Conceptul de sanctiuni sociale

CONCEPTUL DE SANCTIUNI SOCIALE

actionind ca instrumente de presiune si constrangere morala, normele sociale reprezinta nu atat un punct sau o linie cu valoare  normativa, cat mai ales o zona in cadrul careia sunt permise anumite limite de variatie a diverselor compotamente. Este deci social si moral orce comportament care nu se datoreaza hazardului, ci este reglat prin norme instituite si inevitabile.

In general memebrii unui grup social accepta normele de conduita din doua motive:

- In primul rand indivizii le considera ca o parte din eul lor social, ceea ce le creaza un sentiment de stinghereala si vinovatie, atunci cand nu le respecta;

- In al doile rand membrii unui grup se asteapta unul de la celalalt la un anumit tip de raspuns fata de comportamentul 858f55i lor, iar atunci cand  se indeparteaza sunt nevoiti sa suporte reactiile celorlalti. Aceste reactii de aprobare sau dezaprobare (respingere)manifestate de grupurile sociale fata de un anumit tip de comportament formeaza sistemul sanctiunilor sociale.

In general orice sanctiune sociala reprezinta o pedeapsa sau o rasplata al carui scop este sa realizeze conformitatea la normele de comportament considerate ca dezirabile de catre un grup social.

Sanctiunea este o categorie intermediara intere norma si autoritate, fiind o reactie sociala din partea societatii, grup sau indivizi fata de un anumit tip de comportament prin care este aprobat sau dezaprobat.

In functie de intensitatea si forma reactiei sociale fata de diferitele comportamente, sanctiunile sociale sunt de doua tipuri:

a) Sanctuni sociale pozitive care reprezinta modul de aprobare, recompensare si premiere a comportamentelor dezirabile;

b) sanctiuni sociale negative reprezentate de reactii de dezaprobare, negare sau respingere manifesta sau tacita a comportamentelor care violeaza normele sociale. In functie de institutele sau agentii care elaboreaza si aplica sanctiunile, acestea pot fi de 2 feluri:

- sanctiuni sociale negative organizate (institutionalizate) care sunt efectuate in conformitate cu anumite proceduri legale si liegitime, prin intermediul unor institutii si organizatii sociale;

- sanctiuni sociale negative neorganizate (neinstitutionalizate) constituite din expresii spontane indirecte si difuze din partea membrilor unor grupari sau comunitati sociale.

Din constituirea celor 2 criterii enuntate anterior rezulta tipologia sanctiunilor sociale:

1. Sanctiuni pozitive organizate care includ reactii de exprimare a recunostintei publice (distinctii, premii, diplome, recompense materiale si morale) pentru acele comportamente care se remarca peste media comportamentelor recunoscute in societate.

2. Sanctiuni pozitive neorganizate cate includ teactiile de aprobare din partea membrilor unui grup social (parinti, prieteni, vecini, colegi, etc.), deci o expresie a opiniei publice fata de acele comportamente ce sunt conforme sistemului de valori ai grupului sau comunitatii.

3. sanctiuni negative organizate fundamentate pe forta si constrangerea unor institutii si organizatii specializate prin care sunt pedepsite conduitele ilicite, deviante sau criminale.

Majoritatea sanctiunilor sociale negative organizate sunt reglementate prin proceduri juridice speciale prin apanajul dreptului penal, care este un drept cu sanctiuni preponderent negative si organizate.

4. Sanctiuni sociale neganive neorganizate constituite din expresii de respingere verbale (dispret, batjocura, mirare, satirizare, etc.) sau de condamnare morala (evitare, izolare, marginalizare, excludere, etc.) a conduitelor neconforme cu regulile grupului.

Procese sociale de nastere, respectare si acceptare a normelor sociale.

1. Socializarea sau invatarea sociala a normelor sociale. Socializarea reprezinta un mecanism social complex prin care indivizii cunosc, invata si interiorizeaza  normele culturii in care traiesc. Prin socializare indivizii dobandesc o identitate culturala proprie si invata sa "intre" in cultura societatii in care traiesc. In urma socializarii indivizii capata specificul spiritual si fizionomia morala si culturala a societatii din care fac parte. Socializarea are ca efect de a-i face pe indivizi siguri si previzibili in actiunile si comportamentele lor intrucat ei se ghideaza dupa normele si valorile pe care le-am invatat in familie, scoala, etc..

In urma socializarii indivizii asimileaza deprinderi si reguli morale necesare convietuirii sociale, dezvoltandu-si gandirea, imaginatia si capacitatile creatoare.

Transpusa in termenii sociologiei juridice, socializarea reprezinta un mecanism prin care sunt prescrise anumite roluri sociale pwe care urmeaza sa le indeplineasca indivizii in diferite contexte sociale.

Functie de caracterul concordant sau discordant al acestui proces social se face distinctie intre:

- socializarea pozitiva care este conforma cu modelul, cerintele, valorile si normele admise si dezirabile;

- socializare negativa, realizata in anumite grupuri marginale sau subculturi deviante care desi este conforma cu cerintele acestor grupuri are o directie contrara celei efectuate in ansamblul societatii.

Cu toate acestea socializarea nu poate asigura conformitatea tuturor indivizilor intrucat normele sociale desi sunt aprobate sau sanctionate de societate nu detaileaza si modalitatile concrete prin care indivizii pot sa-si realizeze scopurile sociale si individuale.

Adaptarea sociala ca proces de acomodare si ajustare comportamentului individului la normele si valorile sociale.

In plan general conceptul de adaptare sociala cuprinde o serie de note specifice, esentiale pentru a desemna configuratia unei societati, grup, etc.

Adaptarea sociala are ca rezultat apartenenta si participarea (neimpusa) a indivizilor la un set de norme valori si aptitudini comune unui grup social, norme care odata interiorizate si apoi exteriorizate de catre acestia in comportamente explicite, faciliteaza cresterea solidaritatii sociale a grupului.

Adaptarea sociala este rezultatul unor serii de ajustari si acomodari rapide a indivizilor la un comportament definit de relatii grupale, rezultat ce are drept consecinta eliminarea conflictelor sociale si stabilirea unor raporturi colective si participative. Din aceasta perspectiva adaptarea sociala poate fi definita ca fiind procesul prin care indivizii se acomodeaza in diferite grupuri sociale, isi ajusteaza treptat comportamentul in functie de asteptarile celorlati si indeplinesc (joaca) rolurile prescrise sau invatate in urma socializarii. In urma acestui proces individul dobandeste apartenenta la un set de norme valori, credinte si aptitudini comune grupului la care participa, adaptand comportarea care il face sa se identifice cu grupul si sa reactioneze impreuna cu acesta.

Controlul social ca mecanism de evaluare si sanctionare a diferitelor comportamente. In orice societate alaturi de procesele de socializare si adaptare sociala exista o serie de mecanisme mijloace si instrumente de presiune persuasiune si constrangere prin care se asigura mentinerea conformitatii indivizilor in cadrul modelelor de norme, indatoriri sau obligatii. Controlul social reprezinta in esenta un ansamblu de mijloace si mecanisme sociale, morale, culturale si normative prin care sunt impuse, permise sau interzise anumite actiuni ale indivizilor. Controlul social este extrem de variat, el incluzand alaturi de mijloace de constrangere, interdictie si presiune si modalitati de exprimare a recunostintei si de recompensare a indivizilor in urma careia societatea evalueaza diferentiat comportamentul indivizilor.

Socializare = "invatare" de roluri sociale;

Adaptare = acomodare si ajustare comportamentala ("jucare" de roluri);

"roluri" invatate

Controlul social = evaluarea intre  ----- ----- ---------- = pedeapsa sau recompensa

"roluri" jucate

In functie de caracterul permisiv sau prohibitiv al mijloacelor utilizate, controlul social poate fi:

- control social pozitiv si se fundamenteaza pe cunoasterea si interiorizarea de individ a normelor sociale ca si pentru motivatia interioara a lor de a le respecta din convingere;

- control social negativ care se bazeaza pe temerile si frica individului ce va fi sanctionat in cazul nerespectarii normelor sociale. In acest caz, indivizii se conformeaza fata de norme nu din convingere, ci tocmai pentru a nu fi sanctionati in cazul neobservarii sau incalcarii lor.

In general, exista 4 tipuri de control social:

1. Control social punitiv intemeiat pe sanctiuni si pedepse disciplinare administrative, penale fata de indivizii devianti si criminali;

2. Control social conciliator fundamentat pe negocierea, medierea si concilierea intre participantii la un eveniment contencios;

3. Control social reparator care urmareste restabilirea ordinii sociale prejudiciate printr-o actiune ilicita, despagubirea victimelor (dezdaunarea victimilor) si repunerea in drepturile si obligatiile avute anterior;

4. Control social medico-terapeutic bazat pe masuri de siguranta si terapie sociala in institutii specializate in care sunt tratati indivizii devianti cu tulburari psihice (nevropanti, psihopati si psihotici).