Ordinea sociala si ordinea juridica

ORDINEA SOCIALA SI ORDINEA JURIDICA

1. Acceptiuni si sensuri ale notiunii de ordine sociala.

Ordinea sociala ca ansamblu de norme, reguli, obligatii, interdictii si practici sociale care reglementeaza raporturile sociale dintre indivizii grupului social si organizatii. Are doua semnificatii:

a) prima semnificatie se refera la succesiunea regulata a unor evenimente, fapte dintr-o societate;

b) a doua semnificatie se refera la natura organizarii politice a regimului politic dintr-o societate si are o canotatie biologica deoarece presupune conformarea neconditionata a indivizilor la cerintele sistemului. Avand in vedere cele 2 semnifica 818f56i tii, diferitele teorii si conceptii sociologice au evidentiat o serie de acceptiuni ale notiunii de ordine sociala si anume:

- ordinea sociala presupune existenta unei reciprocitati intre diversi actori sociali, solicitati pe considerente ca in societate conduita lor este corespunzatoare si reciproca  sau complementara;

- Ordinea sociala implica elemente de credibilitate intrucat indivizii nu pot actiona in  mod rational decat atunci cand sunt siguri de reactiile celorlalti;

- ordinea sociala se refera la existenta unor restrangeri si constrangeri a drepturilor si indatoririlor indivizilor dintr-o societate in ideea prevenirii actelor de dezordine si chiar violenta ce apar la un moment dat;

- ordinea sociala insista pe compatibilitate care presupune indeplinirea corelativa a drepturilor si obligatiilor asumate de indivizi atunci cand se angajeaza in diverse actiuni si situatii sociale;

- ordinea sociala include existenta spatiala si temporala a anumitor valori sociale fundamentale care treebuiesc sa ramana neschimbate.

Majoritatea autorilor considera ca fiecare sens a notiunii de ordine sociala include si contrariul sau, aceea de dezordine sociala care poate aparea datorita existentei unor zone de innompatibilitate a indivizilor.

Concluzie: Nu exista ordine sociala interna permanenta si insensibila, ci o oedine sociala relativa sau o succesiune de ordini sociale.

Teorii si puncte de vedere privind fundamentele ordinii sociale. Diverse curente si orientari teoretice din domeniul sociologiei au incercat sa explice atat fundamentele sociale si normative care conduc la aparitia, continuitatea si disparitia succesiva a ordinii sociale, cat si pe cele care conduc la transgresarea si inlocuirea ei cu o alta ordine care conbtroleaza de cele mai multe ori cu cea veche.

- Prima teorie a accentuat importanta factorului coercitiv considerand ca ordinea sociala nu exista decat ca rezultat al impunerii constrangerii fizice sau utilizarii constrangerii sombolice si morale de catre indivizii ce detin puterea in societate;

- a doua teorie considera ca ordinea sociala se intemeiaza si este sustinuta de interesele diversilor indivizi care participa la viata sociala. Are 2 variante:

Prima varianta explica ordinea sociala ca fiind rezultatul unui contract stabilit intre indivizii care considera ca este in interesul lor sa o accepte si sa respecte anumite reglementari sociale;

A doua varianta sustine ca ordinea sociala este rezultatul consecintelor neintentionate ale actiunilor indivizilor care urmaresc fiecare interesele proprii.

- A treia teorie afirma ca ordinea sociala se intemeiaza pe un consens asupra anumitor valori si norme la care indivizii adera in mod constient reecunoscandu-si astfel a identitate comuna, acceptand teluri comune si consimtand asupra unor permise si interdictii privind mijloacele prin care pot fi realizate aceste scopuri;

- A patra teorie considera ordinea sociala o inertie fundamentala, daca exista ordine sociala, ea asigura implicit si conditiile pentru stabilitatea si perpetuarea ei, explicatie ce contravine insasi principiului ordinei sociale fundamentat pe succesiune, continuitate, desfasurare si dezvoltare.

Ordine normativa, norme si sanctiuni juridice. Ordinea sociala reprezinta conditia necesara dar nu si suficienta pentru stabilitatea si functionalitatea societatii. Raportandu-se la ea indivizii nu au garantia ca actiunile intreprinse de ei vor fi acceptate sau recunoscute de ceilalti. Suspiciunea ca ceilalti nu isi vor indeplini indatoririle sau obligatiile este accentuata si de faptul ca de multa ori vor fi gasite justificari pentru incalcarea, nerespectarea sau neandeplinirea acestor obligatii. Chiar in prezenta unei ordini sociale determinate este dificil sa ne imaginam ca toti indivizii vor accepta si respecta neconditionat normele si regulile de conduita impuse de societate in absenta unor mecanisme coercitive si de constrangere mai mult sau mai putin organizate si institutionalizate. In consecinta in orice societate ordinea sociala este dublata de o ordine juridica sau de drept, alcatuita dintr-un sistem ierarhizat de norme, reguli si prescriptii care reglementeaza actiunile indivizilor pe baze normative si sunt elaborate de autoritatea legala si legitima.

Reprezentand sinteza sau nucleul ordinii sociale, ordinea juridica este prin definitie o ordine coercitiva a normelor publice adecvate persoanelor rationale in scopul reglementarii comportamentului lor si asigurarii cadrului necesar cooperarii sociale. Functionarea adecvata a societatii impune existenta unei singure ordini de drept, intrucat doua ordini juridice distincte, independente nu pot fi valabile simultan pentru aceeasi indivizi pe acelasi teritoriu, in aceeasi perioada de timp.

Ordinea juridica asigura orientarea, desfasurarea si controlul actiunilor si comportamentelor sociale pe baza unui sistem ierarhizat de norme juridice. Regulile juridice reprezinta fundamentul ordinii juridice si asemeni normelor sociale protejeaza principalele valori si relatii sociale prin impunerea, permiterea sau interzicerea anumitor actiuni sau comportamente. Normele juridice prezinta anumite trasaturi specifice care le diferentiaza de cele nejuridice si anume:

- primele trasaturi exprima modul de elaborare si aplicare. Normele juridice sunt edictate, promulgater si aplicate de catre autoritatea publica legitima cu respectarea anumitor proceduri si tehnici legislative in timp ce normele morale reprezinta produsul creatiei colective anonime, spontane si difuze a unor indivizi, grupuri si colectivitati sociale fiind elaborate de cele mai multe ori in forma nescrisa in procedura neorganizata;

- actiunea lor in timp si spatiu imbracand forma scrisa (legi, decrete, hotarari), normele juridice cunosc o anumita determinare in timp si spatiu, aparitia, modificarea sau disparitia lor putand fi precizata spatial si temporal;

- forma si structura. indiferent de varietatea lor normele juridice se caracterizeaza printr-o structura unitara in cadrul carora pot fi identificate 3 elemente (ipoteza, dispozitia, sanctiunea), in timp ce regulile nejuridice nu cunosc in cea mai mare parte a cazului aceste elemente;

- eficienta si validitatea. Fiind insotite de sanctiuni organizate, normele juridice actioneaza la nivelul intregii societati, nerespectarea sau incalcarea lor atragand interventia organelor specializate ale autoritatii publice.