune. Initial Tratatele de la Paris si de Roma au creat fiecare cate patru Institutii: un Consiliu, o Comisie, un Parlament si o Curte de Justitie.

Prin Conventia semnata la Roma odata cu Tratatele din 1957 s-a realizat o fuziune institutionala a organelor de control democratic si de drept, in urma intrarii in vigoare a acestui act functionand pentru cele trei Comunitati un singur Parlament si o singura Curte de Justitie.

La 8 aprilie 1965 a fost semnat la Bruxelles Tratatul privind fuziunea principalelor Institutii: Comisia si Consiliul. Actul de fuziune a intrat in vigoare la 1 august 1967, de la acea data un singur Consiliu si o singura Comisie functionand pentru cele trei Comunitati, iar Inalta Autoritate CECO a incetat sa mai existe ca organ comunitar.

Acestor patru organe Tratatul de la Maastricht le-a adaugat Consiliul European, ca expresie a impletirii intereselor statelor membre cu cele ale Uniunii.

Consiliul, Comisia, Parlamentul si Curtea de Justitie functioneaza in baza Tratatelor constitutive si a celorlalte acte care le-au modificat, isi exercita atributiile conferite de aceste tratate pentru fiecare dintre organe, iar Consiliul European functioneaza in baza TM si isi exercita atributiile conferite de acesta, cat si de alte acte ale Comunitatilor (anterior noiembrie 1993) sau ale Uniunii Europene.

In ceea ce priveste sediul, pana in prezent nu s-a ajuns la realizarea unui acord al guvernelor statelor membre cu privire la acest aspect. Actul Unic European (AUE) a fixat doar sediul Curtii de Justitie la Luxembourg, aratand pentru celelalte Institutii ca Luxembourg, Bruxelles si Strasbourg sunt locurile de lucru provizorii pentru acestea. S-a mai precizat tot prin AUE ca Secretariatul general al Parlamentului European si serviciile acestuia functioneaza la Luxembourg. Actele privind punerea in aplicare a Uniunii Economice si Monetare (UEM) au fixat sediul Institutului Monetar European si a Bancii Centrale Europene la Frankfurt am Mein.

Sub aspectul regimului lingvistic trebuie precizat ca toate cele unsprezece limbi ale statelor membre (daneza, engleza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza si spaniola, finlandeza, suedeza) sunt limbi oficiale si limbi de lucru, in sensul ca toate actele sunt redactate in cele unsprezece limbi, iar dezbaterile lucrarilor oricarui organ pot avea loc in acelasi regim lingvistic. In ceea ce priveste actele Uniunii, versiunea in fiecare din cele unsprezece limbi are caracterul de act original, iar interpretarile rezultate ca urmare a deosebirilor de sens din diferitele limbi se fac prin confruntarea diferitelor versiuni, stabilindu-se sensul ce rezulta din aceasta operatie logico-juridica.

In ceea ce priveste regimul lingvistic in materie jurisdictionala, Regulamentul de procedura al Curtii de Justitie facand aplicarea unei prezumtii juris et de jure a statuat acelasi regim ca cel aratat anterior.