 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Relaxarea axiomelor lui arrow |
|
| in scopul de a evita rezultatele impuse de teorema imposibilitatii, ori pentru a scapa de paradox, anumite axiome ale lui Arrow mentionate mai sus trebuie relaxate sau modificate. in cele ce urmeaza m lua in discutie diferite posibilitati si consecinte ale renuntarii la doua dintre acestea: 1. ordonarea preferintelor indiAŽviduale fara constrangeri; 2. independenta alternativelor irelevante. Ordonarea preferintelor fara constrangeri (domeniul neconstrans) Axioma privind lipsa de constrangere a ordonarii preferintelor formulata de Arrow este ceva asemanator cu formularea principiului libertatii de aleAŽgere si de expresie. Fiecare individ trebuie sa fie liber de a avea orice ordoAŽnare pe care sa o selecteze iar procesul de alegere colectiva ar trebui sa fie capabil sa reflecte aceste preferinte in concordanta cu alte axiome. Daca liberAŽtatea de alegere atinge o coarda sensibila - subliniaza Intre parerea ca problema paradoxului nu ar fi suficient de relevanta din punct de vedere empiric si parerea ca aceasta problema ar merita sa fie soluAŽtionata macar teoretic, a invins cea de-a doua. Cea mai buna dovada in acest sens o constituie multitudinea studiilor efectuate si a solutiilor pertinente ofeAŽrite. Dintre acestea, merita sa fie retinuta propunerea de inlocuire a axiomei domeniului fara constrangeri cu alte axiome care sa limiteze ordonarile preAŽferintelor si pe care procesul de alegere colectiva sa fie capabil sa le reflecte, in speta, aceasta propunere implica precizarea constrangerilor constitutionaAŽle asupra tipurilor de probleme pe care le poate ridica inaintea colectivului3. Cea mai reprezentativa solutie de constrangere a domeniului este cea a varfu-lui-unic (single-peakedness) al lui Black. Aceasta noua axioma asigura ca regula majoritatii produce mediana. Dupa cum precizeaza Slutsky, in cadrul procesului de alegere publica axioma varfului-uinc al lui Black implica restrictii deoAŽpotriva: a. atat asupra selectarii problemelor care urmeaza sa fie supuse deciziei; b. cat si asupra tantilor ce urmeaza a decide asupra probleAŽmelor4, in ce constau asemenea restrictii? in cazul problemelor ce urmeaza a fi supuse tarii: acestea trebuie sa aiba caracteristici unidimensionale. De exemplu, orice problema complexa care este supusa la t trebuie prezentata sub o singura caracteristica esentiala: marimea bugetului, marimea impoziteAŽlor, ritmul de redresare a balantei de plati s.a..In ceea ce priveste chestiunea preferintelor tantilor, pe de o parte, ele trebuie sa se refere la problema unidimensionala in sensul aratat mai sus, pe de alta parte, ele trebuie sa raspunda conditiei varfului-unic al lui Black. Trebuie precizat ca axioma varfului-unic introduce, in mod implicit, un anumit grad de omogenitate a preferintelor si, pentru aceasta, trebuie sa existe, asa cum precizeaza Mueller, un consens asupra modului cum lucrurile sunt aranjate pentru ca varful-unic sa aiba loc1. Efectul acestui demers este urmatorul: odata cu sporirea gradului de omogenitate a preferintelor tantilor, descreste probabilitatea ca ciclul tarii (paraAŽdoxul) sa aiba loc si, invers, odata cu largirea numerica a preferintelor, precum si a contradictiilor dintre tanti, creste probabilitatea ca ciclul tarii (paradoxul) sa aiba loc. Pana acum s-a facut afirmatia ca luarea in considerare a axiomei varfului-unic al preferintelor are menirea de a inlatura ciclicitatea tarii. in urmaAŽtoarele randuri m arata, pe scurt, in ce consta teorema varfului-unic si cum se realizeaza mediana sau preferinta tantului median, folosind, in acest scop, toate cele trei metode: logica, grafica si cea a punctajului, toate axate pe modelul lui Black. Potrivit modelului lui Black, o ordonare trazitiva la nivel social a difeAŽritelor alternative poate fi produsa daca preferintele individuale se armoAŽnizeaza cu un anumit model in care este eliminata ciclicitatea tarii. Pentru a revela caracteristicile acestui model, se poate recurge la o atie a rezultatelor sale - cuprinse in elul 14.3. si in graficul din . 14.7. - cu reAŽzultatele obtinute prin modelul de tare ciclica, prezentate mai sus in taAŽbelele 14.1 si 14.2. si in graficul din . 14.6. Prezentarea problemei si a rezultatelor in forma logica. Pentru a se putea face atia, se adopta urmatoarea procedura. Ca si la vechiul model, si in cazul celui nou se iau in considerare un numar de trei tanti, I, II si III, precum si un numar de trei alternative de politici bugetare (nivelul cheltuielilor bugetare) consemnate prin A, B si C. insa, spre deosebire de caAŽzul precedent, caracterizat prin ciclicitatea tarii, in care tantul II adopAŽtase urmatoarea ordonare a preferintelor C>A>B, aici, tantul II, notat cu IIa si-a schimbat ordonarea preferintelor in felul urmator: B>A>C Tabelul 14.3 Noua ordonare a preferintelor individuale pe variante ale marimii cheltuielilor bugetare Votanti Preferinte inalta (Prima alegere) Moderata (A doua alegere) Joasa (A treia alegere) I A B C n. B A c III B C A Ordonarea generala a preferintelor individuale pentru cele trei variante in noul model se exprima astfel: I A>B>C II, B > A > C IIIB>C>A Din analiza logica rezulta ca varianta B este cea mai preferata, dupa care urmeaza varianta A si la urma varianta C. Prin modificarea ordonarii unei singure preferinte a tantului IIa a fost posibila inlaturarea ciclicitatii tuAŽlui si, ca atare, realizarea majoritatii. Forma logica poate fi exprimata atat grafic, cat si sub forma de punctaj. Prezentarea in forma grafica. Asa cum se observa in . 14.7., acest tip de prezentare evidentiaza aranjamentul varfului-unic al alternativei B care indica inexistenta paradoxului tarii sau non-ciclicitatii acesteia. Varful unic evidentiaza totodata existenta tantului median. Prezentarea sub forma punctajului. Pentru a exprima in mod explicit intensitatea preferintei, se poate folosi metoda punctajului. Preferinta cu inAŽtensitatea cea mai puternica ia valoarea maxima (n) iar preferinta cu intenAŽsitatea cea mai scazuta ia valoarea minima (1). in exemplul nostru privind variantele bugetare, fiecare tant isi ordoneaza variantele dupa propria sa inta. in mod obligatoriu insa, variantei de buget cu cheltuielile cele mai ridicate trebuie sa i se dea valoarea 3; variantei cu cheltuieli moderate, valoarea 2; iar variantei cu cheltuielile cele mai joase, valoarea 1. Preluand ordonarile cuprinse in elul 14.3. de mai sus si dand fiecarei variante cuprinse in el valorile convenite, rezulta urmatoarele totaluri generate din punctaje (elul 14.4.). Tabelul 14.4 Votarea non-ciclica (tantul mediu) Votanti Alternative A B C I 3 2 1 II 2 3 1 III 1 3 2 Total 6 8 4 Varianta B intruneste punctajul maxim, ea fiind cea mai preferata fata de celelalte doua. Non-ciclicitatea tarii apare cu claritate in toate cele trei forme de preAŽzentare. Aceasta se datoreste modificarii postulatului lui Arrow privind ordoAŽnarea preferintelor fara constrangeri.In concluzie, abordarea preferintelor varfului-unic este importanta intruAŽcat are menirea de a evita obtinerea unui rezultat ciclic sau, cu alte cuvinte, de a evita paradoxul. Asa cum am mai aratat, metoda varfului unic se aplica numai cand o singura problema sta in atentia procesului de decizie colectiva. Proprietatea preferintelor varfului-unic isi pierde semnificatia atunci cand exista sau se iau in considerare mai multe probleme1. Independenta alternativelor irelevante Asa cum se arata mai sus, aceasta axioma afirma urmatoarele: daca treAŽbuie facuta o alegere intre doua alternative A si B, atunci nu trebuie influenAŽtata ordonarea acestora de catre alte alternative C, D etc. Acestea din urma sunt alternative irelevante prin faptul ca ele nu sunt parti ale procesului deciAŽzional ca sa poata influenta alternativele binare mentionate mai inainte. PotriAŽvit conditiei formulata de Arrow, decizia este o simpla alegere binara intre vaAŽriantele A si B. Daca in asemenea imprejurari un individ a modificat ordonarea alternativelor intre A si C, potrivit axiomei mentionate, aceasta nu schimba cu nimic alegerea colectiva intre alternativele A si B. Dupa cum am mai spus, C reprezinta o alternativa irelevanta. Prin urmare, alegerea sociala dintre oricare doua alternative trebuie sa depinda de ordonarile individuale numai in legatura cu aceste doua alternative si nu de ordonarile legate de alte alternative1. Dintre toate cele cinci axiome, aceasta este cea mai discutata si mai critiAŽcata. De exemplu, inca din 1952, Little, in unul din articolele sale, isi exprima chiar indoiala ca ar fi neie de axioma independentei alternativelor irelevante. Problema abandonarii axiomei independentei Abandonarea completa a axiomei independentei alternativelor irelevante a lui Arrow a ridicat numeroase posibilitati de depasire (evitare) a rezultateAŽlor inconsistente. Parasirea acestei axiome inseamna supozitia ca indivizii au capacitatea de a intreprinde o are generala intre toate alternativele si nu numai o are binara a acestora. Compararea numai intre doua alternative (metoda tului binar) postulata de Arrow este inlocuita prin alte proceduri de tare care sa permita exprimarea intensitatii relative a preAŽferintelor. Prin aceasta s-a acceptat luarea in considerare a metodei tarii prin puncte a matematicianului francez De Borda, publicata in 1781. Abandonarea axiomei independentei nu se rezuma doar la o chestiune simpla de metoda. Ea inseamna si selectarea unui set complet si specific de probleme asupra carora trebuie sa se decida. Unele dintre acestea sunt chiar probleme de principiu ce trebuie analizate cu atentie si asupra carora trebuie sa se cada de acord. De exemplu, o chestiune de principiu este legata de fapAŽtul ca axioma lui Arrow privind independenta alternativelor exclude toata inAŽformatia cu care s-ar putea cardinaliza utilitatile si s-ar putea face aAŽrea interpersonala a utilitatilor. intr-adevar, cand se pune problema alegerii binare (alegerea dintre alternativele A si B), aceasta se poate face prin luarea in considerare a preferintelor tantilor pentru alegerea numai dintre A si B De cele mai multe ori, s-a crezut ca prin renuntarea la axioma indepenAŽdentei se repun in discutie problemele privind acceptarea arii inter-personale a utilitatii si folosirea utilitatii cardinale in evaluarea intensitati: preferintelor pe care multi economisti sperasera ca au fost solutionate defiAŽnitiv. La o analiza mai atenta a lucrurilor, s-a constatat ca in nici un caz nu poate fi rba pur si simplu de o repunere in discutie in aceiasi termeni a celor doua probleme mentionate. Aici este rba de a lua in considerare intensitatile preferintelor tantilor folosind metode adecvate in acest scop metode care, pe de o parte, sa nu duca la deformari, iar, pe de alta parte, sa reflecte realitatile, adica sa tina seama de personalitatea tantului, de preferintele lui reale. S-a afirmat de mai multe ori faptul ca intensitatea preferintelor pentru c varianta sau alta nu este egala la toti indivizii. intrebarea este daca aseAŽmenea diferente nu ar trebui oglindite si in deciziile sociale si, legat de aceasAŽta, ce metode ar trebui adoptate pentru a lua in considerare asemenea difeAŽrentieri? Fara a intra in detalii, mentionam doar ca multi cercetatori dau ur. raspuns pozitiv la intrebarea pusa si propun adoptarea unor metode adecvate cum sunt: punctajul, schimbul de turi s.a. Asemenea metode pot lua in conAŽsiderare, intr-o masura accepila, intensitatea preferintelor tantilor ir. procesul deciziei publice. Metoda punctajului sau a mimarii pieteiIn cadrul modelului decizional al economiei de piata, intensitatea prefeAŽrintei consumatorului reprezinta o realitate intalnita pretutindeni si expriAŽmata prin inta de a plati preturi mai ridicate - pana la limita constrangeri: bugetare - pentru a-si procura produsele dorite. In cazul modelului decizie: colective, atunci cand se aplica regula majoritatii simple, individul nu are posibilitatea sa-si exprime intensitatea preferintei pentru o anumita alternaAŽtiva fata de alta. Individul dispune de un singur t pe care si-l exprima in faarea unei alternative dorite. Principiul un om un t" face ca indivizii sa-si exprime dorintele cu intensitati egale chiar daca unii au o dorinta foarte puternica pentru o anumita varianta iar altii sunt foarte apropiati de starea de indiferenta pentru aceeasi varianta insa opteaza pentru ea. Acesta este unul dintre neajunsurile mecanismului deciziei publice bazat pe principiu! tului simplu. Asemenea neajunsuri se resimt in mod deosebit in cazul deAŽciziilor economice care implica, pe de o parte, analize mai nuantate ale difeAŽritelor variante iar, pe de alta parte, luarea in considerare a constrangerilor bugetare si de resurse fizice. In vederea remedierii acestor neajunsuri a fost conceputa o procedura de realizare a tului majoritar care sa mimeze piata. Aceasta procedura se bazeaza pe sistemul punctajului, asa cum se poate vedea din elul 14.5. Tabelul 14.5 Evaluarea variantelor pe baza de punctaj prin repartizarea celor 100 de puncte ale fiecarui tant, pe variante de politici, dupa preferinte Votanti Variante si politici Total puncte A B C I 60 20 20 100 II 40 45 15 100 III 35 45 20 100 Total 135 110 55 300 Potrivit acestei metode, fiecare dintre cei trei tanti are dreptul sa foloAŽseasca un numar total de 100 de puncte pentru a le atribui celor trei variante de politici in functie de preferintele pe care le are fata de fiecare varianta. Aici decizia publica este bazata pe principiul tului multiplu: un om 100 de turi. Votantul I are o preferinta foarte puternica pentru varianta A, careia ii aloca 60 de puncte si o preferinta mult mai redusa pentru varianta B si C. Votantii II si III prefera, in primul rand, varianta B si, in al doilea rand, vaAŽrianta A, insa foarte putin varianta C. Din numarul de puncte alocate pe vaAŽriante, rezulta ca cea mai preferata este varianta A cu un numar total de 135 de puncte, iar cea de a doua, in ordinea numarului de puncte obtinute, este vaAŽrianta B (110 puncte). Deci, dupa acest punctaj, castigatoare este varianta A. Daca aceleasi date privind ordonarea preferintelor individuale din elul 14.5. r fi prezentate si analizate prin logica formala, va rezulta urmatoaAŽrea situatie privind ordonarea preferintelor individuale asupra variantelor: A > B > C B>A>C B>A>C Dupa aceasta metoda rezulta cu claritate ca varianta B este cea mai preAŽferata, deci castigatoare. Sistemul de alegere pe baza de punctaj propus de De Borda este o alta meAŽtoda frecvent intalnita in literatura de specialitate. Pentru exemplificare m lua in calcul trei tanti si trei variante de politici cu ordonarea preferintelor individuale, cuprinsa in elul 14.5. de mai sus. Conform principiului lui De Borda, variantele castiga puncte in functie de ordinea preferintelor exprimate de indivizi: celei mai dorite dintre alternative la nivel individual i se da numarul 3, celei de a doua, in ordinea dorintei inAŽdividuale, numarul 2, iar celei mai putin dorite la nivel individual, numarul 1. in acest exemplu fiecare tant poate aloca un numar total de (3 + 2 + 1 = 6) puncte repartizate pe alternative in ordinea dorita de el. Metoda exclude staAŽrea de indiferenta. in baza acestei metode, mecanismul deciziei publice se bazeaza pe principiul tului multiplu, in functie de numarul alternativelor: - la trei alternative - un om, 6 turi; - la patru alternative- un om, 10 turi; - la cinci alternative - un om, 15 turi etc. In elul 14.6. redam alternativa cu numarul maxim de puncte calculate dupa aceasta metoda, insa pe baza ordonarii preferintelor individuale cuprinAŽsa in elul de mai sus. Tabelul 14.6 Evaluarea variantelor pe baza de punctaj dupa principiul lui De Borda Votanti Variante de politici A B C Total puncte I 3 2 1 6 II 2 3 1 6 III 2 3 1 6 Total 7 8 3 18 Daca dupa metoda celor 100 de puncte castigatoare era varianta A, dupa varianta punctajului lui De Borda castigatoare apare varianta B. Din analiza datelor si a rezultatelor se poate constata ca metoda anterioaAŽra este mai sensibila la masurarea intensitatii preferintelor decat metoda ofeAŽrita de De Borda si decat metoda bazata pe logica formala. Metoda lui De Borda este mai simpla si mai putin costisitoare decat prima metoda insa nu ia in considerare starea de indiferenta a tantilor fata de anumite variante. Metoda schimbului de turi Am vazut ca o regula a majoritatii simple este nesatisfacatoare in ce priAŽveste exprimarea intensitatii preferintelor. O alta cale de a putea marca inAŽtensitatea preferintelor este intelegerea pentru schimbul de turi. Schimbul se refera la negocierea turilor prin care un tant este de acord cu un altul de a ta pentru o problema pentru care el poate avea un interes redus in schimbul acordului celuilalt tant de a sustine prin tul sau o problema mai putin importanta pentru acesta insa foarte presanta pentru primul. Problemele supuse tului nu au aceeasi valoare pentru toti tantii. Aceeasi problema poate fi mai importanta pentru unii si mai putin insemanta pentru altii. in asemenea cazuri rezulta ca pentru fiecare individ turile au valori diferite, exprimate prin intensitati diferite ale preferintelor. Tocmai acesAŽte diferente de valoare ofera stimulentele necesare pentru schimbul de turi. Dupa cum subliniaza Brown si Jones, schimbul luntar de turi constiAŽtuie baza politicii, care poate fi conceputa ca un mijloc de a cauta un acord in situatii in care preferintele sunt variate. Aceasta reprezinta inca o dovada ca politica este un joc cooperativ repeil cu suma pozitiva. in opinia acelorasi autori, schimbul de turi este o extindere logica a modelului economistilor de maximizare a utilitatii interesului propriu rational1. Tocmai in aceasta directie, Buchanan si Tullock, in articolul Castiguri din schimb", au deAŽmonstrat ca schimbul de turi fac tul majoritar mai eficient in termeni atat ai alocarii resurselor, cat si ai distributiei bunastarii1. Dand posibilitatea indivizilor de a schimba turile, sistemul sileste rezultate care, in opinia lui Brown si a lui Jones, sunt mult mai accepile decat in caz contrar2. Frey arata ca intotdeauna schimbul de turi creste utilitatea tantiAŽlor participanti. Pe de alta parte, tantii care nu participa la schimb suAŽfera o pierdere de utilitate. O actiune in comun a schimbului de turi imAŽpune un efect extern negativ asupra altor tanti. Aceasta externalitate negativa poate fi mai mare decat utilitatea castigata de tantii care fac schimbul de turi. Frey subliniaza totodata ca schimbul de turi nu ne permite sa depasim paradoxul tarii. Dimpotriva, acele constelatii ale intensitatilor preferintelor, care fac avantajoase schimburile de turi la tanti, indeplinesc totodata si preconditiile pentru aparitia majoritatilor ciclice3. Aspectele tratate mai sus in legatura cu tarea directa sunt departe de a fi epuizate. Semnificative pentru aprofundarea cunoasterii acestui domeniu ar mai fi, de exemplu, si aspectele privind tarea strategica, regulile de luare a deciziilor in legatura cu bunurile publice, studiul probabilitatii in mecanismul deciziei publice s.a. Multe dintre aceste probleme fie fac obiectul a numeroase studii incheiate, fie sunt trecute pe agenda de lucru a cercetatorilor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
