 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Schita unui model extins |
|
Dupa cum s-a subliniat mai sus, relatiile dintre elementele economice si cele politice au caracter biunivoc: ele se determina si se influenteaza reciproc. De acest aspect s-a tinut seama in descrierea modelului politico-economic agregat in care apar cele doua functii: cea de popularitate si cea de reactie. Atunci cand am facut referire la functia de popularitate am subliniat ca modelul de functionare al economiei creaza capital politic" fie guvernului daca rezultatele economice sunt bune, fie opozitiei daca rezultatele economice sunt slabe. Iar atunci cand am facut referiri la functia de reactie, ne-am oprit cu analiza si la acel mod care incearca sa foloseasca aceasta functie drept instrument politic, care depinde, pe de o parte, de indicele de popularitate, iar pe de alta parte, de comportamentul specific al aparatului administrati(al birocratiei), caracterizat: a) prin inclinatia sa de a Modelul mentionat descrie un mecanism politic aplicat in economie conceAŽput, pe de o parte, in concordanta cu principiul concurentei perfecte in care toata puterea economica este disipata la un numar mare de agenti economici si, pe de alta parte, in concordanta cu modelul democratiei formale, sau ipotetice in care toata puterea politica se afla concentrata inauntrul statului. Acest model face insa abstractie de acele forte sociale si economice care pot devia sau pot bloca functia de reactie a guvernului chiar cu mai multa forta decat birocratia administratiei de stat. Este vorba de existenta si de actiuAŽnile grupurilor de interes - patronate, sindicate, asociatii profesioAŽnale, precum si de formele de intelegeri intre marile corporatii penAŽtru realizarea unor actiuni ce contravin principiilor pietei libere. De altfel, in ciuda faptului ca existenta si actiunile acestor grupuri de interes sunt reglementate de constitutie si de legislatiile din toate tarile democrate si ca actiunile lor pot frana sau chiar pune in pericol insasi realizarea unor proAŽgrame de politica economica guvernamentala, rare sunt cazurile cand teoria politicii economice trateaza la justa lor valoare aceste probleme. Fata de aceste constatari, in paragrafele care urmeaza ne vom opri pe scurt asupra unor aspecte cum sunt: includerea in model a actiunilor gruAŽpurilor de interes; schema analitica a modelului integrat; blocurile modelului si structura acestora. Includerea in model a actiunii grupurilor de interes Lucrurile ar putea fi lamurite si puse in ordine daca s-ar lua in consideAŽrare in mod corect si la adevaratele dimensiuni acele relatii de putere care produc si pun in evidenta distorsionarile atat ale proceselor economice cat si ale celor politice. Desi asemenea relevari sunt foarte necesare, ele insa nu sunt suficiente intrucat nu pot evidentia intreaga dimensiune a lucrurilor reale in ce priveste distributia si efectele puterii in societate. Odata cu organizarea si intarirea pozitiilor grupurilor de interes - subliniaza Cawson - are loc cresterea centrelor de putere in afara proceselor democrate formale ale statului.2Intr-adevar sindicatele, organizatiile patronale, grupurile profesionale si altele sunt capabile sa exercite o putere de impotrivire fata de politicile guvernamentale. In mod crescand, rezultatul a fost acela de a imparti puterea statului cu aceste grupuri, care, in anumite imprejurari, pot deveni intermediari ai aplicarii politicilor statului.3 Devine, deci, evidenta necesitatea ca actiunile grupurilor de interes sa fie luate in considerare si incluse in modelele care descriu mecanismele de poliAŽtica economica, sub forma unui bloc nou distinct, insa conectat cu blocul ecoAŽnomic si cu blocul politic. intrebarea care apare este daca grupurile de interes incluse in model trebuie considerate ca entitati exogene sau endogene? Raspunsul depinde de tipul de politica ce se aplica fata de grupurile de interes, de modul de manifestare a puterii si de modelul politic ales. Fara a dezvolta aici ideile si simplificand lucrurile la maxim, mentionam doar ca in sistemele democratice exista doua arhetipuri de politici in raport cu grupurile de interes - pluralist si neocorporatist ce coresAŽpund celor doua situatii opuse in care actioneaza grupurile de interes. In arhetipul pluralist, grupurile de interes se definesc ca grupuri de presiune ce se manifesta pe fondul relatiilor do concurenta, adoptand tactica confruntarii. Evident, in acest caz, actiunile grupurilor de interes sunt cuprinse in modelul relatiilor dintre politica si economie ca entitati exogene, ele nefiind integrate in cadrul relatiilor decizionale. Actiunile lor produc insa influente asupra sistemului economic si asupra celui politic. Forma relatiei sub care se prezinta grupurile de interes in cadrul acestui model este cea exogena ilustrata in schema din . 2. 6. Ea corespunde poliAŽticii economice liberale traditionale si doar intr-o mica masura politicii econoAŽmice neoliberale. In arhetipul neocorporatist, grupurile de interes se definesc ca parteneri de dialog sau de cooperare, si sunt integrate in procesele de decizie. Statul apare ca partener de intermediere sau ca mediator in procesul de negocieri. Aici grupurile de interes sunt cuprinse in model ca entitati endogene, fiind integrate in cadrul relatiilor decizionale dintre sfera economica si sfera politica.In baza acestei integrari a fost creat un sistem institutional adecvat bazat nu pe principiul confruntarii ci pe cel al negocierii. Forma relatiilor sub care se prezinta grupurile de interes si intregul sistem institutional generat in cadrul acestui arhetip capata alta expresie si o alta structura in cadrul modelului politico-economic. in schema din . 2. 7. se arata locul actiunilor grupurilor de interes numite si actiuni sociale (sau actiuni ale societatii civile) in schema generala privind modelul politico-economic. Schema analitica a modelului integrat Acum am ajuns in stadiul de a asambla constructiile partiale de mai sus intr-o schema cuprinzatoare. in acest scop vom lua ca element de baza schema redata in . 2. 5. la care vom atasa blocul social reprezentat de gruAŽpurile de interes, cu modificarile de rigoare. Noul model reprezinta un sistem de interconectare a unui numar de patru blocuri: - economic, - politic, - administrati-birocratic, - social (grupuri de interes). El descrie cele patru tipuri de procese decizionale de alocare a resurselor: - concurentiala de piata, - politica, - negociere, - administrativ-birocratica Structura sistemului referitoare la rolul si la ponderea blocurilor si a eleAŽmentelor lor componente, precum si la ponderea fiecarui tip decizional nu este fixa. Ea sufera modificari semnificative, in timp, datorita transformarilor care au loc in cadrul sistemului. De exemplu, in ultimul deceniu, la nivelul sistemului economico-social din Romania a crescut rolul grupurilor de interes si s-a modificat comportamentul lor. De asemenea, sectorul economic si-a schimbat radical structura prin trecerea sa de la cea eminamente etatista la cea predominant privata concurentiala datorita privatizarii. Asemenea schimbari au produs si produc modificari esentiale in structura diferitelor mecanisme decizionale. De exemplu, procesul decizional al alocarii resurselor bazat pe mecanismele pietei concurentiale a capatat un rol preponderent. S-a extins in mod semnificatisistemul decizional bazat pe procesul de negociere. Totodata, datorita reducerii atat a sectorului public cat si a interventiei direcAŽte a statului in economie, s-au restrans sistemele decizionale bazate pe proceAŽsele politice si administrativ-birocratice. Acestea au imprimat insemnate transformari in structura de ansamblu a sistemului economic, politic si social, in mecanismele generale de functionare a acestuia. Continutul noilor concepte si procese, precum si impactul schimAŽbarilor asupra mecanismelor de functionare vor fi analizate in detaliu in modulele urmatoare ale acestei carti. Aici subliniem doar prezenta lor, preAŽcum si faptul ca sistemele de actiuni ale grupurilor de interes si ale apaAŽratului administratide stat (birocratiei) devin variabile (componente) semniAŽficative ale functiei de reactie.In acest caz, functia de reactie, folosita ca instrument politic, depinde nu numai de indicele de popularitate ci si de comportamentul specific al apaAŽratului administrati(birocratic), precum si de sistemul actiunilor intreAŽprinse de grupurile de interes in cadrul societatii civile. in noua schema analitica a modelului politico-economic redata in . 2. 8. apare evidentiat noul bloc - cel al actiunilor sociale ale grupurilor de interes care leaga sisteAŽmul politic de cel economic si care, alaturi de cel birocratic, joaca rolul fie de frana in realizarea unor obiective economice, fie de filtru in realizarea acestor obiective prin participarea la decizii pe calea negocierilor si/sau a actiunilor pe care le pot declansa - exprimarea opiniilor in mass-media, proAŽteste, lobby, mitinguri, greve. Prezenta grupurilor de interes in sistemul politico-economic, cu noile lor functii, produce schimbari in sistemul institutional si in mecanismele de functionare ale intregului sistem. Blocurile modelului si structura acestoraIn cadrul noului model se produc schimbari nu numai in relatiile dintre blocuri ci si in functiile si structura acestora, precum si in modul lor de functionare. In cele ce urmeaza vom mentiona doar cele mai importante structuri ale celor patru blocuri, precum si unele schimbari ale functiilor lor. Blocul social Este constituit din indivizi organizati pe baza unor reguli formale si informale, indivizi care isi propun anumite scopuri si obiective. intre acestia se creaza un anumit sistem de relatii, numite structuri, in temeiul carora se nasc institutiile. Exista o multitudine de relatii sociale. Potrivit nevoilor stiintifice, acestea pot fi clasificate dupa diferite criterii. Din perspectiva criteriului privind expliAŽcarea mecanismelor politico-economice, relatiile sociale pot fi clasificate in: relatii functionale si relatiile care deriva din asociatiile voluntare ale indivizilor. a) Relatiile functionale deriva din diviziunea sociala a muncii ca o forma obiectiva, naturala de relatii. Aici legaturile dintre indivizi si grupurile de indivizi sunt formate si intarite in virtutea functiilor comune realizate in sistemul general de productie, distributie si de schimb. Interesul indivizilor in acest caz deriva din situatiile si statutele lor in cadrul organizatiilor. De exemplu, intre personalul unei anumite unitati economice se creaza legaturi functionale impuse de regulile productiei si ale functionarii organizatiei, indiAŽ vizii fiind nevoiti sa respecte aceste reguli. Schimbul de produse si servicii sunt tot relatii sociale functionale insa ele apar nu in mod direct ci mijlocite de institutii si instrumente economice. b) Relatiile care deriva din asociatiile voluntare. Aceste asociatii cuprind grupuri sociale manate de anumite interese comune. Ele se mai numesc grupuri de interes. in general, interesele si actiunile indivizilor sunt legate de regulile dupa care se conduc organizatiile si de care acestia apartin,Intrucat interesele diferitilor indivizi nu sunt satisfacute nici de sistemul instiAŽ tutional democratic si nici de sistemul relatiilor functionale definite mai sus, indiAŽ vizii apeleaza la sprijinul asociatiilor voluntare fie ca sunt sau nu membri ai acesAŽ tora. Asociatiile voluntare (grupurile de interes) actioneaza si trebuie sa actionezeIn limitele cadrului constitutional insa in afara programului sau politicilor guverAŽ namentale. Dupa cum am aratat mai sus, actiunile lor imbraca formele care se potrivesc sistemului de organizare sociala si institutionala generala.In cadrul sistemului de organizare sociala pluralist, bazat pe sistemul concu-rential, actiunile grupurilor de interes imbraca forme adecvate: de rivalitate intre ele si de presiune in raporturile lor cu patronatul si cu agentiile guvernamentale, asa incat sa obtina avantaje maxime. Asa cum s-a mai subliniat, aceste forme de actiuni raman neintegrate din punct de vedere institutional in cadrul sistemului politico-economic de ansamblu. Ele raman, de asemenea, cu un caracter spontan si au un caracter exogen fata de modelul politico-economic.In cadrul sistemului de organizare sociala neocorporatist, bazat pe sisteAŽmul de negocieri, actiunile grupurilor imbraca forme de cooperare intre ele si de negociere si de concertare a intereselor si actiunilor in raporturile lor cu patronatele si cu agentiile guvernamentale in asa fel incat sa se conjuge interesele locale si individuale cu cele generale pentru asigurarea echilibrului intre grupuri. Atare forme de actiuni sunt integrate Ito Modelul politico-economic si au un caracter endogen. Blocul economic de piata Din punctul de vedere al structurii, blocul economic are mai multe cono-tatii, in functie de criteriul care se ia pentru a-l defini: sistemul de proAŽprietate, destinatia bunurilor rezultate, structura tehnologica, sistemul de alocare a resurselor. Din perspectiva ultimului criteriu - alocarea resurselor, -orice economie moderna are in structura sa trei componente: sectorul de piata pur concurentiala, sectorul productiei publice si sectorul corporativ.1 Teoria economica a facut efortul de a descifra mecanismele specifice prin care productia, distributia si schimbul au loc in fiecare dintre cele trei sectoare. Caracterizarea structurii oricarei economii este posibila prin relevarea modurilor specifice de alocare a resurselor in cadrul fiecaruia dintre sectoarele mentionate. Sectorul de piata pur concurentiala este caracterizat prin alocarea resurselor dupa principiul descentralizat printr-un mecanism impersonal, obiectireprezentat de relatiile directe dintre agentii economici independenti aflati in stare de concurenta. Mana invizibila" regleaza prin preturi libere procesele economice in mod automat fara interventia altor forte. Sectorul productiei publice de bunuri private. Acesta se refera la sectorul (unitati economice) aflat in proprietate publica ce produce bunuri destinate consumului (numite bunuri private) si finantate de sectorul privat, adica din veniturile obtinute de firme din vanzarea propriilor produse pe piaAŽta. Deci combinatia reprezinta productia publica de bunuri private cu finantare privata. Asemenea bunuri se refera in mod traditional la electriAŽcitate, gaze, telefoane, transportul pe cai ferate. Bunurile respeetive desi sunt produse in unitatile in care statul este proprietar ori actionar majoritar, ele sunt comercializate pe piata, conform principiului concurentei.1' Sectorul corporatial economiei cuprinde marile corporatii private care isi desfasoara activitatea pe baza colectarii economiilor realizate de populatie sub diferite forme (cumparari de actiuni, imprumuturi etc), precum si marile firme monopoliste si oligopoliste. Existenta acestora afecteaza relatiile traAŽditionale ale economiei de piata si cele sociale pe cel putin urmatoarele doua uri ce se intrepatrund: - drepturile de proprietate, care capata un puternic caracter difuz, accentueaza caracterul public al acestui sector cu efectele de rigoare in intreaga economie; - aparitia si dezvoltarea corporatiilor si monopolurilor a insemnat apaAŽritia si accentuarea inegalitatilor dintre fortele econoimice ce actioneaza pe diversele piete, ceea ce a impus schimbarea mecanismelor de luare a deciziilor. Drepturile de proprietate cu caracter difuz, implica schimbari importante in mecanismele de conducere. in aceste imprejurari, conducerea efectiva a afacerilor nu mai este exercitata de proprietarul traditional ci de managerul angajat pe baza de contract si controlat de masa actionarilor in cazul societaAŽtilor comerciale pe actiuni sau de agentiile guvernamentale in cazul unitatilor cu capital majoritar de stat. in cadrul acestui sector, relatiile, atat din inteAŽriorul corporatiilor cat si cele din exteriorul acestora (adica cele de piata), caAŽpata un caracter public care nu mai permite practicarea in exclusivitate a relatiilor de concurenta intre forte egale. Acestea din urma sunt inlocuite tot mai mult cu un tip de relatii in care deciziile de alocare sunt luate pe baza de negocieri si care reflecta puterea exercitata de producatori asupra diferitilor agenti economici care activeaza pe piata. Blocul politic Blocul politic este format din totalitatea institutiilor menite a realiza conAŽducerea societatii, folosind in acest scop o seama de mecanisme si instruAŽmente adecvate scopurilor esentiale urmarite de partidele aflate la putere. in societatile democrate, bazate pe competitia politica, apar ca principale instiAŽtutii componente: constitutia reprezentand legea fundamentala care contine normele si regulile de baza dupa care se conduc toate institutiile si organizaAŽtiile puterii publice (statului), carora li se asigura autoritatea necesara de imAŽpunere a unor masuri printr-o retea de institutii si organizatii abilitate in acest scop; partidele politice concurente; alegerile libere tinute la anuAŽmite intervale de timp; parlamentul (unicameral sau bicameral) ca unic for legislatial tarii; guvernul reprezentatica exponent al partidului (coaliAŽtiei de partide) ales cu majoritate de voturi ce pune in aplicare programul politic al acestuia in limitele impuse de constitutie. Aceasta retea complicata de institutii si organizatii pune in miscare, un intreg mecanism politic prin care se realizeaza legaturile dintre stat, econoAŽmie si societate in vederea atingerii scopurilor sau obiectivelor economice conform doctrinelor si programelor de politica economica. In economiile contemporane complexe coexista trei tipuri de sectoare - priAŽvat, public si o combinatie intre acestea, numita forma corporativa. Partidele politice adopta doctrine si programe de politica economica ce difera intre ele indeosebi prin scopurile politice esentiale urmarite (libertate indiviAŽduala, eficienta, echitate etc.) si prin ponderea pe care o au cele trei sectoare, precum si prin modurile d Insuficientele (deficientele) pietei, la schimbarile si la dereglajele din economie, precum si la alte aspecte legate de gestionarea sectorului public si de relatiile cu grupurile de interes (in primul rand cu sindicatele), utilizand in acest scop functia de reactie (functia politica). Functia de reactie, apliAŽcata in economie, cuprinde intregul proces de luare a deciziilor guverAŽnamentale (inclusidiscutarea si aprobarea legilor in camerele legislative) care se refera la reglementari si actiuni privind cele trei mari categorii de probleme legate de: sfera mecanismului pietei, sfera sectorului public, sfera negocierilor. A. Sfera pietei. Aici sunt cuprinse reglementarile si actiunile guvernaAŽ mentale privind formarea si consolidarea economiei de piata. in cadrul acesAŽ tui tip de reglementari si actiuni intra crearea de catre stat - ca autoritate publica - a cadrului institutional de piata care consta in garantarea proprieAŽ tatii private, regulile relatiilor contractuale, asigurarea bunei functionari a pietelor de marfuri, monetare, financiare, de forta de munca, reglementarile privind solutionarea externalitatilor s. a. in conditiile economiilor contempoAŽ rane complexe (unde au loc procesele de concentrare si centralizare a capitaAŽ lului si a productiei si unde agentii economici produc importante efecte exterAŽ ne pozitive si negative ce deformeaza relatiile de piata si accentueaza discreAŽ pantele dintre venituri ale diferitelor categorii de populatie) starea de neimplicare a guvernului este considerata chiar de insasi partidele liberale moderne (neoliberale) o faza de mult depasita din punct de vedere istoric. Lipsa interventiei ar insemna adevarate prejudicii aduse economiei si socieAŽ tatii. Formele de implicare a guvernului cuprind o gama larga de reglemenAŽ tari precum si actiuni care folosesc, de regula, instrumente monetare si financiare pentru a face ca mecanismul de piata sa functioneze eficient, adica schimbarile si adaptarile sa se realizeze rapid, sa se mentina si sa se invioAŽ reze starea de concurenta in scopul stimularii producatorilor pentru sporirea productiei, mentinerii preturilor la un nivel scazut si realizarii echilibrelor macroeconomice. B. Sfera sectorului public (cu alegere publica). Aceasta necesita apliAŽ carea unui mecanism decizional specific numit alegeri publice (public choice). Asa cum vom arata in modulele 7, 8 si 9, controlul sectorului public nu este bine trasat ori definit din punct de vedere stiintific pentru a face posibila disparitia controverselor in legatura cu urmatoarele doua intrebari: ce fel de bunuri pot fi cuprinse (produse) in acest sector?; daca forma de proprietate publica poate fi un criteriu suficient care sa stea la baza definirii si deliAŽ mitarii sectorului public? Fara a incerca sa dam raspunsuri argumentate la asemenea intrebari, aici vom avansa doar cateva elemente de reflectie in legatura cu problema sferei de cuprindere si cea a tipului de decizie. Pentru aceasta este necesar sa fie luate in considerare urmatoarele doua criterii pentru a include un bun oareAŽcare in aceasta sfera: a) caracterul public al dreptului de proprietate asupra mijloacelor de producere a bunurilor si serviciilor; b) caracterul public al finantarii (finantarea de la buget). Daca la definirea caracterului public al unui bun s-ar considera numai criAŽteriul proprietatii publice, acest lucru nu ar fi concludent intrucat printre bunurile cuprinse s-ar numara si cele care pot fi valorificate pe piata si pot aduce profit, deci, si cele care ar fi finantate pe cale privata. Daca pe langa prima conditie se ia si cea de-a doua - caracterul public al finantarii (finanAŽtarea bugetara), sfera de cuprindere se restrange, precizandu-se ca numai acele bunuri care sunt produse in unitati publice si care au o sustinere financiara publica (bugetara) pot fi considerate cu adevarat bunuri publice: Procesul deciAŽzional public se refera, in cea mai mare parte, la mecanismul de finantare bugeAŽtara, constand in formarea veniturilor publice si in distribuirea acestora.Insa nici aceste doua criterii sau conditii nu sunt suficiente intrucat inAŽcluderea bunurilor in categoria celor publice poate fi arbitrara daca nu se iau in considerare si alte criterii clare si obiective in acest sens. Tocmai din acest motiapare necesitatea de a tine seama, in mod aditional, si de urmatoarele doua caracteristici pe care trebuie sa le indeplineasca bunurile pentru a fi trecute in categoria celor publice: non-excluderea de la folosirea bunului respectiv;1 non-rivalitatea in consumul unui bun.2 Aceste caracteristici asigura o obiectivitate suficienta operatiei de clasifiAŽcare a bunurilor in categoria celor publice. Numai luate impreuna, criteriile mentionate mai sus constituie conditii sigure pentru delimitarea corecta a sferei sectorului public (cu alegere publica), sector pentru care procesul decizional privind gestionarea, dezvolAŽtarea sau restrangerea acestuia are semnificatia unei optiuni publice (public choice) analizata pe larg in modulul 14. Sfera sectorului public reprezinta sectiunea in care guvernul investeste cel mai mare efort financiar si managerial. Daca sfera mecanismului pietei poate functiona cu atat mai bine cu cat prezenta interventiei guvernului este mai mica, sectorul public functioneaza cu atat mai bine, mai eficient cu cat preAŽzenta interventiei guvernului in diferite forme este mai activa sub aspectul rationalizarii cheltuielilor, monitorizarii si managementului. Sectorul public, delimitat dupa criteriile de mai sus, mai poate fi numit si sector guvernamental propriu-zis. Modul de functionare a sectorului public, eficienta acestuia, in mare masura, este oglinda activitatii guvernului, a capacitatii sale manageriale. C. Sfera negocierilor. Am mentionat mai sus ca relatiile tranzactionale dintre marile corporatii si dintre grupurile de interes, pe de o parte, si puterea publica, pe de alta parte, nu sunt cele concurentiale si, respectiv, cele de confruntare, intrucat pierderile pentru ambele parti ar fi prea mari. Noile relatii se bazeaza pe negocieri. Statul participa: a) in calitate de arbitru neutru (fiind inzestrat cu autoritate) pentru a aa litigiile; b) ca moderator pentru a intermedia tratativele; c) ca participant direct la procesul de negocieri (ca parte implicata). Daca primul caz are caracter general, fiind vorba de participarea organelor de justitie, celelalte doua cazuri au un caracter mai restrans. Ele intra in atributiile guvernamentale intr-un numar mic de tari si numai anumite probleme pe care le ridica grupurile de interes. In general, in tarile cu economie de piata descentralizata cea mai mare frecventa o au tranzactiile bazate pe negocieri efectuate direct intre partile interesate - patronat/sindicat - fara a apela la serviciul de interAŽmediere al guvernului. in anumite tari insa cu sindicate puternice, bine organizate la nivel national (tarile nordice si o serie de tari mici cu econoAŽmie deschisa europene) sistemul negocierilor tripartite (sindicat/paAŽtronat/guvern) a fost institutionalizat. Acest sistem are ca obiective discuAŽtarea si semnarea contractului colectide munca, problema somajului si a politicii de protectie sociala, problemele sociale ale restructurarii unor ramuri s.a. Cu toate neajunsurile privind organizarea patronatului, precum si faramiAŽtarea si inconsecventa comportamentala a sindicatelor, in tara noastra a fost institutionalizat sistemul de negocieri tripartite in special pentru solutioAŽnarea problemelor salarizarii si a conditiilor de munca. Crearea Consiliului Economic si Social, ca organ consultatial guvernului - in care sunt repreAŽzentate sindicatele, patronatele si guvernul - va fi in masura sa implice in mod sistematic toate fortele sociale active in discutarea si solutionarea problemelor sociale pe care le ridica aplicarea reformei economice din tara noastra. Nivelul vizat al politicilor economice Cele trei moduri principale de implicare a guvernului in economie, menAŽtionate mai sus, vizeaza deopotriva cele trei niveluri economice, dupa cum urmeaza: - Nivelul macroeconomic cand deciziile si actiunile guvernamentale priAŽvesc intreaga economie si societate cum sunt, de exemplu: impunerea reguliAŽlor constitutionale, reglementarea dreptului de proprietate, silitatea monetara si echilibrul economic, politica preturilor, politica generala a protecAŽtiei mediului inconjurator; - Nivelul sectorial (mezoeconomic) si regional cand politicile se refera la anumite parti din economie (sectoare sau regiuni) cum sunt de exemplu, dezvoltarea regionala, politica acumularii, politica dezvoltarii infrastructurii, politica impozitelor, politica veniturilor, politica industriala, politica agrara; - Nivelul microeconomic (unitatile economice si localitatile), cand politiAŽcile se refera la problemele economice si sociale ale agentilor economici indiviAŽduali si colectivi, ca de exemplu: politici de schimbare a comportamentului agentilor economici in productie si pe piata, stimularea economica si morala a acestora, adoptarea unor forme de organizare, dezvoltarea urbana si rurala.Intreaga politica, indiferent de nivelul la care se refera, se reflecta, in ultima instanta, in comportamentul si in rezultatele agentilor economici individuali si colectivi. Totodata, de comportamentul si rezultatele obtinute de acestia depind rezultatele economice si sociale la nivel macroeconomic. Blocul administrativ-birocratic Formele de implicare a guvernului in solutionarea celor trei categorii de probleme legate de cele trei sfere analizate - mecanismul pietei, sectorul public si sectorul negocierilor - definesc continutul si structura functiei de reactie (functiei politice) implicata in economie. Asa cum am aratat, obtinand semnalele nefavorabile date de functia de popularitate in legatura cu modul de functionare a economiei, guvernul, dorind sa ramana la putere, adopta deAŽciziile pentru redresarea situatiei economice. Pentru pregatirea deciziilor politice (concretizate in legi, hotarari, ordine, instructiuni) si mai ales pentru aplicarea acestora in viata economica, guvernul are la dispozitia sa atat la nivelul central (ministere, agentii, oficii, servicii etc.) cat si la cel local (judete, orase, comune) un aparat administratinumeros, specializat si instruit. in principiu, exista o legatura directa intre gradul de implicare a guvernului in viata economica si marimea aparatului administrativ. Cu cat guvernul este mai amplu implicat in viata economica prin diferite forme de interventie cu atat aparatul administratieste mai mare si invers. Asa cum vom vedea in unul din modulele urmatoare, blocul administratimanifesta o anumita tendinta de autonomizare fata de actiunile guvernaAŽmentale. In ce consta aceasta tendinta si care sunt principalii factori ce o determina? In primul rand, administratia de stat formeaza un sector important in economia nationala cunoscut in limbajul curent sub numele de sector bugetar. In al doilea rand, administratia de stat are un sistem propriu de organiAŽzare si de luare a deciziilor, diferit de cel guvernamental propriu zis. El este extrem de rigid, fiind bazat pe reguli si instructiuni, pe sistem de organizare piramidal si pe sistem de decizii ierarhice, obligatorii pentru esaloanele inferioare. Acest mod de organizare si functionare vine in conflict cu mecaAŽnismele decizionale ale guvernului. In al treilea rand, marea silitate a personalului administratiei de stat imprima acestui organism o accentuata inertie fata de schimbare. In al patrulea rand, dand prioritate interesului propriu si cautand modaAŽlitati de a maximiza cheltuielile bugetare, de multe ori, aparatul adminisAŽtrativ, prin activitatea desfasurata, incurajeaza risipa si deformeaza schimAŽbarea, precum si sensul unor decizii. Un asemenea comportament al sistemului birocratic creaza dificultati imAŽportante in realizarea functiei de reactie. Cu alte cuvinte, acestei functii i se adauga o variabila cu semn negaticare franeaza procesele de realizare a obiectivelor politice decise de guvern. Ca o recapitulare la dezvoltarile facute in legatura cu schita modelului extins trebuie sa subliniem nu numai existenta multitudinii blocurilor ce compun sistemul economico-social ci si multitudinea tipurilor de decizii proprii diferitelor blocuri. in aceasta schita au fost identificate patru tipuri de decizii si anume: - deciziile bazate pe tranzactiile directe concurentiale de piata (intelegeri directe, intre parti, licitatii, tranzactii de bursa); - deciziile bazate pe negocieri sau intermedierea guvernamentala; - deciziile bazate pe alegerile publice; - deciziile bazate pe mecanismul administra ti v-birocratic. Ponderea fiecarui tip de decizie este in functie de locul pe care il ocupa sectoarele (blocurile) respective in cadrul sistemului economico-social. O exAŽtindere a domeniului privat in economie (ce caracterizeaza blocul economic de piata) inseamna o crestere a ponderii deciziilor bazate pe tranzactii directe concurentiale de piata. Deciziile de acest tip reprezinta avantaje certe in raport cu toate celelalte si anume: sunt mai rapide, mai suple, mai obiective si mai stimulative pentru cresterea performantei. Tocmai acestea sunt prinAŽcipalele argumente care stau la baza privatizarii si a promovarii mecanisAŽmului concurential de piata. Relatiile generate la interfata celor doua domenii - economic si politic - pot fi analizate si sistematizate dupa mai multe criterii si metodologii conforme nu numai cu specificul materiei ci si cu scopurile propuse. Materia tratata fiind extrem de complexa si de difuza iar scopul nostru fiind acela de a sintetiza diferite variante sau doctrine de politici economice fundamentale practicate in tarile democrate, cu sublinierea avantajelor si dezavantajelor acestor doctrine, am incercat in acest modul sa relevam o seama de aspecte mai importante pentru a clarifica mai bine intregul nostru demers care va urma. 1. Relatiile dintre elementele politice si cele economice au un caracter muAŽtual reciproc in sensul ca nu numai actiunea politica influenteaza sau deterAŽmina procesele economice ci si rezultatele economice influenteaza procesele politice. 2. Pentru a evidentia si exprima aceste influente reciproce au fost introAŽduse in model doua functii fundamentale: a) Functia de popularitate prin care se poate formula pronosticul potrivit caruia alegatorii isi vor defini optiuAŽnile la urnele de vot fie in favoarea guvernului daca rezultatele economice au fost pozitive, fie in favoarea opozitiei daca rezultatele obtinute au fost necoAŽrespunzatoare; b) Functia de reactie (politica) prin care se descrie procesul politic aplicat in domeniul economic. Folosind functia de reactie ca instruAŽment politic, partidul de guvernamant reactioneaza in politica economica nu numai in functie de gradul de sustinere a sa de catre electorat si de predilecAŽtiile sale ideologice, ci si in functie de dorinta sa de a fi reales. 3. in cadrul proceselor economice si politice apar actiuni ale grupurilor de interes in afara politicii guvernamentale. Aceste actiuni pot fie sa franeze, fie chiar sa puna in pericol realizarea programului guvernamental. Variantele de a lasa actiunile grupurilor de interes sa se desfasoare spontan sau de a le inAŽtegra in politica economica printr-un sistem institutional adecvat, inseamna, pe stiintific, in prima varianta, adoptarea unui model in care grupurile de interes sa fie considerate exogene ori, in a doua varianta, adoptarea unui model integrat in care grupurile respective sa fie considerate endogene unde actiunile lor formeaza o variabila in cadrul functiei de reactie. 4. In model apare blocul administrativ-birocratic care are rolul de a aplica deciziile guvernamentale. El se detaseaza insa de blocul politic. Mecanismul propriu de functionare a blocului administrativ, sub impulsul propriului inteAŽres, imprima un efect negatiasupra functiei politice (de reactie) a guverAŽnului in cadrul modelului de functionare a sistemului economico-social. 5. in cadrul modelului integrat apar interconectate patru blocuri (econoAŽmic, politic, social si administrativ-birocratic) cu structuri institutionale adecAŽvate si cu roluri specifice in desfasurarea proceselor economice si decizionale. Aici apar urmatoarele patru tipuri de decizii, fiecare avand un mecanism specific: concurentiale de piata, negocierea, alegerea publica, administrativ-birocratice. Dintre toate acestea, testele istoriei au subliniat superioritatea neta, din mai multe puncte de vedere, a sistemului de decizii bazat pe tranAŽzactiile directe concurentiale de piata. Acestea constituie unele dintre princiAŽpalele argumente care stau la baza privatizarii in cadrul reformelor econoAŽmice din diferite tari, inclusidin Romania. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
