Concepte fundamentale ale ociologiei juridice

CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE OCIOLOGIEI JURIDICE

Controlul-social

Constrangere si control social -dimensiuni si sensuri ale controlului social

Urmarind respectarea si corespondenta rolurilor prescrise cu cele efective "jucate" de catre indivizi,societatea evalueaza diferentiat diferitele comportamente,stimuland pe unele si respingand pe altele. Modalitatea concreta de apreciere (pozitiva sau negativa)a comportamentelor se face prin intermediul CONTROLULUI SOCIAL,care reprezinta,in esenta,un ansamblu de mijloace si mecanisme sociale si culturale,prin intermediul carora :a) sunt impuse individului o serie de interdictii si constrangeri referitoare la necesitatea respectarii normelor si valorilor dezirabile; b) sunt permise anumite actiuni,fiind apreciate si recompensate conduitele care sunt conform cu modelul normativ si cultural; c) sunt interzise acele actiuni care transgereaza ordinea sociala. Aceste interdictii si constrangeri,inlesniri si recompensari nu sunt numai de natura exterioara ,ci si interioara¸,astfel incat indivizii se supun prin adeziunea lor (care li se pare normala) la modele de comportament valorizate pozitiv in societate. Pentru acest motiv , controlul soc 454g62e ial este un factor principal de organizare si ordonare a conduitelor individuale si a raporturilor sociale ,asigurand consistenta si coeziunea interna a societatii ,continuitatea si stabilitatea sa interna,orientarea si reglarea comportamentului social,integrarea individului in societate. Prin intermediul sau ,societatea formeaza si impune indivizilor motivatia asimilarii si respectarii valorilor si normelor sociale dezirabile,recompensand conduitele conforme cu modelul sau etico-juridic si respingand pe cele acre se abat de la acest model.

Notiunea de control social cuprinde ,deci, doua dimensiuni :una cu caracter extern ,care se refera la conformearea indivizilor fata de totalitatea presiunilor si influentelor sociale care se exercita asupra lor de catre societate si alta cu caracter intern ,care implica acceptarea normelor grupului ca si cum ar fi propriile lor norme. Altfel spus ,acceptarea si respectarea normelor si valorilor sociale apar fie ca " o necesitate de coerenta sociala interna, fie ca o expresie a unei constrangeri sociale exteriorare". In decursul existentei sale ,individul devine constient prin intermediul diferitelor roluri si pozitii sociale pe care este chemat sa se indeplineasca de principiile de organizare care actioneaza in societate. Cu aceasta ocazie ,se efectueaza o selectie printre posibilitatile umane: domeniile in care schimbarea este permisa sunt in mod pregresiv limitate si treptat se instaureaza sentimentul necesitatii resprectarii unei ordini sociale determinate.

Urmarind respectarea si corespondenta rolurilor prescrise prin normele sociale cu rolurile efectiv jucate de catre indivizi ,societatea poate cunoaste si dirija actiunile indivizilor,evaluand diferentiatconformitatea sau neconformitatea diverselor comportamente prin trei modalitati:

a)impunerea anumitor reguli si norme de conduita sau a anumitor roluri sociale pe care trebuie sa le indeplineasca indivizii in diverse situatii sociale in care sunt antrenati(de pilda,impunerea ca toti indivizii sa respecte legile si constitutia in vigoare);

b)permiterea anumitor roluri si comportamente care respecta normele sociale si nu lezeaza drepturile celorlalti indivizi (de pilda,indivizii I si pot permite orice actiune care nu este distructiva pentru ceilalti sau pentru societate,cu alte cuvinte ,"tot ceea ce nu este oprit prin lege este permis").

c)interzicerea interzicerea anumitor actiuni,roluri sau comportamente care incalca sau transgreseaza normele sociale (de pilda, nimeni nu are dreptul sa ucida ,sa fure, sa lezeze drepturile celorlalti indivizi).

Aceste impuneri ,permisiuni sau interdictii nu sunt numai de natura exterioara ,fundamentate pe constrangere si presiune sociala,ci si interioara ,bazate pe acceptarea si respectarea lor din convingere de catre indivizi. Pentru acest motiv, controlul social constituie un important factor de organizare si ordonare a conduitelor individuale,asigurand orientarea si reglarea comportamentelor in consesns cu modelul etico-normativ si cultural si respingand si pedepsind conduitele care se abat de la acest model.

Prin intermediul controlului social,orice societate formeaza si impune indivizilor motivatia asimilarii si respectarii normelor sociale dezirabile,fie in mod deliberat,fie constrans. Din aceasta perspectiva,se considera ca mecanismul controlului social include doua dimensiuni :

a)una cu caracter extern care se refera la conformarea indivizilor fata de norme datorita ,in principal,presiunilor,influentelor si constrangerilor sociale si normative exercitate de societatea asupra lor; in consecinta,individul respecta normele de teama existentei unei pedepse in cazul incalcarii lor;

b) una cu caracter intern ,care implica acceptarea, interiorizarea si respectarea normelor grupului sau comunitatii din care face parte individul,ca si cum ar fi propriile lui norme;in consecinta,individul respecta normele nu din cauza fricii de pedeapsa,ci datorita convingerii si credintei sale in validitatea si legitimitatea acestora.

Tipuri ,mecanisme si mijloace ale controlului social

In orice societate,controlul social are ca finalitate orientarea comportamentului indivizilor intr-un sens conform cu necesitatile mentinerii structurii si coeziunii sistemului social. El include un ansamblu de institutii,reguli,masuri si mijloace de influentare care au rolul de a face respectare modelele recunoscute si permise de conduita. Pentru acest motiv,controlul social are o multitudine de forme,dar care pot fi tipologizate in functie de anumite criterii.

a)In functie de caracterul permisiv sau ,dimpotriva, prohibitiv al mijloacelor utilizate ,controlul social poate imbraca doua forme:

Controlul social pozitiv,fundamentat ,in principal,pe cunoasterea si interiorizarea neconstransa de catre indivizi a normelor si regulilor de convingere. Aceasta forma de control poate fi realizata prin sugestii,aprobari,recompense si forme de stimulare cu caracter material si moral (premii,diplome,ordine,recompense, stimulente morale etc.)

Controlul social negativ, fundamentat pe teama sau pe temerile individului ca va fi sanctionat in cazul nerespectarii sau transgresarii normelor si regulilor sociale,individul conformandu-se,totusi,normelor nu din convingere ,ci tocmai pentru a evita consecintele negative ale unei pedepse aplicate de societate. Acest tip de control social include,in principal ,sanctiuni organizate,de natura juridica,administrativa sau disciplinara,dar si neorganizate,din partea grupului social s au a comunitatii,in urma carora comportamentul sau este respins sau dezaprobat.

b)In functie de instantele sociale sau "agentii" care exercita controlul social acesta poate fi de doua tipuri:

Control social organizat (formal) exercitat de societate in ansamblul ei prin intermediul unor institutii,organizatii sau "agenti" specializati,cum ar fi,de pilda,organele administrative,de politie,magistratura si justitie etc.;

Control social neorganizat (informal) realizat prin intermediul unor grupuri sociale (de prieteni,colegi,vecinatate)sau chiar de catre indivizi,inclusiv de catre opinia publica care exercita acest tip de control,de multe ori,spontan si difuz asupra indivizilor.

c)In functie de metodele si mijloacele utilizate,controlul social poate fi de patru tipuri,arata Sorin M.Radulescu:

Controlul social penal, fundamentat pe sanctiuni si pedepse penale aplicate de catre institutiile specializate ale statului fata de acei indivizi care incalca sau violeaza normele juridice cu caracter penal;

Control social compensator ,bazat pe ideea repararii prejudiciilor produse de catre cei care incalca normele,reparatie care poate fi individuala,in cazul victimelor personale,sau colectiva,atunci cand victimele sunt comunitatea sau chiar societatea;

Controlul social conciliator ,in care intervine negocierea,dialogul si medierea intre diversele parti implicate intr-un conflict social si cand acestea ajung la un compromis sau la o conciliere;

Controlul social terapeutic ,exercitat in special fata de persoanele deviante care nu au raspunderea penala fata de actele comise,fiind insa obligati sa fie supusi unui tratament medical-terapeutic(asa-numita "justitie terapeutica").

Mijloacele de realizare a controlului social include o serie de modalitati si instrumente de presiune si persuasiune,organizate si neorganizate,implicite si explicite,directe si indirecte,formale si informale,constiente si difuze,menite sa influenteze pe indivizi sa adopte conduite dezirabile si sa se conformeze normelor si prescriptiilor grupului,comunitati sau societatii. Aceste instrumentesunt numeroase si diverse in functie de formele si instantele de control social care le utilizeaza,constantd ,in principal,din sanctiuni,sugestii,acte de autoritate si de prestigiu,propaganda si comunicare de masa etc.. Inventariind diversele mijloace mai frecvente de exercitare a controlului social ,A.Cuvillier ajunge la concluzia ca in primele locuri se situeaza:dreptul,educatia,religia,obiceiurile,credinta,conventiile, ceremoniile,opinia publica,,moravurile,traditiile,arta,tabuurile etc.

Cu toata aceasta diversitate,mijloacele controlului social pot fi grupate in :

a)     Psiho-sociale ,,prin care se incearca realizarea conformitatii actionandu-se asupra reprezentarilor,atitudinilor,sentimentelor, opiniilor,ideilor si comportamentului indivizilor,astfel incat sa se realizeze o internalizare morala si o respectare din cinvingere a normelor si valorilor sociale. In acest fel indivizii cred in validitatea si legitimitatea modelului etico-normativ si cultural al societatii;

b)     Institutionalizate ,prin care se exercita presiunea sociala si este impusa ordinea sociala si juridica prin interventia organizata a diferitelor organisme statale,juridice,politice,administrative etc;

c)      Neinstitutionalizate ,reprezentate de obiceiuri,traditii moravuri, uzante ,cutume etc.,care datorita evolutiei cultural-istorice si recunoasterii de catre majoritatea membrilor unei societati,devin adevarate modalitati ("etaloane") de conduita pe care indivizii trebuie sa le adopte in diferite contexte social-juridice,etice si culturale.

Functii si disfunctii ale controlului social

Controlul social are ,in orice societate,importante implicatii etice , juridice si culturale,exercitandu-se prin intermediul unor forme,mecanisme si institutii variate,corectand sau ameliorand deficientele si lipsurile socializarii si integrarii sociale. Pentru acest motiv,lipsa,scaderea sau inefectivitatea controlului social ,asociata cu deficitul de socializare si inadaptare sociala ,pot genera aparitia unor forme de marginalitate,devianta si criminalitate la anumiti indivizi sau grupuri sociale.Realizarea unui control social eficient asigura ordinea si stabilitatea sociala a oricarei societati,precum si o evaluare mai adecvata a concordantei dintre rolurile prescrise si cele indeplinite efectiv de I ndivizi,printr-o aplicare diferentiata si echitabila a sistemului de recompense si pedepse in functie de caracterul dezirabil sau indezirabil al actiunilor desfasurate de indivizi.

Cu toate acestea,in ciuda unor valente teoretice indicutabile si a unor functii benefice indeplinite, utilizarea notiunii de control social necesita precautie stiintifica din partea cercetatorilor,intrucat el include unele conotatii si nuante evaluative,uneori chiar cu semnificatie ideologica,in functie de cine controleaza,ce controleaza si ,mai ales,cum realizeaza controlul. Nu de putine ori,o exacerbare a controlului social poate reprezenta o interventie brutala,de tip paternalist,a societatii (statului) in sfera vietii private a individului,impunandu-I acestuia un stil dirijat si controlat de viata ,in conformitate cu interesele statului sau a celor privilegiati. Alteori ,exercitarea unui control social in anumite medii sau grupuri defavorizate poate conduce la o crestere artificiala,dar nereala,a unor fenomene de devianta si criminalitate in aceste medii. In felul acesta ,in mod paradoxal,controlul social exercitat prin actiunile agentilor sai specializati in scopul de a mentine stabilitatea ordinii sociale si de a elimina criminalitatea,creeazs indirect si involuntar alte tipuri de facilitati si modalitati de comportament deviant sau criminal.

O prima facilitate de producere "artificiala" a deviantei si crimei o reprezinta chiar statisticile oficiale intocmite de agentii de control social orivind actele de devianta si crima produse in societate ,in care acestia opereaza o selectie discriminatorie a diverselor cazuri inregistrate de crime si criminali in functie de clasa,rasa,etnia,statutul ocupational sau marital al persoanei invinuite sau cercetate. Referindu-se la toate aceste aspecte A.Cicourel precizeaza ca datele recoltate de politisti si prezentate in fata judecatorilor,din care va rezulta decizia de incriminare a unei persoane,sunt rezultatul unor serii de operatiuni tehnico-birocratice,cum ar fi :

a)     Considerarea unui individ ca fiind deviant sau criminal,se face adeseori,recurgandu-se la interpretari "pre-formate",considerate de politisti ca fiind relevante pentru individul in cauza(tinuta,vestimentatie,argou etc);

b)     Evaluarea vinovatiei probabile a individului se bazeaza mai putin pe dovezi materiale propriu-zise si mai mult pe anumite "indicii" considerate ca fiind semnificative de catre politisti(cum ar fi ,de pilda,tipul de delict comis,mediul familial de provenienta,nivelul de instructie etc);

c)      Modelele de interventie si procedurile utilizate de catre politie si justitie fata de persoanele arestate sau incriminate nu sunt intotdeauna compatibile,fiind,de multe ori,diferite si chiar contradictorii intre ele;

d)     Diversele documente recoltate de politie si justitie si care devin ulterior acte oficiale fac obiectul unor multiple transformari pe parcursul derularii evenimentelor ,al raporturilor de forta si al "aranjamentelor" dintre partile implicate in aceste cazuri.

O alta facilitate de producere a deviantei si crimei consta in excesul de zel pe care agentii de control social il manifesta fata de anumite "zone defavorizate" sau cartiere "rau famate",prin organizarea de patrulari zilnice,efectuarea de razii inopinante pentru a-si dovedi eficacitateain reprimarea crimei. Cu acest prilej ,arata J.Skolnick, o serie de politisti intreprind arestari la intamplare,intretin raporturi ambigue si dubioase cu lumea crimei sau au relatii stranse cu asa-numitii "informatori" sau membri ai lumii interlope,selectand,in mod subiectiv,doar cazurile cele mai mediatizate si clasand cazurile care nu reprezinta o prioritate pentru cariera si promovarea lor profesionala.