 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» doctrine si curente
» Teorii contemporane despre subdezvoltare si strategiile lichidarii ei
|
|
Subdezvoltarea - problema globala a contemporaneitatii. istoricul problemei sl principalele delimitari conceptuale referitoare la subdezvoltare |
|
| Subdezvoltarea a denit o problema de interes deosebit pentru stiinta economica relativ recent, abia in perioada postbelica, urmare a adincirii decalajelor din economia mondiala si a implicatiilor negati ale acesteia in perspectiva istorica. Globalizarea subdezvoltarii si interdependenta dintre macroanaliza si mondoanaliza. Dezamagirea opiniei publice si chiar a unei parti dintre specialisti fata Istoricul studiilor despre subdezvoltare. Prin natura si geneza ei, subdezvoltarea este o problema che de citeva secole, fiind legata de politica externa colonialista a tarilor in care economia de piata s-a dezvoltat mai repede si mai intens. Ca problema globala, subdezvoltarea este o problema noua care s-a impus in atentia stiintei economice prin gravitatea aspectelor ei negati, cit si prin amploarea controrselor teoretice si politice atit in cadrul diferitelor tari cit si la nilul organizatiilor internationale. Literatura economica de factura liberala (clasica, neoclasica, neoliberala) a ignorat sau a minimalizat problema subdezvoltarii datorita incompatibilitatii ei cu teoria echilibrului economic general si cu ipoteza autoreglarii spontane a economiei de piata. Cind s-a referit totusi la subdezvoltare, literatura economica liberala a considerat-o o anomalie legata de factori exogeni sistemului economiei de piata, fie factori naturali (mai ales insuficienta resurselor naturale si excesul cresterii demografice), fie factori subiectivi, entuale greseli ale oamenilor si statelor (politici economice defectuoase). Literatura economica de factura antiliberala, atit o serie de ginditori eterodocsi (F.List), cit mai ales ginditorii de orientare contestatara (romantismul economic, marxismul, radicalismul) atrage atentia asupra deosebirilor mari in ce priste dezvoltarea diferitelor tari si artizeaza asupra pericolului pe care-l reprezinta pentru tarile mai putin dezvoltate pe piata mondiala concurenta necrutatoare a tarilor puternic industrializate (Sismondi, Marx, Hobson). Social-democratia europeana de diferite orientari (O. Bauer, R. Hilferding, R. Luxemburg, N. Buharin, V.I. Lenin) aprofundeaza traditia contestatara a lui Sismondi si Marx, formulind ipoteza exploatarii tarilor agrare, mai putin dezvoltate, de catre tarile industrializate cu economie de piata puternic dezvoltata.In perioada interbelica se asociaza la aceasta teza numerosi ginditori din tarile slab dezvoltate, criticind expansionismul metropolelor imperialiste (M. Gandhi, J. Nehru, Mao-Tze-Tung, A. Sukarno) si militind pentru industrializarea tarilor agrare (M. Manoilescu in Romania). Perioada postbelica se caracterizeaza printr-o adevarata explozie a literaturii economice consacrata subdezvoltarii si cailor lichidarii ei, dublata de dirsificarea opticilor prin care a fost examinata aceasta problema.In primele decenii ale perioadei postbelice au fost publicate o serie de lucrari care au constituit un adevarat semnal de alarma in ce priste gravitatea subdezvoltarii si legatura ei cu politica de dominatie straina asupra unor tari. Printre acestea amintim lucrarile lui Josue de Castro (Brazilia) "Geografia foamei. Dilema braziliana: piine sau otel?" (1946) si "Geopolitica foamei" (1961), demersul istorico-politic al lui J. Nehru, in lucrarea "Descoperirea Indiei" (1951), al lui A. Sukarno in lucrarea "Indonezia acuza" (1957), ca si demersul istorico-teoretic al suedezului G. Myrdal in lucrarile "Drama Asiei. Cercetare asupra saraciei natiunilor" (1960) si "Sfidarea saraciei mondiale: O schita de program mondial impotriva saraciei" (1970). Progresele realizate in perioada postbelica in studierea subdezvoltarii si a strategiilor lichidarii ei au permis autonomizarea acestor cercetari sub denumirea de "teoria economica a dezvoltarii" sau "economia politica a dezvoltarii" sau "economia politica a lumii a treia". in lucrarea lui P.T. Bauer si B.N. Yamey (1957 "Teoria economica a tarilor subdezvoltate") problemele subdezvoltarii sint examinate de pe pozitii neoclasice, deci din perspectiva tarilor dezvoltate. in lucrarea lui H. IVIyint (1964 "Teoria economica si tarile subdezvoltate") si M. Rudlof (1968 "Economia politica a lumii a treia"), problemele sint privite din perspectiva tarilor subdezvoltate. Progrese insemnate au fost realizate in studierea subdezvoltarii mai ales in anii '60 si '70 din secolul nostru ca urmare a cercetarii acestei probleme in strinsa legatura cu mecanismul de ansamblu al economiei mondiale, cum au procedat, de exemplu, brazilianul Celso Furtado (1966, "Dezvoltare si subdezvoltare"), spaniolul J.L. Sampedro (1967, "Fortele decisi in economia mondiala"), germanul A. Gunder-Frank (1969, "Capitalism si subdezvoltare in America Latina"), egipteanul Samir Amin (1970, "Acumularea la scara mondiala" si 1973, "Dezvoltarea inegala. Eseu asupra formatiunilor capitalismului periferic"), suedezul G. Myrdal (in lucrarile mentionate mai sus), francezul A. Emmanuel (1969, "Schimbul inegal. Eseu asupra antagonismelor din relatiile economice internationale") etc. Pe baza materialului faptic acumulat si a controrselor metodologice, teoretice si ideologice care s-au desfasurat in perioada postbelica in legatura cu aceasta problematica, au fost facute interesante generalizari teoretice si propuneri practice care dodeau complexitatea si dificultatea problemei subdezvoltarii, obligindu-i pe specialisti sa aprofundeze instigatiile in acest domeniu pentru a depasi unele neclaritati si prejudecati, pentru a oferi un suport teoretic clar celor care trebuiau sa ia decizii in derea dezvoltarii. Mentionam printre lucrarile proeminente in acest sens pe cele semnate de P.A. Baran (1957, "Economia politica a cresterii economice"), P.M. Sweezy ("Capitalismul monopolist"), J. Freyssinet (1972: "Conceptul de subdezvoltare"), M. Dobb (1965: "Crestere economica si subdezvoltare") si Joan Robinson (1983: "Aspecte ale dezvoltarii si ale subdezvoltarii") etc. Pe baza acestor lucrari de specialitate se poate remarca faptul ca, indiferent de orientarea lor ideologica, toti acesti autori recunosc prezenta decalajelor din economica mondiala si a subdezvoltarii, precum si faptul ca acestea au atins dimensiuni ingrijoratoare in perioada postbelica. Ei se deosebesc unii de altii atit in ce priste explicatia pe care o dau acestor fenomene negati, cit si solutiile practice pe care le formuleaza, dupa cum se va arata la punctele 2 si 3 din modulul de fata. Controrse teoretice privind definitia subdezvoltarii si trasaturile ei caracteristice2. Subdezvoltarea reprezinta un fenomen negativ al epocii contemporan pe care-l depling toate categoriile de economisti. Simptomul acestui fenomen unanim recunoscut este un nit national pe locuitor foarte scazut (de regula, sub 300 $), ceea ce implica un nil de viata extrem de scazut pentru populatia din tara sau zona respectiva.In ultimele decenii au fost formulate numeroase definitii ale subdezvoltarii care comporta discutii amanuntite, dintre care unele sint complementare, iar altele sint opuse, se contrazic reciproc. Retinind, pentru nevoile modulului de fata, principalele pozitii in aceasta privinta, se impune sa am definitiile date de gindirea economica dominanta din tarile occidentale, gindirea conntionala sau ortodoxa de sorginte neoclasica ("mainstream economics") si definitiile date de gindirea economica opusa, contestatara, de diferite nuante (eterodoxa, marxista, radicala), care adopta o atitudine critica fata de gindirea neoclasica, liberala si neoliberala. Economistii "ortodocsi", de formatie neoclasica si neoliberala, identifica subdezvoltarea fie cu "nedezvoltarea", fie cu "intirzierea temporara in dezvoltare". In aceasta viziune, subdezvoltarea ar fi rezultatul unor factori exogeni (insuficienta resurselor naturale, cresterea prea rapida a populatiei etc), sau o caracteristica a perioadei premergatoare "demarajul" (avintului industrial).In viziunea lui P.A. Samuelson si W.D. Nordhaus ("Economics" - 1989) "o tara in curs de dezvoltare este aceea care are un nit real pe locuitor scazut ativ cu cel din tarile dezvoltate de felul SUA, Japoniei si a celor din Europa Apuseana". Printre indicatorii care arata distanta dintre tarile dezvoltate si cele subdezvoltate si in curs de dezvoltare, cei doi autori mentioneaza: nitul national pe locuitor de cea 40 de ori mai mic (270 $ fata de 14.000 $ in SUA), ponderea mare a analfabetismului (50% din populatie), preponderenta agriculturii, inzestrarea cu energie pe locuitor de 60 de ori mai mica decit in tarile dezvoltate, contrastul dintre ponderea mare in populatia mondiala (peste 50%) si ponderea redusa a participarii acesteia la nitul mondial (numai 5%), posibilitati reduse de acces la invatamint etc.3In viziunea lui W.W. Rostow (1953, "Stadiile cresterii economice. Un manifest necomunist"), subdezvoltarea ar fi o stare normala prin care ar fi trecut toate tarile lumii inainte de a reusi sa realizeze "decolarea" sau "demarajul" industrial ("take off). Subdezvoltarea ar fi deci un alt nume pentru primele doua din cele cinci stadii ale cresterii economice respectiv: starea primitiva si starea de tranzitie spre decolare. in aceasta conceptie, deosebirea dintre subdezvoltare si dezvoltare ar fi doar de grad, de ordin cantitativ. Din perspectiva gindirii economice neoclasice, G.M. Meier identifica in lucrarea sa "Comert international si dezvoltare" (1963) urmatoarele caracteristici fundamentale ale subdezvoltarii: imobilitatea factorilor de productie, rigiditatea preturilor, prezenta unor tendinte restricti pe piata factorilor de productie si a bunurilor de consum, ignorarea posibilitatilor tehnologice existente pe mondial, cunoasterea limitata a conditiilor pietei si raritatea centrelor de initiativa.In ciuda unor deosebiri de amanunt intre ginditorii care nu accepta viziunea conntionala (neoclasica) despre subdezvoltare (liberali eterodocsi, marxisti, radicali din tarile lumii a treia si din tarile dezvoltate etc), ei se aseamana prin aceea ca definesc subdezvoltarea ca o stare calitativ deosebita de economia tarilor dezvoltate si ca un rezultat al structurilor asimetrice, generatoare de inegalitati din economia mondiala.In lucrarea "Conceptul de subdezvoltare" (1966), J. Freyssinet arata ca acest termen este utilizat in literatura de specialitate (care este imensa), atit pentru a indica o problema complexa (preponderent, desi nu exclusiv, economica), cit si un concept strins legat de opusul lui - dezvoltarea. Conceptul de subdezvoltare este privit de unii (de neoclasici mai ales) ca esec al dezvoltarii (incapacitatea de dezvoltare sau ca simpla intirziere, raminere in urma in timp), iar de cei mai multi specialisti (mai ales de ginditorii neliberali sau antiliberali) ca produs al dezvoltarii altor tari, ca rezultat al "destructurarii" si "dezintegrarii" unor economii odinioara integrate, sub influenta relatiilor externe cu tarile dezvoltate.In raportul CEPAL din anul 1949 si in lucrarea argentinianului radical R. Prebisch "Dezvoltarea Americii Latine si problemele ei" (1950), subdezvoltarea este definita ca o "economie periferica", unilateral orientata in functie de nevoile externe ale "centrului economiei mondiale", respectiv nevoia de materii prime pentru tarile dezvoltate si industrializate. Marxistul nordamerican P.A. Baran (1900-l970) arata in lucrarea "Economia politica a cresterii" (1957) ca subdezoltarea este o expresie si o parte componenta a unui anumit tip de diviziune internationala a muncii si de specializare care presupune o accentuata dezvoltare inegala. Marxistul chilian Th. dos Santos adauga (1969) ca subdezvoltarea nu este o stare anterioara capitalismului, ci una dirr urmarile lui, o forma particulara de dezvoltare ("capitalismul dependent"), iar francezul Chr. Palloix (1971) precizeaza ca subdezvoltarea nu inseamna stagnare, ci un fel de crestere "sub tutela imperialismului", deci a dominatiei straine, care amplifica decalajele. In lucrarea sa "Dezvoltarea inegala. Eseu asupra formatiunilor sociale ale capitalismului periferic" (1973), radicalul egiptean Samir Amin scrie ca "Subdezvoltarea se manifesta nu prin nilul produsului pe locuitor, ci prin caracteristici structurale proprii, care ne obliga sa nu confundam tarile subdezvoltate cu tarile dezvoltate privite in stadiul anterior dezvoltarii lor". Autorul are in dere trei astfel de caracteristici:Inegalitati in nilul productivitatii muncii si al repartitiei nitului national; dezarticularea respectilor economii (subminarea coerentei lor interne) si dominatia economica din partea tarilor care apartin "centrului" economiei mondiale4. De acest punct de dere s-au apropiat si o serie de economisti eterodocsi din tarile occidentale dezvoltate, printre care: G. Myrdal, J. Robinson, Fr. Perroux. in studiul sau "Trei instrumente de analiza pentru studiul subdezvoltarii: economie dazarticulata, costurile omului, dezvoltarea indusa", Fr. Perroux arata ca tarile subdezvoltate se caracterizeaza prin juxtapunerea (existenta paralela) unor economii (sectoare) de tipuri diferite, prin dependenta financiara de tarile dezvoltate si prin incompatibilitate dintre urile (obiectile) acestor sectoare, ceea ce duce la multiplicarea "cercurilor vicioase" in care se misca economia acestor tari. Importanta practica a deosebirilor de pareri privind "subdezvoltarea" si rersul ei constructiv - "dezvoltarea". Deosebirile de opinii privind definitia subdezvoltarii si caracteristicile ei esentiale sint strins legate de conceptiile diferite ale respectivilor autori atit cu privire la geneza, cauzele si esenta subdezvoltarii, cit si cu privire la strategiile dezvoltarii. Explicatia tuturor acestor deosebiri decurge din optiunile social-politice ale autorilor examinati, determinate atit de interesele pe care le exprima, cit si de paradigmele (metodologiile) pe care isi intemeiaza demersul teoretic si propunerile de politica economica. De intelegerea corecta a subdezvoltarii si a strategiilor lichidarii ei depind nu numai rezolvarea eficienta si in timp util a acestor probleme, dar chiar si supravietuirea durabila a umanitatii, inclusiv prosperitatea durabila a tarilor dezvoltate. Tocmai de aceea, J.M. Albertini apreciaza ca "dezvoltarea" este chiar "cea mai importanta problema politica a timpurilor noastre o mare parte din razboiului dus impotriva mizeriei si a foametei urmeaza sa fie cistigat in tarile dezvoltate. Tocmai in sinul acestora trebuie mobilizate din punct de dere politic toate energiile pentru a cistiga acest razboi este necesar sa fie pusa in discutie cresterea tarilor bogate Daca responsabilii tarilor dezvoltate nu vor intelege cerintele situatiei actuale, vom asista, fara indoiala, in interiorul tarilor bogate, la fenomene de dezagregare sociala si politica, abile cu cele pe care le atrag dupa sine razboaiele coloniale pe care le fac aceste tari. Aceste fenomene de dezagregare pot sa blocheze mecanismele complexe ale societatilor industriale Responsabilitatea noastra este imensa - conchide autorul. Am datoria sa ajutam economiile si civilizatiile sa devina solidare; sa dodim ca eficienta economica poate sa stea alaturi si sa intareasca respectul altora, precum si sa le sporeasca demnitatea". |
|
|
Politica de confidentialitate
|
