Politici sociale si penale de revenire a criminalitatii

POLITICI SOCIALE SI PENALE DE REVENIRE A CRIMINALITATII

Conceptul de politica penala este destul de controversat,el incluzand, dupa unii specialisti ai dreptului penal,fie "ansamblul de mijloace si procedee de represiune penala utilizate in vederea combaterii criminalitatii",fie "modalitatile si formele de realizare a apararii sociale a indivizilor,grupurilor si institutiilor fata de actiunile indivizilor delincventi",fie transformarea fundamentala a dreptului penal, prin "umanizarea" institutiilo 919f52j r de sanctionare si pedepsire a indivizilor delincventi. Pentru acest motiv,diversele legislatii penale contin prescriptii extrem de variate si diferentiate,incepand cu cele cu caracter preventiv ,pentru descoperirea in timp util a surselor potentiale de criminalitate,continuand cu cele de interventie, in vederea anihilarii si neutralizarii delincventelor si limitarii extinderii efectelor negative ale crimei si terminand cu cele coercitive si punitive ,adoptate fata de indivizii delincventi prin internarea acestora in institutii speciale de profil(penitenciare,inchisori etc)

Plecand de aici,criminologii,sociologii si specialistii dreptului penal si penologiei considera ca in definirea si evaluarea conceptului de politica penala si de prevenire a crimei si criminalitatii trebuie avute in vedere trei dimensiuni mai semnificative :

a)prima se refera lalegislatia penala in vigoare privind sistemul de sanctiuni si pedepse aplicate indivizilor delincventi;

b)cea de a doua includeinstitutiile specializate de prevenire si control social specializat impotriva criminalitatii;

c) cea de a treia include reactia sociala fata de crima si criminalitate,"imaginea" publicului despre fenomenul criminalitatii.

Plecand de la aceste delimitari,se considera ca notiunea de prevenire are doua conotatii : a) una cu caracter sociologic si criminologic ,care se refera la ansamblul de activitati desfasurate in directia identificarii,explicarii si diminuarii cauzelor si conditiilor generale si speciale,sociale si individuale,obiective si subiective care genereaza sau favorizeaza manifestari delincvente in societate; b) una cu caracter juridico-penal ,care se refera la efectul pe care legislatia penala,prin incriminarile,sanctiunile si pedepsele prevazute,le exercita asupra conduitei si comportamentului indivizilor si grupurilor sociale. Acest efect poate fi general(preventie generala),intrucat se exercita asupra tuturor indivizilor din momentul adoptarii si aplicarii legii penale (prin definirea faptelor considerate drept delicte,consecintele nerespectarii normelor penale,sanctiunile care sunt prevazute etc) si special (preventie speciala),atunci cand se exercita direct asupra indivizilor care au trsngresat sau violat legea penala.

In functie de institutiile care participa la realizarea activitatii de prevenire,aceasta poate fi de trei feluri:

1.primara sau generala,prin antrenarea tuturor institutiilor cu rol de socializare si control social la actiunile de identificare si combatere a surselor potentiale de criminalitate si devianta. Ea este definita ca o strategie preventiva de baza care,prin masuri specifice in domeniul economic,social,cultural si educational,incearca sa stopeze si sa diminueze "in timp util" situatiile si conditiile criminogene. Pentru acest motiv,in numeroase tari exista si functioneaza un important numar de programe de prevenire a criminalitatii,care se adreseaza cu prioritate institutiilor scolii,familiei,comunitatii locale etc.

2.secundara sau speciala,indreptata spre combaterea si neutralizarea delincventilor,diminuarea prejudiciilor sociale produse in urma delictului,restabilirea ordinii sociale si sanctionarea delincventilor. Ea are ca obiect identificarea timpurie si neutralizarea posibililor factori criminogeni in diverse zone si arii socioculturale sau medii sociale.

3.situationala sau contextuala, prin atragerea directa a comunitatii si a publicului in actiunea de prevenire si neutralizare a delictelor si delincventilor,utilizandu-se in acest scop o serie de masuri ce vizeaza informarea publicului si a indivizilor din anumite arii si zone criminogene despre pericolele posibile ale comiterii unor delicte,existentei unor factori de "risc" in anumite zone etc. Ea include atat masuri de siguranta care fac dificila comiterea delictelor,cat si masuri care influenteaza costurile si beneficiile celor care comit delicte si crime.

In functie de momentul desfasurarii actiunilor de prevenire,se face distinctie intre:

a)masurile adoptate inainte de producerea delictului ("ante delictum") care reprezinta,in opinia multor practicieni si specialisti din domeniul dreptului ,sociologiei si criminologiei,adevarata preventie eficienta. Ele sunt extrem de diverse si variate,incepand cu cele cultural-educative si moral-juridice desfasurate in instantele de socializare(familie,scoala, comunitate,biserica etc.) si terminand cu cele tehnico-criminalistice (tehnopreventia) intreprinse pentru protejarea indivizilor si sigurantei acestora,bunurilor si valorilor sociale;

b) masuri adoptate in timpul producerii delictului (asa-numita interventie),intreprinse de organismele de politie,procuratura si justitie fara de indivizii care au comis delicte si crime. De regula, in orice societate,aceste organe specializate de control social si prevenire sunt purtatoare ale unei anumite conceptii sociale, filosofice si politice privind ordinea sociala si normativa,apararea sociala si siguranta indivizilor si institutiilor statului. Astfel, organele de politie asigura si realizeaza ,in mod preponderent, prevenirea crimei si criminalitatii,protectia sociala a indivizilor si grupurilor,inregistrarea si instrumentarea diferitelor delicte si crime. Intr-o serie de state,politia-considerata a fi principalul responsabil al activitatilor de prevenire-a creat in structura sa servicii de coordonare a acestor activitati(denumite consilii superioare de prevenire a criminalitatii),in timp ce in alte state (Canada,Grecia,Italia,Portugalia,Spania etc.) prevenirea este asigurata de mai multe autoritati (dar in principal,tot de politie),insa fara coordonarea sistematica a diverselor activitati. In general,proiectele si programele care vizeaza reducerea si neutralizarea ocaziilor de comitere a delictelor si crimelor sunt orientate spre preventia situationala urmarind: impiedicarea din timp a producerii delictelor,eliminarea mijloacelor de comitere a crimelor,reducerea posibilitatilor de valorificare a bunurilor realizate prin delicte,instalarea de dispozitive de protectie si alarma in institutiile vizate de delincventi,informarea permanenta a populatiei despre modul cum poate sa preintampine comiterea delictelor etc.

c) masurile adoptate dupa comiterea delictelor ("post delictum"), realizate, in principal, de instantele de judecata prin sistemul de sanctiuni si pedepse aplicat indivizilor delincventi,ca si prin reteaua de institutii in care se realizeaza internarea acestora(stabilimente deschise sau semideschise,centre de reeducare,penitenciare etc).