Aspecte introductive - sociologie juridica

ASPECTE INTRODUCTIVE - SOCIOLOGIE JURIDICA

Definitia Sociologiei Juridice

Obiectul acesteia si metodele de cercetare.

Utilizare; Functiile si scopul sociologiei juridice.

A. Notiuni generale

Fara o abordare sistematica, inca de la inceput se poate afirma ca Sociologia Juridica este de fapt o sociologie specializata, ea constituind rezultatul aplicarii metodelor de cercetare sociologica la un segment important al vietii sociale, realitatea juridica.

In abordarea problematicii definirii sociologiei juridice, a stabilirii obiectului sau de studiu, a scopului si functiilor acestora, tinand seama de faptul mai sus mentionat este firesc sa pornim de la general la particular, adica de la stiinta "mama", sociologia generala la stiinta "fiica" pentru a o identifica pe aceasta din urma in contextul stiintelor sociale si de a-i fixa specificul propriu.

Pentru ca o preocupare umana sa fie numita stiinta, ea trebuie sa indeplineasca cel putin trei cerinte si anume:

• sa aiba obiect de cercetare.
• sa foloseasca metode proprii de investigare a obiectului cercetat.
• sa emita judecati, teorii de valoare care sunt verificate prin metodele sale de cercetare.

Pornind de la aceste cerinte este usor in a stabili daca cele doua discipline in cauza sunt sau nu stiinte.

B. Obiectul sociologiei si specificul acesteia pentru sociologia juridic 737f53h a

Cu privire la obiectul acestei stiinte sociale, relativ tanara, teoreticienii si practicienii sustin ca aceasta il constituie societatea desi in literatura, N.Culea a identificat aproape 50 de definitii ale sociologiei, indicand ca de fapt numeric exista mai multe asemenea incercari.

Potrivit parintelui sociologiei, Auguste Compte, sociologia studiaza societatea sub doua aspecte: static si dinamic, intelegand in primul caz analiza structurii institutiilor societatii (familia, biserica, statul, comunitatile etc.) iar in cel secund, studiul istoric al evolutiei intelectuale a omenirii.

Studiul societatii constituie obiectul si altor stiinte cum sunt istoria, psihologia, dreptul, economia politica, dar in cazul sociologiei aceasta este structurat pe componentele sale (asa cum le-a indicat in mare parte si A.Comte) dar si fenomenele si procesele care iau nastere si se desfasoara in cadrul societatii.

Din prima categorie fac parte grupurile sociale, organizatiile, statusul, rolul social si comunitatea iar in cea de-a doua categorie sunt incluse fenomenele sociale, relatiile sociale si procesele sociale, cum sunt de exemplu, procesul de socializare, devianta si delincventa, control social, organizarea familiara, educatia, religia etc.

C. Specificul obiectului Sociologiei Juridice

Sociologia juridica este o sociologie specializata, denumirea ei fiind folosita pentru prima data de catre Anzilotti in lucrarea sa "Filozofia dreptului si sociologiei" publicata in 1882 stabilindu-i-se mai bine specificul de catre Eugen Erlich in lucrarea "Bazele sociologiei dreptului" publicata in 1913.

Specificul obiectului sau a fost pe rand aprofundat de specialisti ca Mircea Djuvara, Dimitrie Gusti si Mircea Manolescu care au demonstrat ca in cadrul vietii sociale, realitatea juridica reprezinta una din componentele ei principale, aceasta neputandu-se realiza fara o juridicizare a componentelor umane individuale si colective.

In viziunea lui Nicolae Popa, din realitatea juridica care constituie obiectul sociologiei juridice si in acelasi timp componenta importanta a realitatii sociale, fac parte:

• factorii care influenteaza crearea normelor juridice.
• modul in care sunt cunoscute acestea de catre membrii societatii.
• pozitia acestora din urma fata de actele normative si de modul cum sunt ele aplicate de catre stat prin organele puterii administrative, justitiei.
• eficacitatea dreptului.
• cauzele si factorii care determina criminalitatea.
• raportul dintre reglementarile juridice si etica.

Renumitul jurist si sociolog francez Jean Carbonier a stabilit ca in afara institutiilor de drept, in societate sunt prezente permanent "fenomene juridice" care sunt de fapt fenomene sociale caracterizate de juridicitate, ele constituind obiectul sociologiei specializate - sociologie juridica.

Aceste fenomene sunt de o diversitate enorma si cuprind atat normele juridice, comportamentele licite sau de incalcare a acestora de catre membrii societatii, pronuntarea sentintelor judecatoresti, cat si opiniile indivizilor fata de legislatie.

In lucrarea "Sociologie Juridique" cunoscutul om de stiinta clasifica fenomenele juridice in fenomene juridice primare si secundare, de putere si subputere, institutii si fenomene-caz contencioase sau necontencioase.

Din cele mentionate rezulta ca realitatea juridica, obiectul de studiu al sociologiei juridice, reprezinta suma fenomenelor juridice desfasurate in timp si spatiu care nu se analizeaza separat in individualitatea lor ci in interactiunea acestora legate de grupuri de indivizi.

D. Metode de cercetare folosite de sociologie

A doua cerinta epistemologica pe care trebuie sa o indeplineasca sociologia si implicit sociologia juridica pentru a fi considerata o stiinta veritabila este aceea de a avea si folosi metode proprii de investigare a obiectului ei de studiu.

Desi tanara ca stiinta, cu o vechime de aproape 300 de ani, in comparatie cu celelalte stiinte cum sunt medicina, dreptul, istoria etc, realitatea demonstreaza ca sociologia a preluat si adaptat la specificul sau metode de studiu cu care a reusit sa descifreze multe din necunoscutele vietii sociale, folosind concluzii, rezultate in reorganizarea societatii.

Fara a intra in detaliile referitoare la metodologia sociologica (care va face obiectul unui capitol ulterior) reliefam ca sociologia are metode proprii de investigare a realitatii sociale. Aceste metode sunt: observarea, anchetele sociale (din care fac parte chestionarele, interviurile si experimentul) si analizele istorice.

Dintre aceste metode mentionate, cea principala este ancheta. Prin aceasta li se cere persoanelor prin chestionar sau interviuri (acestea fiind directe, prin telefon sau corespondenta) sa raspunda la anumite intrebari referitoare la comportarile acestora, la atitudinile si parerile lor. Reusita acestei metode depinde de modul in care s-a ales esantionul reprezentativ de persoane.

Observatia si analiza datelor culese, reprezinta alte doua metode importante de cercetare sociologica.

Specialistii atrag atentia ca reusita cercetarilor sociologice va depinde atat de metoda folosita cat mai ales de pregatirea si interesul cercetatorului, de cultura sa generala si de conceptia lui de viata.

De asemenea, trebuie sa se aiba in vedere in procesul de investigare a realitatii sociale ca exista dimensiuni politice si etice (in organizarea procesului de cercetare sociala) de care cercetatorii sociologi trebuie sa tina seama.

E. Specificul metodologiei sociologice juridice

Ca stiinta, ea a derivat din sociologia generala. Sociologia juridica foloseste metodele de cercetare ale stiintei mama care au fost adaptate la specificul obiectului sau de cercetare-realitatea juridica.

In acelasi timp, fiind stiinta de hotar intre sociologie si drept, este firesc ca metodele de investigare sa fie influentate de stiinta dreptului.

Astfel, in activitatea concreta de cercetare se folosesc metode sociologice cum sunt:observatia, ancheta, interpretarea (analiza), comparatia, monografia juridica, precum si metoda tipologica, metoda statistica si cea logica.

In privinta metodei tipologice si a reconstituirilor, ele sunt preluate din stiinta dreptului exemplificand ca tipologii: tipul familiei, tipul de conduita etc sau de reconstituiri ca: reconstituirea unor tipuri de relatii de familii disparute.

Metodologia cercetarii sociologice se desfasoara dupa o planificare si organizare riguros stabilite care parcurg urmatoarele etape:

a)     identificarea problemelor de cercetat;

b)     planificarea cercetarii si stabilirea metodelor de investigare ce se vor folosi;

c)      pregatirea cercetatorilor;

d)     asigurarea logisticii necesare;

e)     efectuarea cercetarilor;

f)        interpretarea rezultatelor;

g)     publicarea descoperirilor (concluziilor).

F. Functiile sociologiei juridice

Prin functie intelegem (in privinta sociologiei in general si si a celei juridice in special) ce probleme trebuie sa rezolve aceste stiinte, care sunt aspectele de ordin general si particular pe care ele sa le lamureasca si finalitatea investigarii obiectelor cercetate.

In literatura de specialitate s-au relevat cinci functii ale sociologiei si anume: cea descriptiva, explicativa, predictiva, critica si practic-operativa.

1. Functia descriptiva este indeplinita de cele doua stiinte prin descrierea realitatii sociale si implicit cea juridica, a componentelor acestora. Cele mai uzitate concepte specifice acestei functii sunt: comunitate, grup social, macro si micro social, socializare, devianta, resocializare, fenomene si procese sociale etc.

2. Functia explicativa este cea prin care se descifreaza legatura de cauzalitate dintre fenomenele sociale.

Aici intalnim concepte ca cel de cauza, efect, factori favorizanti, factori defavorizanti.

3. Functia predictiva sau de prezicere sau de prevedere a modului in care se va prefigure realitatea sociala pentru timpurile ce vor veni.

Conceptele utilizate pentru aceasta functie sunt: viitor, prognoza, anticipare, previziune.

4. Functia critica.

Potrivit acestei functii, sociologia, analizand realitatea sociala prezenta, stabileste cum trebuie sa fie cea viitoare, folosind concepte ca: model normativ, analiza, utilitate sociala, disfunctionalitate sociala.

5. Functia practic-operationala

Acesta ultima functie deriva din cea critica si consta in indicarea solutiilor ce se impun pentru inlaturarea disfunctionalitatilor de ordin social identificate in urma investigarii realitatii sociale.

Dintre conceptele utilizate potrivit acestei functii amintim solutii sociale, variabile de solutii sociale, ipoteza etc.

G. Scopul sociologiei

Preocuparile cercetatorilor din cadrul tuturor stiintelor care au ca obiect natura si societatea au ca finalitate BINELE GENERAL AL OMULUI, cercetarile nefiind facute numai pentru dorinta de a se cerceta pe sine "de dragul cercetarii".

In acesta idée afirmam ca si sociologia are ca scop final tocmai acest bine uman dar si prin relevarea specificului social, al vietii in comun.

Scopul imediat insa al sociologiei este de a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza comportamentul uman pentru a se cunoaste cum trebuie sa se actioneze in plan social in viitor. In privinta sociologiei juridice scopul imediat il constituie analiza realitatii juridice pentru ca dreptul sa apere si sa consacre valorile juridice.

Asa cum mentionam la inceputul materialului nostru, a treia conditie pentru ca o stiinta sa indeplineasca acest statut este cea a stabilirii unor judecati de valoare in domenii care sa fie verificate prin metodele proprii de cercetare pentru a stabili daca acestea sunt adevarate.

Sociologia generala si cea juridica au stabilit aceste tipuri de judecati, ele fiind valabile in timp, dovedindu-si trainicia si fiind folosite in modelarea societatii contemporane.

Fara a avea pretentia ca vom prezenta cele mai importante asemenea judecati, vom cita cateva din ele care apartin unor redutabili specialisti in domeniu:

"Variabilitatea in timp si spatiu a dreptului", adevar stabilit de Montesquieu, variabilitate care se datoreaza climatului, modului de viata, gradului de libertate a cetatenilor, comertului si moravurilor;

"Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii" stabilea Emile Durkheim;

"Aparitia si dezvoltarea dreptului se datoreaza faptelor juridice" a stabilit Eugen Enrlich.

In afara acestora, cu totul aleatoriu mentionam alte doua judecati de valoare:

"Socializarea morala a individului se realizeaza in functie de valorile sociale pe care acestea le primeste de la familie, de la scoala si de la comunitate".

"Existenta societatii nu poate fi conceputa fara formele care sa reglementeze relatiile dintre oameni".

H. Definitia sociologiei juridice

Dupa ce am demonstrat ca din punct de vedere epistemologic, sociologia generala si cea juridica indeplinesc statutul de stiinte, pentru ca au obiect propriu de cercetare, metode proprii de investigare si judecati de valoare fata de obiectul lor, putem sa formulam definitia acestora tinand seama si de definitia definitiei.

Astfel, definim sociologia ca stiinta care studiaza realitatea sociala, formata din comportamentul uman, al asocierii umane si a rezultatului acestei asocieri, pentru a stabili cum societatea si procesele sociale influenteaza acest comportament.

Ca sociologie specializata, apreciem ca sociologia juridica este stiinta care studiaza realitatea juridica ca parte a realitatii sociale, pentru apararea si consacrarea valorilor societatii.