 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Teorii si modele privind comertul international
|
|
Noua paradigma a lui de karl marx (i8i8-i883) si implicatiile ei la sfarsitul secolului al xlx-lea si inceputul secolului al xx-lea |
|
| Paradigma faurita de Karl Marx si teoria economica elaborata cu ajutorul ei constituie produsul complex al unor analize si sinteze originale si creatoare, nascute la confluenta dintre liberalismul clasic si reactiile sociale, nationale si intelectuale impotriva lui, respectiv socialismul utopic, romantismul economic si nationalismul economic, avand drept catalizator complicatele lupte sociale si politice de la mijlocul secolului al XDC-lea si confruntarile ideologice corespunzatoare. Ignorata sau respinsa cu brutalitate, la inceput, de catre Jaloane formulate de K. Marx pentru analiza pietei mondiale Esenta paradigmei marxiste a fost redata de creatorul ei cu ajutorul a doi termeni (dialectica si materialism), intr-o dubla combinatie (dialectica materialista si materialism dialectic), care ofera repere utile si convingatoare pentru interpretarea coerenta a tuturor domeniilor realitatii si cu atat mai mult a domeniului economic. Componentele definitorii ale acestei paradigmei au fost sintetizate in celebra "Prefata" a lucrarii K. Marx "Contributii la critica economiei politice" (1859), iar aplicarea ei este prezenta in lucrarile fundamentale ale acestuia, mai ales "Capitalul" (i. I, 1867; i. II 1885; i. III, 1894; i. IV, 1905-l910) al carui i. IV intitulat "Teorii asupra plusvalorii", ilustreaza eruditia deosebita a autorului acestor lucrari. Paradigma marxista reuneste intr-o forma originala puterea teoriei si a istoriei, examineaza economia in mod sistemic, tine seama de aspectele cantitative si cele calitative (inclusiv structurale) ale economiei, examineaza procesele economice in dubla lor determinare (fizica sau materiala si sociala), ca procese tehnico-economice si social-economice, cauzal si functional, pornind de la multiplele interdependente dintre ele si sfarsind cu descoperirea contradictiilor care pun in miscare acest ansamblu interdependent si mobil. Aceasta paradigma implica largirea si structurarea logica a obiectului de studiu, incepand cu nivelul microeconomic (individual), continuand cu cel macroeconomic (economiile nationale) si sfarsind cu nivelul mondoeconomic (piata mondiala, economia mondiala si relatiile economice internationale). Coreland continutul paradigmei marxiste cu premisele ei teoretice si ideologice (izarele ei) se poate observa cu usurinta ca ea este net superioara liberalismului prin studierea istorica a particularitatilor nationale ale diferitelor economii, socialismului si romantismului prin consecventa teoretica si asimilarea realizarilor indiscuile ale liberalismului, si este superioara nationalismului prin depasirea empirismului care-l caracteriza pe acesta. Paradigma marxista a deschis noi orizonturi in gandirea economica si a oferit un variat instrumentar analitic (in principal, sistemul categorial al economiei moderne de piata) cu ajutorul caruia au fost formulate concluzii interesante de catre diferiti adepti ai acesteia, in functie si de cultura de specialitate si de priceperea fiecaruia de a manui aceasta paradigma. Marcand o etapa necesara si utila in istoria stiintei economice, aceasta paradigma a avut si o serie de limite, legate de optiunile doctrinare ale fondatorului ei (socialismul si comunismul), respectiv de subaprecierea capacitatii de adaptare a economiei moderne de piata la sfidarile aparute din propria ei functionare (insilitate, contradictii, disfunctionalitati, blocaje, crize etc). Dogmatizarea acestei paradigme, prin absolutizarea ei si ignorarea lacunelor si limitelor ei, a grabit declinul ei actual si viitor pentru un timp greu de prevazut cu exactitate. Ca si in cazul altor paradigme, curente sau doctrine, contestate cu vehementa la un moment dat, istoria viitoare va face, fara indoiala, dreptate, permitand delimitarea valorilor adevarate de falsele valori pe termen lung si din cuprinsul gandirii economice marxiste.In viziunea lui K. Marx, problemele pietei mondiale si, implicit, ale economiei mondiale si ale relatiilor economice internationale, inclusiv ale comertului international, urmau sa constituie o incununare a operei sale economice de mare anvergura privind geneza, mecanismul de functionare si destinul economiei moderne de piata ca si al economiei politice premergatoare ei, consacrata acestor probleme. Din pacate pentru istoria stiintei economice, Marx nu a reusit sa redacteze integral si pe indelete aceasta parte a operei sale, astfel incat ne-au ramas de la el numai fragmente, dintre care unele nefinisate, cu privire la mondoanaliza. Controversele si polemicile pe care le-a ocazionat aceasta mostenire nefinisata de la Marx au aratat doua lucruri importante: intai, ca, in ciuda nefinisarii lor, ele contin valoroase sugestii de ordin metodologic, teoretic si interesante aprecieri de ordin politic, operand insemnate deschideri in orizontul cercetarilor care au urmat; iar, in al doilea rand, ca multe polemici au avut caracter steril, insistand asupra unor probleme derizorii si ignorand sau ocolind ideile cu adevarat valoroase. Credem ca din aceasta mondoanaliza pot fi retinute, cu folos pentru stiinta si istoria ei, cel putin cinci aspecte reprezentative si anume: a) Karl Marx explica in mod convingator rolul comertului exterior in geneza economiei moderne de piata (prin acumularile imense de capital) si in functionarea ei eficienta, renila (prin pietele externe care asigurau profituri mult mai mari decat piata interna), dar nu a fost de acord cu Sismondi care sustinea ca, fara piata externa, capitalismul nu s-ar putea dezlta pe termen lung. b) K. Marx a sugerat o serie de directii de investigare a particularitatilor legii valorit in timp si spatiu, inclusiv particularitatile actiunii ei pe piata mondiala, unde preturile se formeaza in functie de conditiile impuse de tara sau tarile care ocupa un loc mai important si un rol hotarator in tranzactiile de pe aceasta piata, avand semnificatia unui monopol in acest proces; abordand in mod istoric valoarea si pretul marfurilor, ca si valoarea si functiile banilor, K. Marx a semnalat specificul actiunii legii valorii pe piata mondiala in perioada capitalismului premonopolist; pornind de la dezltarea inegala a diferitelor tari in epoca moderna, K. Marx a examinat raportul dintre valorile nationale si valorile internationale ale marfurilor vandute pe piata mondiala, mecanismul formarii preturilor la acest nivel, ca si implicatiile practice ale diferentei dintre preturile de pe piata mondiala si valoarea nationala a marfurilor respective asupra tendintei pe termen lung a ratei profitului. Pe linia acestor sugestii de investigare, K. Marx arata in lucrarea sa "Capitalul" (i. I) ca "numai un grad de intensitate care intrece media nationala modifica, intr-o tara anumita, masura valorii prin simpla durata a timpului de munca. Altfel (subl. ns.- S.S.S.) stau lucrurile pe piata mondiala, formata din diferite tari ca parti componente. Intensitatea medie a muncii variaza de la tara la tara; intr-o parte ea e mai mare, in alta parte e mai mica. Aceste medii nationale formeaza deci o scara (subl. ns.-S.S.S.) a carei unitate de masura este unitatea medie a muncii universale. Comparata cu munca mai putin intensiva, munca nationala mai intensiva produce deci in aceeasi durata de timp mai multa valoare, care se exprima in bani mai multi. Si mai mult e modificata insa legea valorii in aplicatiunea ei internationala -continua Marx in acelasi loc - prin faptul ca pe piata mondiala munca nationala mai productiva este considerata, de asemenea si ca fiind mai intensiva, ori de cate ori natiunea mai productiva nu este silita de concurenta sa scada pretul de vanzare al marfii sale la valoarea ei"1. c) Ca o consecinta a acestor particularitati ale actiunii legii valorii pe piata mondiala in conditiile capitalismului premonopolist, K. Marx a semnalat posibilitatea pe care o aveau tarile cu o productivitate mai inalta a muncii sociale de a schimba o cantitate mai mica de munca pe o cantitate mai mare de munca din tarile mai putin dezltate, punand bazele teoriei schimbului neechivalent intre tarile inegal dezltate din punct de vedere economic; in acest context el a rbit despre exploatarea tarilor sarace, cu profil economic unilateral (preponderent agrar) si o slaba productivitate a muncii sociale, de catre burghezia din tarile dezltate (cu o structura diversificata a economiei nationale, cu o industrie dezltata si o productivitate inalta a muncii sociale). "Tara mai farizata primeste mai multa munca in schimbul unei cantitati mai mici de munca, cu toate ca - precizeaza K. Marx - aceasta diferenta, acest plus, ca in genere in orice schimb dintre munca si capital, este bagata in buzunar de o anumita clasa"1. Mecanismul concret al diferentierii si dezltarii inegale ale economiei diferitelor tari in epoca moderna si contemporana este extrem de complicat si gasim in opera lui K. Marx destule repere si piste de cercetare pentru a ne orienta in complicata lui structura si tesatura. Cheia acestui mecanism este, dupa parerea lui K. Marx, gradul ridicat de renilitate al comertului exterior, fata de cel interior si, in special, al comertului colonial. in masura in care comertul exterior ieftineste, in parte, elementele capitalului constant, in parte, mijloacele necesare de subzistenta in care se preface capitalul variabil, el face sa creasca rata profitului prin faptul ca urca rata plusvalorii si scade valoarea capitalului constant. El reactioneaza in genere in acest sens, permitand largirea scarii de productie. Prin aceasta el accelereaza, pe de o parte, acumularea, pe de alta parte, insa si scaderea capitalului variabil fata de cel constant si, prin aceasta, si scaderea ratei profitului"2. La suprafata si pe termen scurt, problema schimburilor dintre tari pare a fi numai o problema de preturi. "Capitalurile plasate in comertul exterior - continua K. Marx - pot da o rata a profitului mai ridicata Superioritatea lui K. Marx fata de D. Ricardo in problema comertului international consta deci in faptul ca examineaza aceasta problema nu numai cantitativ, cum a procedat Ricardo, ci si calitativ si concret-istoric, dezvaluind premisele istorice inegale ale acestuia (divizunea internationala a muncii, respectiv valorificarea diferita a potentialului de munca al diferitelor tari). Problema atiei si a diferentelor dintre teoria marxista si teoria ricardiana a comertului international este departe de a fi incheiata. Ea are inca multe puncte obscure si este firesc deci sa suscite aprinse controverse si in zilele noastre. Sub acest aspect, credem ca R. Sandretto a surprins in mod corect orizontul diferit al celor doi giganti ai gandirii economice din secolul al XlX-lea (Ricardo si Marx) in privinta comertului international atunci cand scrie ca "Acolo unde analizele clasice si neoclasice nu vedeau decat relatii de armonie si pace, analiza marxista exprima relatii de dominatie si exploatare". in schimb, ni se pare discuila aprecierea aceluiasi autor ca "Marx accepta principiul fundamental al explicarii ricardiene: comertul international isi gaseste izrul in diferentele de costuri ative", adaugand ca "in calitate de propozitie de economie pozitiva, legea costurile ative nu este deci deloc contestata de Marx care, dimpotriva, o explica, precizand originea avantajelor nationale". Desi nu gasim la Marx o analiza directa a teoriei ricardiene a comertului international din care sa rezulte limpede atitudinea sa fata de teoria costurilor ative si a avantajelor relative in comertul international, insemnarile lui tangentiale pe aceasta tema ne permit sa percepem deosebirea enorma dintre el si Ricardo in ce priveste "constanta" schimburilor de pe piata mondiala. in timp ce Ricardo sustine ca schimburile de pe piata mondiala sunt guvernate de "un alt principiu" decat teoria valorii bazata pe munca (respectiv "avantajul relativ"), Marx este consecvent si considera ca in cadrul economiei de piata, indiferent de nivel (piata locala, nationala, mondiala), schimburile sunt guvernate de aceeasi lege economica - legea valorii bazata pe munca. in timp ce Ricardo percepe complexitatea pietiei mondiale fata de piata (pietele) nationala, dar nu o poate analiza pana la capat, Marx ia in considerare structura pietei mondiale (prezenta unor parteneri inegal dezltati, diferiti prin fizionomia economiilor nationale si nivelul productivitatii medii a muncii nationale) si, chiar daca nici el nu ne lasa o teorie inchegata asupra pietei mondiale, ne ofera totusi, un reper esential si util pentru reflectiile ulterioare si anume ca la scara mondiala actiunea legii obiective a valorii bazata pe munca sufera modificari importante ativ cu actiunea ei la scara nationala, modificari impuse tocmai de fizionamia eterogena, respectiv structura asimetrica a economiei mondiale si a pietei mondiale. Este semnificativa, in acest sens, remarca pe care o face K. Marx la modul unilateral in care a comentat J.B. Say celebrul modul VII despre comertul exterior din lucrarea fundamentala a lui D. Ricardo. "Profitul poate fi obtinut si prin inselaciune - scrie Marx -, o persoana castigand ceea ce pierde alta. Pierderea si castigul din interiorul aceleiasi tari se anihilieaza una pe alta. Dar lucrurile nu stau la fel si in cazul comertului dintre diferite tari. Chiar si in conformitate cu teoria lui Ricardo (referire la schimbul dintre produsele englezesti si cele indiene - n.ns.- S.S.S.), trei zile de munca dintr-o tara pot fi schimbate cu o zi de munca din alta tara - un punct pe care Say nu (sublinierea lui Marx - n.ns - S.S.S.) 1-a observat. Aici legea valorii sufera modificari esentiale - conchide Marx. Relatia dintre zilele de munca din tari diferite poate sa fie asemanatoare - sugereaza Marx, pentru a oferi o directie de reflectii ulterioare - cu cea care exista intre munca calificata, complexa si munca necalificata sau simpla din interiorul acelaiasi tari. in acest caz, tara mai bogata exploateaza tara mai saraca, chiar si atunci cand aceasta din urma are un folos din schimb, asa cum explica John Stuart Mill in lucrarea sa Unele probleme nerezolvate" . d) K. Marx a semnalat legaturile cauzale dintre contradictiile inerente economiei moderne de piata la diferite nivele; in opinia lui, antagonismele economice si conflictele politice dintre statele moderne aveau radacini adanci in contradictiile interne inerente economiilor nationale din aceasta perioada; din neia de a atenua, amana sau dispersa aceste contradictii interne ale capitalismului a aparut tendinta de expansiune externa a tarilor capitaliste mai dezltate, care va cunoaste o intensitate si mai mare dupa moartea lui Marx. e) K. Marx a analizat interesele care au stat la baza celor doua feluri de politici comerciale externe din perioada moderna - liberul schimb si protectionismul - in conditii concret-istorice diferite, semnaland cine au fost beneficiarii lor, rezultatele practice la care au dus ele in diferite etape ale epocii moderne si la diferite popoare. Ca urmare, Marx a avertizat impotriva pericolului de a absolutiza sau idealiza una sau alta din aceste politici. Influenta paradigmei marxiste asupra gandirii economice social-democrate si eterodoxe In pofida ostilitatii pe care a manifestat-o gandirea academica dominanta din Occident fata de conceptia lui K. Marx despre piata mondiala si relatiile economice internationale, aceasta a exercitat o influenta directa sau indirecta crescanda asupra unor ganditori eterodocsi (ca de ex.: J.A. Schumpeter, J. Robinson, P. Sraffa, G. Myrdal, R. Prebisch si postkeynesistii de data mai recenta etc.) si mai ales asupra social-democratiei de la sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea (K. Kautsky, V.I. Lenin, P. Lafargue, O. Bauer, R. Luxemburg etc), asupra neomarxistilor (Chr. Palloix, P. Boccara, Ph. Herzog, Ch. Bettelheim etc.) si radicalilor de diferite nuante (Samir Amin, A. Gunder Frank, A. Emmanuel etc.) din perioada postbelica. Una din premisele de baza ale amplelor controverse din aceasta perioada in jurul problemei "schimbului inegal" o constituie tocmai aceste idei, uneori abia schitate din opera lui K. Marx, ca cele la care s-a facut referire mai sus. Fara a ne referi pe larg la contributia acestor autori tratata in literatura de specialitate2, mentionam in treacat, cateva aspecte mai semnificative. Este rba, pe de o parte, de ideile unor marxisti rusi cum au fost V.I. Lenin (1870-l924), N. Buharin cu privire la noile fenomene din economia mondiala, deci si din comertul international, manifestate la sfarsitul secolului al XTX-lea si in primele decenii ale secolului al XX-lea. In cunoscutele sale lucrari "Cu privire la asa-zisa problema a pietelor" (1893) si "Imperialismul, stadiul cel mai inalt al capitalismului" (1917), Lenin se ocupa de legatura care exista intre repartitia venitului national din tarile dezltate si neia lor de piete externe, precum si de rolul capitalului financiar si stransa legatura dintre exportul de marfuri si exportul de capital pentru a intelege concurenta de pe piata mondiala, fenomenele de disfunctionalitate din economiile nationale si economia mondiala, ca si conflictele politice dintre diferite state la inceputul secolului al XX-lea, culminand cu primul razboi mondial. In lucrarea sa "Economia mondiala si imperialismul" (1915), N. Buharin analizeaza diferite forme de internationalizare a capitalului, incepand cu forma ei primitiva - schimburile internationale - si terminand cu firmele internationale, denumite pe atunci trusturi. Pe de alta parte, este rba despre investigatiile social-democratiei austriece si germane referitoare la mecanismele de functionare ale capitalismului modern, din secolul XX, denumit imperialism, expuse in lucrari cum au fost: "Premisele socialismului si sarcinile social-democratiei" (1899) de Eduard Bernstein (1850-l932), "Chestiunea nationalitatilor si social-democratia" (1907) de Otto Bauer (1882-l938), "Capitalul financiar" (1910) de Rudolf Hilferding (1877-l941) si "Acumularea capitalului" (1912) de Rosa Luxemburg (1870-l919). Aceste investigatii s-au referit la fenomenele de concentrare economica si implicatiile lor asupra repartitiei venitului national, la accelerarea acumularii de capital in anumite zone (tari dezltate) si blocarea dezltarii altor economii, sau regiuni din cadrul unor imperii eterogene, la tendintele expansioniste ale capitalului si ciclicitatea economica, la transferul de venit din zonele mai putin dezltate spre cele dezltate, la rolul exportului de capital in accentuarea dependentei externe a unor tari, la mecanismul schimburilor internationale si al formarii preturilor pe piata mondiala in conditiile formarii capitalului financiar etc. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
