 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Locul comertului in economia nationala
|
|
Sfera relatiilor comerciale in economia nationala |
|
| Semnificatiile de categorie economica si de ramura a economiei nationale pe care le are comertul se refera la actitatea specializata, profesionala, in intermedierea schimbului a unor agenti economici, persoane fizice sau juridice. Comertul nu epuizeaza insa intregul spectru de acte comerciale din economia nationala. O mare parte din acestea se regasesc in alte ramuri ale economiei nationale, unde agentii economici folosesc banii drept capital si prin schimbul de bunuri si sercii obtin un profit. Complexitatea actelor de comert in economie este data de acceptia larga pe care o are conceptul de produs creat si oferit, prit ca "o entitate susceptibila de a satisface o nevoie, o preferinta sau o dorinta' . El poate lua forma unui obiect tangibil (alimente, imbracaminte), a unui serciu (transport, proiectare, justitie), prest Prezenta acestor produse in relatiile bani-marfa-bani plus profit, generate de crearea si oferirea produsului, concretizeaza spectrul actelor comerciale, iar intermedierea acestora de catre un agent economic - actitatea profesionala a unui comerciant.In ambele interpretari, relatiile de schimb cu aceste produse au caracteristici comune, fapt care motiveaza abordarea lor unitara de catre economia comerciala. Aceste caracteristici se refera la urmatoarele: - profitul, ca scop al relatiilor comerciale. De exemplu, cumpararea unui automobil si folosirea lui de catre o familie este un act cil, de manifestare a dreptului de proprietate. Cumpararea si inchirierea lui este un act comercial (B-M-B'); - o baza tehnico-materiala adecvata schimbului, pentru oferirea produselor, prestarea serciilor, logistica marfurilor; - o problematica comuna a pietei (oferta, cerere, negocieri, circulatia informatiilor, publicitate); - probleme comune de gestiune a resurselor (pregatirea personalului, cheltuieli de circulatie, edenta conila) Actele comerciale cu bunuri de consum intermediar si consum final Nevoile oamenilor se satisfac in cea mai mare parte cu bunuri economice, adica bunurile obtinute in urma unei actitati de productie. Unele bunuri ale existentei, denumite bunuri libere (aerul, apa, lumina si caldura soarelui), sunt asigurate nelimitat de natura. Cu toate acestea si ele intra in obiectul de cercetare al stiintei economice, in masura in care utilizarea lor este conditionata de o actitate umana (de exemplu, furnizarea apei poile in orase, accesul prin sercii turistice la peisajul natural, convertirea energiei solare in energie electrica). Actele comerciale cu bunuri tangibile se diferentiaza dupa destinatia pe care bunurile o au in actitatea economica (pentru prelucrare in scopul obtinerii altor bunuri sau pentru satisfacerea nevoilor de consum) si dupa modul de insusire a lor in procesul de repartitie din economie. Astfel, dupa destinatia lor se disting: a) bunuri de consum intermediar si b) bunuri de consum final. a) Bunurile de consum intermediar servesc la producerea altor bunuri, unele din ele disparand complet in procesul de productie (de exemplu, combustibilul), altele regasindu-se in forme transformate in produsul final (de exemplu, bumbacul in tesaturi). Particularitatile de comercializare sunt date si de sursa de provenienta, delimitandu-se bunuri intermediare industriale si bunuri intermediare agricole. b) Bunurile de consum final sunt destinate satisfacerii nevoilor de trai indiduale ale oamenilor si nevoilor colective prin administratia publica. Prin consum ele dispar, iesind din circuitul economic. Ca si in cazul bunurilor intermediare si acestea de delimiteaza in bunuri finale industriale si bunuri finale agricole. O categorie aparte de bunuri o constituie bunurile de echipament (masini, instalatii), destinate desfasurarii procesului de productie. Ele sunt bunuri finale in momentul achizitionarii lor de catre agentii economici si den bunuri intermediare (denumite bunuri de investitii sau bunuri capital) la trecerea lor in procesul de productie. Dupa modul de insusire a lor de catre agentii economici, bunurile se did in a) marfare si b) nemarfare (conform clasificarii ONU pentru conturile nationale). a) Bunurile marfare sunt produse si insusite la un pret care acopera cheltuielile de productie si de circulatie si asigura producatorului si distribuitorului un profit. b) Bunurile nemarfare se insusesc direct de catre producatori din productia proprie (autoconsumul producatorului) sau sunt distribuite fie gratuit sau cu inlesniri de plata de catre administratiile publice. Actele de comert cu bunuri intermediare industrialeIn aceasta categorie de bunuri se includ: materii prime naturale (petrol, carbune) sau manufacturate (otel, laminate); bunurile de echipament de baza (instalatii, birouri) si accesoriu (masini, utilaje, echipament de birou); furnituri de exploatare (combustibil, lubrifianti) si de intretinere (vopsele). Aceste produse pron de la un numar restrans de furnizori si se adreseaza, de asemenea, unui numar relativ restrans de beneficiari. Sortimentul este riguros nominalizat, prin tipodimensiuni si calitati cerute de procesul tehnologic. Datorita acestor caracteristici actele comerciale sunt infaptuite direct, fara intermediari, intre producatorii si utilizatorii bunurilor. Astfel, o societate producatoare de otel isi achizitioneaza minereul de fier si carbunele cocsificabil de la intreprinderile miniere si isi desface produsele rezultate catre utilizatorii lor din industria constructoare de masini tot prin relatii directe. Relatiile comerciale infaptuite intre participantii la acest schimb apartin circulatiei cu ridicata a marfurilor infaptuite de producatori. Comertul, ca intermediar, are o participare mai restransa in circulatia acestor bunuri, rolul lui sporind la categoriile de produse diversificate sortimental, provenind de la mai multi furnizori si desfacute catre un numar mare de beneficiari. Actele de comert cu produse agricole (pentru consumul intermediar sau final) Modul de circulatie si actele comerciale care permit valorificarea acestor produse sunt determinate de particularitatile lor de productie si consum. Produsele agricole sunt obtinute intr-un numar foarte mare de unitati de productie, reprezentand mici ferme agricole indiduale (familiale) si societati de productie agricola, specializate pe diverse actitati. Productia este astfel larg raspandita teritorial, impunand eforturi mai mari decat in alte domenii pentru atragerea ei in circuitul economic. Ea are un caracter sezonier, cu un ciclu anual de desfasurare la cultura celor mai multe te si cicluri variabile (de la sub un an la cativa ani) pentru cresterea animalelor. Produsele agricole sunt in cea mai mare parte folosite ca materii prime in industria alimentara si usoara si partial sunt consumate in stare naturala. Fata de productie, care are un caracter sezonier, consumul produselor agricole este insa mult mai uniform, doar cu unele oscilatii in perioada de constituire a ofertei. Pentru atenuarea decalajelor intre oferta si cerere, productia este preluata in perioada recoltarii de catre utilizatorii industriali sau de catre comercianti, pastrata indelungat in depozite si vanduta treptat catre consumatori, corespunzator continuitatii cererii. Atragerea produselor in circuitul economic are loc prin acte de schimb directe intre producatori si consumatori si prin acte de comert infaptuite de producatori si comercianti. Se identifica astfel urmatoarele forme de valorificare a produselor agricole: 1. autoconsumul producatorilor reprezinta forma de utilizare de catre producatorii agricoli a unei parti din productia proprie pentru consumul intermediar sau final; 2. vanzarea produselor agricole direct de catre micii producatori consumatorilor indiduali in cadrul pietelor orasenesti si targurilor; 3. actele de comert efectuate de producatori (societati agricole pe actiuni si asociatii agricole), pentru vanzarea unor produse (cereale, te tehnice, produse animale) catre fabricile de prelucrare; 4. actele de comert infaptuite de comercianti, care cumpara produsele de la micii producatori sau de la asociatiile agricole si le revand fabricilor pentru prelucrare sau le exporta. Actele de comert cu bunuri de larg consum (industriale si agricole) Bunurile de larg consum sunt bunuri de consum final, destinate satisfacerii nevoilor de trai ale oamenilor. Caracteristica lor esentiala, decurgand din natura nevoilor pe care ele le satisfac, este gama foarte larga de valori de intrebuintare care le compun si, ca urmare, sortimentul foarte diversificat in care se prezinta, raspunzand preferintelor variate ale consumatorilor. Ele pron de la un numar mare de furnizori, specializati pe un anumit segment sortimental si se adreseaza, in principal, intregii populatii a tarii, a unei zone sau localitati. Natura sortimentului si cerintele comercializarii lui au impus prezenta a variate tipuri de unitati ca marime si grad de specializare (de la unitati strict specializate la mari magazine universale), cu consecinte asupra fenomenelor de distributie a produselor si capacitatii de a angaja relatii cu furnizorii. Corriercializarea acestor bunuri se face prin urmatoarele tipuri de acte de comert: 1. Acte de comert infaptuite de societati comerciale pentru vanzarea cu ridicata sau cu amanuntul a marfurilor. Ele detin ponderea principala in circulatia bunurilor de larg consum, motivata prin complexitatea relatiilor de schimb in acest domeniu (numar mare de furnizori si beneficiari). Societatile comerciale pentru vanzarea cu ridicata a marfurilor cumpara marfuri in partizi mari de la producatori, transforma sortimentul industrial in sortiment comercial si aprozioneaza unitatile comerciale cu amanuntul. Societatile comerciale pentru vanzarea cu amanuntul a marfurilor cumpara marfuri in partizi mari de la angrosisti sau direct de la producatori si vand aceste marfuri in partizi mici consumatorilor indiduali. Cerintele distributiei rapide si cu cheltuieli de comercializare mai reduse a marfurilor au determinat in evolutia contemporana a comertului noi structuri de organizare a aparatului comercial - comertul independent, comertul asociat si comertul integrat - care, desi nu schimba esenta actelor de comert, creeaza noi raporturi intre participantii la actele de comert. In comertul independent functia de comert cu ridicata este disociata de cea de comert cu amanuntul, fiind indeplinita separat de societatile specializate in acest scop. in comertul asociat se constituie grupuri de angrosisti (grupuri de cumparare) si grupuri de detailisti (cooperative ale detailistilor), precum si asociatii intre un comerciant cu ridicata si un grup de comercianti cu amanuntul (lanturi voluntare), asociatii care actioneaza unitar in relatiile cu producatorii pentru a obtine conditii mai bune de aprozionare. in comertul integrat, functia de gros si cea de detail sunt reunite intr-o singura organizatie care interne intre producator si consumator. Apar astfel mari intreprinderi (magazine) cu capitaluri integrate, care mijlocesc relatiile de schimb dintre producatori si consumatorii indiduali. 2. Actele de comert infaptuite direct de producatori prin forta de vanzare a intreprinderii (magazine, voiajori). Prin aceste relatii intreprinderile urmaresc, in primul rand, sa cunoasca piata propriilor produse si, in acelasi timp, sa exercite propriile actiuni promotionale pentru noile produse pe care le lanseaza. 3. Vanzarile de produse ale micilor producatori agricoli si ale meseriasilor, pe pietele orasenesti sau in mediul lor rezidential. Acestea nu au caracter de acte de comert, scopul pentru care sunt facute fiind acela de a asigura venituri pentru subzistenta producatorilor. Actele de comert cu bunuri tangibile, definind circulatia marfurilor in economia nationala, apartin celor doua stadii ale circulatiei marfurilor: circulatia cu ridicata si circulatia cu amanuntul. Ele pot fi infaptuite - asa cum a rezultat -fie direct, de catre producatori, in relatie cu utilizatorii bunurilor intermediare sau cu consumatorii bunurilor finale, fie prin intermediul comertului. Indiferent cine le infaptuieste, operatiunile tehnico-economice care le insotesc sunt asemanatoare, astfel ca problematica actitatii comerciale poate fi extinsa la intreaga circulatie a produsului intern in forma materiala din economia nationala. Acte de comert se infaptuiesc de catre agentii economici atat in interiorul, cat si in exteriorul tarii. Relatiile au loc fie direct intre producatorii interni si partenerii externi, fie prin intermediul unor agenti economici specializati in relatii economice externe, de import sau export. Ansamblul acestor acte formeaza comertul exterior, concept cu sfera mai larga de cuprindere decat cea generica, incluzand si actele de schimb cu exteriorul direct intre parteneri. Actele de comert exterior maresc capacitatea pietei nationale. Importurile maresc oferta interna, fara a crea insa venituri in interior ca plata a factorilor de productie, in timp ce exporturile creeaza venituri in economia nationala dar nu maresc cererea pentru produsul creat, acesta resorbindu-se pe seama cererii externe. Comertul exterior are insa un efect multiplicator in economie, deoarece veniturile create pe seama produsului destinat exporturilor creeaza cerere pentru alte produse din interior, sporind astfel masa produsului intern brut.. Actele de comert cu sercii de productie si consum Alaturi de bunurile materiale, la satisfacerea nevoilor de trai ale oamenilor si ale necesitatilor de productie participa si serciile. Ele formeaza o sfera complexa a economiei nationale, contribuind in toate tarile dezvoltate economic cu peste 60% la crearea P.I.B. si atragand peste 55% din populatia activa a acestor tari. Seciile sunt actitati imateriale, prin care se transmite efectul util al unui bun sau al unui gen de munca, pentru satisfacerea unei nevoi (de exemplu serciul zugravului transmite efectul util al materialelor de intretinere a imobilelor, serciile de intretinere auto transmit efectul util al muncii mecanicului, serciile dispensarului sanitar transmit efectul util al muncii medicului etc). Serciile au drept caracteristici faptul ca sunt inseparabile de prestatorul acestora si se consuma o data cu producerea lor, deci nu pot fi stocate. Ceea ce se separa este munca prestatorului de bunurile utilizate. De exemplu, la intretinerea aparatelor electrocasnice munca meseriasului este distinct edentiata de piesele utilizate in efectuarea repar Orice serciu presupune consumul unui bun material, motiv pentru care in conturile nationale crearea bunurilor si serciilor este edentiata unitar, printr-un indicator denumit "productia de bunuri si sercii". Satisfacand nevoi de productie si de trai, serciile cunosc un spectru larg de manifestare, ele putand fi clasificate in sercii de productie (proiectare, consultanta, publicitate etc), sercii de distributie (comert, transport, asigurari, sercii bancare etc), sercii de consum (invatamant, sanatate, turism, sercii culturale, sportive, sercii de intretinere a bunurilor etc.) Sub aspectul actelor comerciale prin care se creeaza si se distribuie, serciile se delimiteaza, potrit conturilor nationale, in doua categorii: a) marfare si b) nemarfare. a) Serciile marfare sunt sercii" care se schimba pe piata contra moneda si sunt produse de o unitate institutionalizata in care cel putin 50% din veniturile sale se obtin din vanzarea serciului (de exemplu transporturile, telecomunicatiile, serciile hoteliere, serciile de intretinere a aparatelor electrocasnice etc). b) Serciile nemarfare intra in consum cu titlu gratuit sau cvasigratuit (adica la un pret inferior costului de productie), iar unitatea care le ofera obtine mai putin de 50% din venituri pe seama prestarii serciului (de exemplu serciile de sanatate, invatamant, cultura, justitie etc). Caracterul de gratuitate este relativ, in sensul ca valoarea serciului prestat reprezinta o cheltuiala publica, suportata pe seama veniturilor de la bugetul de stat, asigurate in parte si pe seama impozitelor si taxelor percepute de la populatie. Pe seama lor statul asigura insa o protectie sociala pentru paturile defavorizate, izvorata din solidaritatea umana. Distribuirea serciilor prin acte de comert are loc fie direct, de catre prestatorul lor (persoane fizice sau juridice), fie printr-un intermediar, calitate prin care el dene comerciant. Astfel, serciile de proiectare in industrie sau de tratare fitopatologica in agricultura pot fi realizate de producatorul insusi al bunului (facand parte deci din procesul tehnologic) sau de catre agenti economici specializati in asemenea sercii. in mod asemanator sunt prestate sercii si in sfera distributiei si consumului bunurilor. Alte sercii insa, cum sunt prestatiile artistice ale unor persoane, pot fi preluate de un intermediar - impresarul, cumpararea si vanzarea de actiuni ale societatilor comerciale la bursele de valori mobiliare sunt mijlocite de brokeri si banci, expeditiile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime sunt preluate de agentii specializate. Din ramura serciilor se detaseaza doua genuri aparte prin natura relatiilor comerciale si specificul bunurilor care intra in relatiile de schimb: a) turismul si b) serciile bancare si financiare. Actele de comert cu sercii turistice Turismul reprezinta complexul de sercii prin care un produs al naturii (peisaj, izvor de ape minerale etc), un loc istoric (vestigii arheologice), bogatii culturale (vatra folclorica), manifestari cu caracter cultural-stiintific si altele sunt puse in valoare in scopul satisfacerii anumitor nevoi ale oamenilor. Semnificatia de act de comert (B-M-B') pe care o are serciul turistic consta in aceea ca prestatorul de sercii (agent economic - persoana fizica sau juridica) investeste un capital in crearea serciului si il nde pentru a obtine profit.In desfasurarea actitatilor turistice si a actelor de comert pe care ele le genereaza, se delimiteaza doua componente: a)produsul turistic si b)beneficiarul produsului respectiv. in cadrul relatiilor de piata, produsul turistic se manifesta ca oferta de sercii turistice, iar solicitarea serciului sub forma cererii de sercii turistice. a) Produsul turistic cuprinde bunurile libere si creatiile materiale si spirituale ale unei zone, precum si actitatile prin care ele sunt puse in valoare, destinate a satisface nevoi de agrement, cunoastere, mentinere a sanatatii etc. b) Beneficiarul serciilor turistice sau consumatorul de sercii turistice este turistul national si turistul international . Turistul national este orice persoana care ziteaza un loc, altul decat acela unde isi are domiciliul sau obisnuit in interiorul tarii sale de resedinta, pentru orice fel de motiv, altul decat acela de a exercita o actitate remunerata si efectueaza un sejur de cel putin o noapte (sau 24 de ore). Turistul international este orice persoana care se deplaseaza intr-o alta tara decat cea in care isi are rezidenta obisnuita, pentru orice scop altul decat a exercita o profesiune remunerata in tara data. Actele comerciale de turism sunt infaptuite, fie de proprietarul produsului turistic, fie de un intermediar, care preia produsul de la proprietar si il distribuie catre consumator. Astfel, detinatorul unui parc natural, al unei surse de ape termale, al unui muzeu (in principiu organ de administratie publica) exploateaza direct sursa respectiva. Dimpotriva, organizarea unei calatorii in strainatate in scop de agrement este asigurata de o agentie, care preia (inchiriaza) de la prestatori sercii de transport, de serre hoteliera si de alimentatie publica, de ghid turistic, pe care le ofera sub forma unui produs complex solicitatorilor. Prin natura actelor infaptuite acestia din urma sunt comercianti de sercii turistice. Actele de comert cu sercii bancare si de asigurari Aceste sercii izvorasc din conditia de marfa pe care o au banii, supusi relatiilor de piata si anume de a fi oferiti cu imprumut de cei care dispun de ei pentru a fi fructificati si ceruti de cei care au nevoie pentru a-i investi. Relatiile prin care are loc miscarea acestei marfi se desfasoara in doua faze: prima consta din instrainarea de catre posesorul A (persoana fizica sau juridica), a unei sume de bani catre o persoana B, in schimbul unei dobanzi. Prin natura sa aceasta miscare este un act cil, posesorul A transmitand persoanei B dreptul de folosinta asupra banilor sai. Cea de a doua faza consta din efectuarea de catre persoana B a unor acte comerciale B-M-B', cu scopul obtinerii unui profit. Din acest profit persoana B cedeza sub forma de dobanda persoanei A o parte pentru suma imprumutata. Produsul M, care interne in relatia B-M-B', este in economia de piata serciul bancar. Bancile colecteaza sumele de bani de la cei care dispun de ele si doresc sa le valorifice si le imprumuta celor care le solicita. Din mijlocirea acestor relatii dintre ofertanti si solicitatori ele obtin un venit, un profit, care desemneaza acest serciu ca un act comercial. Sursele profitului bancar sunt numeroase, fapt care atesta rolul amplu al bancilor in economia de piata si structura complexa a serciilor bancare. Astfel, veniturile bancilor (din care scazandu-se cheltuielile financiare se obtine propriu zis profitul) se obtin din surse cum sunt: - diferenta dintre dobanda perceputa de banca la acordarea imprumutului si dobanda acordata deponentilor; - comisioanele incasate de banca pentru operatiunile in conturile agentilor economici; - profitul obtinut din plasamentul capitalului propriu in investitii; - comisioane pentru oparatiuni de plasare de actiuni si obligatiuni ale agentilor economici si ale statului; - taxe de scont s.a. In actitatea bancilor intra si schimburile valutare, respectiv tranzactiile de vanzare-cumparare de valuta, intre ofertanti si solicitatori (termenul de valuta se foloseste pentru orice moneda nationala in schimburile internationale).In tranzactiile cu asemenea valori se delimiteaza doua categorii de participanti. Prima categorie o reprezinta ofertantii si solicitatorii, respectiv agentii economici - persoane fizice sau juridice - care detin pe piata interna valuta, provenita din exporturi sau alte surse si vor sa o transforme in moneda nationala sau vor sa schimbe moneda nationala pe moneda straina pentru importuri de marfuri sau alte plati. Cea de a doua categorie de participanti o formeaza agentii economici care intermediaza tranzactiile, formata din bursele valutare, bancile comerciale, casele de schimb, brokerii s.a.In schimbul valutar intra numerarul detinut de participanti sau sumele aflate in conturile bancare si in deze. Relatiile de oferta sau certie ale primei categorii de participanti sunt acte cile de schimb de proprietate (bani-bani). Schimbul infaptuit de intermediari (B-M-B') este un act de comert, cumpararea si revanzarea facandu-se in scopul obtinerii unui profit. Ansamblul acestor tranzactii formeaza piata valutara sau piata monetara. Sercii cu continut asemanator celor bancare sub aspectul actelor comerciale pe care le genereaza sunt serciile de asigurari. Deosebim si in cazul acestora doua faze: prima consta in plata unei sume (polita de asigurare) de catre o persoana A (persoana fizica sau juridica) unei societati de asigurare care garanteaza plata unei desubiri persoanei respective in cazul producerii unui eveniment (seceta, incendiu etc.) impotriva caruia s-a asigurat. Societatea de asigurari presteaza acest serciu de prevenire a riscului intr-o relatie B-M-B', din care achita desubirea in cazul in care evenimentul s-a produs si obtine un profit. Sursa acestuia o reprezinta diferenta dintre sumele depuse ca prime de asigurare de persoanele care apeleaza la un asemena serciu si desubirile efectiv platite. De asemenea, sursa profitului o reprezinta si veniturile incasate de societatea de asigurari din plasarea propriului capital in acte de comert sau din dobanzile incasate de la banci pentru sumele detinute in conturi la acestea. Acte de comert cu titluri financiare Titlurile financiare sunt instrumente economice prin care agentii economici isi plaseaza disponibilitatile de mijloace banesti sau isi asigura necesarul de capital pe termen scurt sau termen lung. Ele se mai numesc si hartii de valoare si constituie elemente de activ sau pasiv in patrimoniul societatilor comerciale. Hartiile de valoare pe termen scurt servesc la finantarea prin credit a unor schimburi intre agenti economici (cambiile) si la plasarea in banci a disponibilitatilor banesti pe termen scurt ale agentilor (bonurile de tezaur si certificate de depozit). Hartiile de valoare pe termen lung sunt actiunile si obligatiunile emise de societati de stat pentru formarea si marirea capitalului. Hartiile de valoare fac obiectul tranzactiilor pe piata financiara. Vanzarile si cumpararile de emisiuni noi de titluri financiare pe termen lung formeaza piata primara, iar negocierea titlurilor emise prealabil formeaza piata secundara de capital. Institutia principala in negocierea titlurilor financiare o reprezinta bursele de valori. in afara acestora sunt folosite bancile, societatile de investitii financiare si brokerii (societati sau persoane fizice care cumpara si vand in contul unor clienti). Relatiile de schimb cu titluri financiare sunt acte de comert in ambele ipostaze in care ele se desfasoara: fie direct intre vanzator si cumparator, fie prin intermediari, deoarece scopul operatiunilor il reprezinta profitul. Persoana care cumpara o actiune urmareste sa obtina un profit din didende sau din schimbarea cotatiei la bursa pentru actiuni. in ceea ce priveste pe intermediari -societatile de investitii financiare, brokerii - ei ofera serciile de plasament al sumelor in urma carora obtin un profit, din care platesc o parte detinatorilor de capital depus spre fructificare. Comertul inzibil Actele de comert cu inzibilele desemneaza o categorie de sercii care se realizeaza in schimburile internationale, izvorand din complexitatea formelor organizatorice in care se desfasoara aceste schimburi. Ele se numesc inzibile pentru ca nu iau o forma materiala concreta (cum este schimbul de marfuri), iar o parte din ele solicjta chiar o participare redusa a bunurilor care insotesc organic prestarea unui serciu. Serciile inzibile sunt o componenta a balantei de plati a fiecarei tari, soldul lor pozitiv sau negativ influentand rezultatele schimbului international al fiecarei tari (balanta de plati cuprinde balanta comerciala, balanta inzibilelor si balanta miscarii capitalurilor). Din categoria inzibilelor fac parte: - transporturile de marfuri si calatori pe care o tara le efectueaza pentru o alta tara; - incasarile din fluxurile turistice de straini, respectiv cheltuielile pentru fluxurile turistice ale populatiei autohtone in strainatate; - sercii de telecomunicatii, teleziune, comisioane si speze bancare, asigurari (de bunuri tehnice, medicale), drepturi de autor, brevete etc. - cheltuielile reprezentantelor diplomatice; - transferuri din migratia fortei de munca; - venituri din investitii directe sau in titluri de valoare; - donatii. Pentru multe tari, inzibilele constituie o importanta sursa de venituri valutare (de exemplu Elvetia din sercii bancare, Grecia, Spania, Egiptul din sercii turistice).In cea mai mare parte serciile inzibile sunt efectuate de agenti economici specializati in operatiuni de comert exterior, astfel ca ele au caracterul de comert cu sercii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
