 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Locul comertului in economia nationala
|
|
Comertul - forma a schimbului in economie |
|
| In teoria si practica economica, comertul are o dubla acceptie: a) de categorie economica, de concept cu care opereaza in judecatile si rationamentele economice, folosit cu precadere in teorie si b) de ramura a economiei nationale, de sinteza a activitatii practice desfasurate de agenti economici specializati in acte comerciale, sens preponderent practic. Etimologic, notiunea de comert provine din latina, de la cuntul "commercium", cu semnificatia de schimb cu ce (commercium annonae = comert cu grau) sau cu cine (commercium civis = relatii cu cetatenii). Sensul de schimb semnifica la romani atat relatiile directe intre producatori si consumatori, cat si relatiile infaptuite de negustori, in interiorul sau in afara lumii antice. Titus Livius vorbeste in scrierile sale de "Thraces commercia faciles" (Traci dispusi sa faca comert), iar Livius Seneca de " Interpretat in sensul logicii formale, in care un concept este definit prin genul proxim de apartenenta (de incluziune) si prin diferenta sa specifica, prin notele sale caracteristice, comertul se include, ca gen proxim, in schimbul din economie. Schimbul reprezinta instrainarea rezultatelor propriei activitati, pentru a primi, in contraprestatie, alte bunuri si servicii. El constituie principala forma de insusire a bunurilor de catre participantii la viata economica, pentru satisfacerea nevoilor de productie si de trai, in conditiile in care fiecare producator se specializeaza in producerea anumitor bunuri si apeleaza la schimb pentru obtinerea celorlalte. Istoria societatii cunoaste si alte forme de obtinere a bunurilor, cum sunt autoconsumul (consumul din productia proprie, specific economiei naturale), suplicatia (donatia umanitara, iar in epoca moderna, ajutorul dat de unele tari bogate, prin fonduri special constituite, unor tari sau comunitati nevoiase) si forta, pe anumite trepte ale dezvoltarii societatii, prin pradaciunile facute de triburile de razboinici sau birurile impuse de state imperiale tarilor invinse. Schimbul reprezinta insa o relatie care se inscrie in ciclul economic normal de producere si consumare a bunurilor . Schimbul si formele sale de infaptuire au caracter istoric, evolutia lor fiind data de dezvoltarea productiei, de amplificarea nevoilor oamenilor si de progresele in organizarea economiei.In conditiile economiei naturale, cand se schimbau surplusurile de bunuri ale comunitatilor de pastori si agricultori, forma de schimb a constituit-o schimbul direct (trocul), in care o cantitate dintr-o marfa A se schimba pe o anumita cantitate dintr-o marfa B. Cu timpul, largirea si permanentizarea schimbului au dus la aparitia banilor, a unei marfi (la inceput un bun, apoi metalele pretioase), care a devenit etalon general, putand fi schimbata pe orice alta marfa. Dezvoltarea meseriilor si a agriculturii si adancirea diviziunii sociale a muncii, au determinat aparitia productiei de marfuri, adica a productiei destinate de la inceput schimbului si, prin schimb, satisfacerii nevoilor de trai ale producatorilor. Productia de marfuri a generat schimbul de marfuri, schimbul prin intermediul banilor (marfa-bani-marfa), functia de bani fiind indeplinita de moneda metalica din aur sau argint. Scopul schimbului il constituie obtinerea unei noi lori de intrebuintare, banii fiind un mijlocitor al acestui scop.In procesul schimbului de marfuri, prin interventia banilor, apar doua acte distincte: nzarea, adica schimbarea de catre producator a lorii marfii sale pe bani, si cumpararea, adica schimbarea banilor obtinuti pe o alta marfa. Aceste doua procese pot avea loc in perioade si locuri diferite, banii metalici and calitatea de a putea fi tezaurizati si folositi atunci cand detinatorul lor are nevoie de ei, fapt care a dus la expansiunea schimbului. Actele de schimb de marfuri sunt interdependente, un act fiind conditionat de infaptuirea prealabila a altuia si, la randul sau, genereaza alte acte. Astfel, pentru a avea loc un schimb de marfuri (M-B-M) intre doi producatori, A si B, producatorul B, care cumpara marfa, pentru a dispune de bani a trebuit in prealabil sa nda o marfa unui producator C. La randul sau, producatorul A, primind bani in schimbul marfii de la producatorul B, cumpara marfa de care are nevoie de la un alt producator D. Ansamblul actelor de schimb, privite in interconditionarea lor, formeaza circulatia marfurilor, concept care desemneaza forma economica prin care se infaptuieste trecerea bunurilor de la productie la consum.Intr-o economie evoluata, circulatia marfurilor cunoaste doua stadii: a) circulatia cu ridicata (en gros) si b) circulatia cu amanuntul (en detail). a) Circulatia cu ridicata cuprinde actele de nzare-cumparare de marfuri, in partizi mari, efectuate intre intreprinderi cu scopul prelucrarii sau revinderii lor. b) Circulatia cu amanuntul cuprinde actele de nzare-cumparare de marfuri, in partizi mici, efectuate intre producatori sau comercianti si consumatorii individuali, pentru satisfacerea nevoilor curente ale acestora. Amplificarea circulatiei marfurilor, dificultatea crescanda in a gasi de catre fiecare producator parteneri de schimb, a dus - istoric - la aparitia comertului si a unei categorii profesionalizate pentru exercitarea lui - negustorii. Comertul cuprinde, in sensul de relatie economica, actele de cumparare si renzare de marfuri, cu scopul obtinerii unui profit. Prin natura lor, aceste acte apartin schimbului si circulatiei marfurilor, prin infaptuirea lor marfurile trecand de la un producator la altul sau de la producator la consumator. Specificitatea lor, fata de schimbul de marfuri infaptuit direct de producatori, este nota de intermediere a schimbului pe care ele o realizeaza si profitul, ca scop final al activitatii desfasurate de negustori. Actele de schimb din cadrul comertului sunt relatii bani-marfa-bani plus profitul, infaptuirea unor relatii bani-marfa-bani, deci fara acest surplus de loare neand sens. Interventia comertului usureaza schimbul dintre producatori si consumatori, negustorii fiind o categorie profesionala (specializata in asemenea acte) reusind sa micsoreze durata actelor de schimb daca acestea ar fi infaptuite de producatori. Corespunzator celor doua stadii ale circulatiei marfurilor, se disting doua forme de comert: a) cu ridicata (de gros sau en gros) si b) cu amanuntul (de detail sau en detail). Comertul cu ridicata cuprinde cumpararea si renzarea marfurilor in partizi mari, efectuate de comercianti specializati in asemenea operatiuni, catre intreprinderi de Comertul cu amanuntul cuprinde cumpararea de marfuri in partizi mari si renzarea lor in partizi mici, efectuata de comercianti detailisti catre consumatorii individuali. Schimbul si categoriile care il insotesc se infaptuiesc pe o zona teritoriala si intr-un cadru organizatoric desemnand categoria de piata. Piata reprezinta ansamblul relatiilor de schimb privite in unitate organica cu spatiul in care se desfasoara, cu mijloacele de informare reciproca a partenerilor si cu formele organizatorice de exercitare a schimbului. Comertul reprezinta o componenta, a pietei, prin natura relatiilor pe care el le presupune si prin celelalte atribute care definesc piata. Schimbul si, implicit, comertul si-au imbogatit continutul si formele de exercitare in evolutia lor istorica, desi esenta a ramas neschimbata, ca urmare a amplificarii vietii economice si a formelor organizatorice de functionare a ei. Revolutia industriala si crearea economiilor nationale, incepand cu secolul al XVIII-lea, au atribuit schimbului rolul de factor fundamental si atotcuprinzator in realizarea conexiunii dintre productie si consum. Formele de schimb devin tot mai complexe sub aspectul obiectului, participantilor la infaptuirea lor si formelor de desfasurare, realizandu-se in cea mai mare parte pentru obtinerea profitului. Aceste acte sunt denumite generic acte comerciale sau acte de comert. Sensul de comercial este dat de profit, ca mobil al lor si nu de prezenta comerciantului pentru intermedierea lor, ele putand fi efectuate si de producatori. Ceea ce deosebeste insa un act de schimb de marfuri (marfa-bani-marfa) de un act comercial (bani-marfa-bani plus profit), este faptul ca primul este orientat spre obtinerea unor lori de intrebuintare diferite pentru participantii la schimb, banii fiind un mijlocitor al acestui proces, in timp ce in actul comercial scopul il reprezinta lorificarea banilor, marfa fiind in acest caz mijlocitor pentru scopul urmarit. Modul in care se exteriorizeaza actele comerciale in economie este foarte riat, toate and drept caracteristica existenta unui bun sau serviciu drept mijlocitor. Astfel, sunt acte comerciale : - Cumpararea de produse pentru a fi prelucrate si rendute cu un profit. In procesul de productie, capitalul banesc (B) se transforma in factori de productie (Fp), care prin lorificare (P) duc la obtinerea de bunuri cu loare mai mare (M'), continand profitul insusit de producator prin nzarea marfurilor pe piata. Miscarea capitalului industrial este in ansamblul sau un act comercial: B-FpPM'-B' Bani Marfa Bani plus profit - Cumpararile de marfuri de la furnizori pentru a fi rendute consumatorilor pentru prelucrare sau pentru consumul final. Aceste acte sunt intermediate de comercianti; - Activitatile de prestari servicii de catre unitati specializate, serviciul fiind produsul intermediar in miscarea banilor pentru obtinerea profitului; - Operatiunile de banca, cum sunt scontarea cambiilor, nzarea lutei, operatiuni de cont curent etc, serviciile bancare fiind produsul intermediar ce incorporeaza capitalul bancar in miscarea lui; - Cumpararea spre renzare sau fructificare, de catre persoane fizice sau juridice, de obligatiuni si actiuni, dobanda, dividendul sau comisionul obtinut fiind surplusul adus de miscarea banilor s.a.In economia moderna, actele comerciale sunt asociate unor concepte noi, care exprima caracterul unitar si organizat al economiei nationale, agregarea activitatii agentilor economici in structura de ramura a economiei nationale si dinamismul activitatii economice. Comertul este asociat, prin natura actelor sale economice, conceptului de distributie a marfurilor, definita ca ansamblul operatiunilor economice si tehnice care asigura trecerea bunurilor din sfera productiei in cea a consumului. Ea cuprinde operatiunile de livrare de catre producatori a marfurilor, transportul, stocarea, nzarea cu ridicata si cu amanuntul de catre comerciant a acestora, serviciile prestate comertului de diferiti furnizori etc. Operatiuni de distributie a marfurilor au insotit actele de schimb in toate formele de organizare a economiei in care schimbul a reprezentat mijlocul principal de realizare a legaturii dintre productie si consum. O data cu crearea economiilor nationale insa, aceste operatiuni au devenit activitati de sine statatoare, infaptuite de agenti economici specializati si cu mijloace oferite de tehnica moderna. Comertul se inscrie in distributia marfurilor, atat prin actele sale de cumparare si renzare a marfurilor, efectuate pentru intermedierea schimbului dintre producatori si consumatori, cat si prin operatiunile tehnico-economice pe care le efectueza in deplasarea fizica a marfurilor. Un alt concept nou, cu semificatie larga in cunoasterea stiintifica si in formularea masurilor de politica economica, in special la nivel macroeconomic, este acela de flux, in care fenomenele si procesele din economia nationala sunt agregate si privite in miscarea lor. Conceptul evidentiaza, in primul rand, continutul conturilor nationale: produsul global brut, produsul intern brut, venitul national, cheltuielile nationale etc, care, prin agregarea rezultatelor agentilor economici, dau o sinteza a structurii si miscarii economiei nationale. Economia nationala se constituie astfel din doua mari fluxuri economice: unul real (material), format din masa bunurilor si serviciilor care se produc si trec prin schimb in consum, si altul loric, monetar, care elueaza aceste bunuri si asigura prin actele de schimb resorbtia lor. Cele doua fluxuri trebuie sa fie in echilibru, acesta asigurandu-se printr-un nivel al preturilor. Actele de comert ale agentilor economici si, prin agregarea lor, comertul ca ramura a economiei nationale reprezinta mijlocul prin care se desfasoara schimbul veniturilor pe bunuri si deci realizarea echilibrului dintre cele doua fluxuri. La nivel microeconomic, al agentilor economici, fluxurile de nzari caracterizeaza dinamismul pietei si gradul de corelare a ofertei cu cererea si, in egala masura, reflecta modul de utilizare a factorilor de productie, a resurselor economice ale fiecarei unitati. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
