 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie comerciala
» Locul comertului in economia nationala
|
|
Comertul - ramura a economiei nationale |
|
| Cea de a doua acceptie a comertului este aceea de ramura a economiei nationale, adica un ansamblu de activitati omogene, delimitate pe baza diviziunii sociale a muncii si desfasurate de agenti economici specializati in asemenea operatiuni. Ramura comertului cuprinde activitatea agentilor economici - persoane fizice sau juridice - specializati in operatiuni de intermediere a schimbului dintre producatori si consumatori. Acestia formeaza categoria profesionala a comerciantilor, iar acceptia comertului de ramura a economiei nationale priveste activitatea practica a acestora. Teoria economica opereaza cu conceptul de ramura, fie sintetizand prin agregare activitatea tuturor agentilor economici din acest domeniu, fie substituind-o printr-un agent unic cu care opereaza rationamentul . Forma organizatorica in care actioneaza agentii economici din sfe Dupa raportul care se creeaza intre factorii de productie si intreprinzator, se delimiteaza doua categorii de intreprinderi comerciale: a) intreprinderea sau 5xma individuala si b) societatea comerciala. a) intreprinderea sau firma individuala (familiala) se caracterizeaza prin aceea ca intreprinzatorul (comerciantul), care reuneste factorii de productie munca si capitalul), este si proprietarul acestora. Acest tip de intreprindere desemneaza, in genere, micul comert, exercitat de o persoana sau familie. Ceea ce deosebeste intreprinderea de familie, ca agenti economici, este faptul ca intreprinderea are ca scop obtinerea profitului, baza activitatii constituind-o capitalul, in timp ce familia are ca mobil economic consumul, baza asigurarii lui constituind-o venitul obtinut din prestarea muncii. b) Societatea comerciala are ca baza capitalul, constituit prin aportul in bani sau in natura al unui grup de persoane, devenit intreprinzator, sau prin cumpararea de catre diverse persoane, fizice sau juridice, de actiuni ndute de societate ca intreprinzator. Societatile comerciale, denumite societati pentru nzarea cu ridicata sau cu amanuntul a marfurilor, sunt de patru tipuri: 1) prite; 2) publice; 3) mixte si 4) cooperatiste. 1) Societatile prite sunt cele mai numeroase in comert, deoarece aceasta activitate gaseste in proprietatea prita conditiile afirmarii depline a spiritului intreprinzator si a rationalitatii in comportamentul agentilor economici. Cercetarea continua a pietei, asigurarea concordantei permanente a ofertei cu cererea de marfuri, grija pentru formarea si mentinerea clientelei, gestionarea judicioasa a lorilor materiale si altele sunt legate direct de interesul pentru castig al intreprinzatorilor. Totodata, riscul care insoteste activitatea comerciala, afectand direct profitul, este mult mai bine prevenit de investitorul prit. Toti acesti factori imprima exigente fata de calitatile pe care trebuie sa le aiba un comerciant. in acelasi timp, rotatia mai rapida a capitalului comercial, fata de alte forme de existenta a capitalului (industrial, agrar, bancar), precum si posibilitatea folosirii lui la orice scara a activitatii economice, determina atractia spre comert a multor intreprinzatori, care, dispunand de capitaluri mici, spera sa le lorifice profiil intr-un timp scurt. Sinteza dintre exigentele profesiei si antajele activitatii au dus la aparitia, in perioada ultimilor ani, a unui numar mare de societati comerciale. Dupa modul de constituire a capitalului social si raspunderea asociatilor, societatile prite sunt: a) in nume colectiv; b) in comandita simpla si pe actiuni; c) pe actiuni; d) cu raspundere limitata . Cele mai multe societati comerciale sunt societati pe actiuni si societati cu raspundere limitata. Un mare numar de societati pe actiuni au aparut prin restructurarea intreprinderilor comerciale cu amanuntul sau cu ridicata de stat, in baza legii nr. 15/19908. Corespunzator acestei legi, fondurile fixe si circulante ale intreprinderilor de stat - devenite societati pe actiuni - s-au reconvertit in capital social, sub forma de actiuni, apartinand in proportie de 70% statului si administrate de o institutie creata in acest scop - Fondul Proprietatii de Stat (F.P.S.) - iar 30% apartinand populatiei si administrate de cinci societati denumite Fondurile Proprietatii Prite (F.P.P.). in 1996, actiunile administrate de F.P.P. au trecut pentru un mare numar de societati, efectiv in patrimoniul populatiei, iar cele administrate de F.P.S., urmeaza a fi ndute prin licitatie tuturor celor care vor sa le cumpere, adica sa investeasca. Fodurile Proprietatii Prite si-au schimbat profilul de activitate, ele functionand in prezent ca societati de investitii financiare. in noua calitate, ele administreaza portofoliul de actiuni (partea de 30%) al intreprinderilor care nu s-au pritizat si actiunile persoanelor fizice dobandite in procesul de pritizare prin depunerea certificatelor si a cuponului nominativ de pritizare la aceste fonduri. 2) Societatile publice sunt organizate de autoritatea publica (stat, judet, comuna), cu scopul, in principal, de satisfacere a interesului general al populatiei si, in secundar, de obtinere a profitului. Ele sunt adminstrate in sistem de regii autonome, capitalul apartinand autoritatii publice care le organizeaza. Regiile autonome functioneaza in domeniile de importanta nationala (exploatarea miniera, productia de energie, transporturi, agricultura, apararea nationala etc). In cea mai mare masura, actele de comert in aceste sectoare se refera la bunuri intermediare, ele infaptuindu-se direct intre producatori si utilizatori. Comertul, ca intermediar, este prezent in situatiile in care numarul participantilor la aceste acte este mare, iar efectuarea schimbului impune formarea sortimentului de catre intermediari (de exemplu, lorificarea telor medicinale prin regia autonoma "Plafar"). Societatile publice atesta prezenta in economia de piata a statului, ca factor al ordinii sociale si ca agent economic pentru inlaturarea unor disfunctionalitati ale economiei (recesiune, somaj, inflatie). in principiu, prezenta statului ca agent economic in activitatea de comert este mult restransa, din cel putin doua motive: - in primul rand, comertul are particularitatea de a se putea exercita la orice marime a capitalului social, fiind accesibil unui numar mare de intreprinzatori. Prin rotatia relativ rapida a capitalului, firmele isi pot asigura, pe seama profitului, resursele financiare necesare dezvoltarii, fara interventia statului fa efortul investitional; - in al doilea rand, activitatea de comert presupune o mare mobilitate organizatorica in a se adapta la cerintele foarte riate si schimbatoare ale pietei, asigurata mult mai bine de initiati particulara. Sectorul public detine inca in comertul nostru un loc insemnat, prin actiunile societatilor comerciale cu capital majoritar de stat (provenite din fostele intreprinderi comerciale de 3) Societatile mixte asociaza capitalul prit, intern sau extern, cu capitalul public, intern sau extern, in riante care pot rezulta din combinarea acestora in interiorul sau exteriorul tarii. Societatile comerciale de acest tip sunt prezente in special in comertul international, unde tendinta de mondializare a pietei si gradul diferit de dezvoltare a tarilor creeaza conditii pentru implicarea statului in economie, schimbul fiind cu precadere un domeniu benefic pentru ambele parti. 4) Societatile cooperatiste se organizeaza prin asocierea unor persoane fizice sau agenti economici, cu scopul de a-si satisface nevoi comune. Domeniile de cooperare a persoanelor fizice sunt riate: aprovizionarea cu marfuri direct de la producatori si deci cu preturi mai mici decat cele oferite de comercianti, productia agricola si mestesugareasca, desfacerea produselor agricole, constructiile de locuinte si altele. Baza materiala a asocierii o constituie capitalul social al cooperativei, constituit din partile sociale subscrise la infiintarea acesteia, precum si alocarea unor parti din profitul anual pentru dezvoltare. Desi scopul cooperarii il reprezinta intrajutorarea pentru, satisfacerea nevoilor de trai sau de productie, profitul este un factor stimulator al cooperarii. Sporirea randamentului muncii prin cooperare, reducerea costurilor de productie si de circulatie duc la cresterea profitului, parte din el revenind si membrilor cooperatori, in functie de partile sociale subscrise. Alaturi de participarea la profit, cooperativele realizeaza pentru membrii sai diverse actiuni cu caiacter social. Cooperarea in domeniul schimbului se extinde si la persoane juridice, la agenti economici din domeniul comertului cu amanuntul. in tarile dezvoltate economic, micii comercianti independenti, in fata concurentei cu marile unitati comerciale, se asociaza in "cooperative ale comerciantilor cu amanuntul" sau "grupari de cumparare ale comerciantilor cu amanuntul". Ca structuri organizationale ele au capital integrat, din participarea membrilor grupului si exercita atat functii de aprovizionare cu ridicata, cat si numeroase actiuni de sprijinire a membrilor grupului. Ca si in cazul cooperarii persoanelor fizice, fiecare detailist isi pastreaza independenta, el putandu-se retrage din structurile grupului sau poate desfasura paralel si actiuni proprii independente. Motitia cooperarii consta in a obtine antajele pe care le poate asigura grupul in raport cu fiecare detailist, in relatiile cu furnizorii, in dezvoltarea bazei tehnico-materiale si modernizarea activitatii comerciale. Agentii economici din sfera comertului realizeaza trei categorii de activitati: a) de transformare a formei lorii marfurilor din loare-marfa in loare-bani, b) activitati legate de deplasarea fizica a marfurilor de la productie la consum si c) organizarea si asigurarea serviciilor comerciale care insotesc actul nzarii. Sinteza lor reprezinta contributia comertului la distributia marfurilor, contributie din care rezulta si functiile sale in economie. Prima categorie de activitati consta dintr-un flux de acte de nzare-cumparare privind aprovizionarea cu marfuri de la furnizori si desfacerea lor catre beneficiari (alte intreprinderi sau consumatori individuali). In aceste acte nzarea este o operatiune mult mai dificila decat cumpararea, deoarece instrainarea marfii presupune adaptarea producatorului la conditiile pietei. Prin nzare, marfa trebuie recunoscuta ca loare de intrebuintare de cel caruia ii este destinata, de consumator. Acesta se poate afla in alt loc decat cel in care se produce marfa sau isi poate manifesta cererea in alta perioada decat cea in care ea se produce. Un timp de asteptare prea mare pentru nzare poate duce la deprecierea fizica a produselor, la marirea cheltuielilor de pastrare, la schimbarea conditiilor pietei. Pentru cel care cumpara insa, banii intruchipeaza ip mod ideal loarea ei, putand fi oricand schimbati pe marfuri sau pastrati pentru a se astepta conditii mai bune ale pietei. In plus, pe o piata concurentiala, unde oferta provine de la mai multi producatori, consumatorul manifesta exigente care inseamna pentru producator tot atatea dificultati in nzarea produselor. De aceea, producatorii folosesc in relatiile comerciale in economia moderna forme de plata care antajeaza pe cumparator (creditul, antaje la livrarea marfurilor etc). A doua categorie de activitati infaptuite de comert sunt legate de miscarea fizica a marfurilor, ele insotind in cea mai mare parte actele de nzare-cumparare. In mica masura, unele tranzactii, constand din renzari in scop speculativ la bursele de marfuri, se limiteaza la transmiterea titlului de proprietate fara o miscare reala a marfurilor. In aceste activitati intra transportul marfurilor, stocarea si formarea sortimentului comercial in unitati, expunerea marfurilor la locurile de nzare, nzarea marfurilor catre cumparatori, oferirea de servicii comerciale, care constituie o componenta a distributiei fizice a produselor.Imbogatirea ofertei, cresterea exigentelor consumatorilor, concurenta dintre agentii economici au dus la aparitia unor noi activitati in sfera comertului, definite prin serviciile comerciale. Ele sunt asociate actului nzarii si urmaresc ridicarea nivelului servirii consumatorului. Gama lor este foarte larga, fiind oferite inaintea, in timpul si dupa efectuarea nzarii si constau in informarea consumatorilor, ambianta interioara placuta a unitatilor, facilitarea alegerii marfurilor, transportul lor la domiciliul consumatorilor, garantarea functionarii lor etc. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
