 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Sectorul public in raport cu cel privat
|
|
Conditiile de desfasurare a negocierilor |
|
| Dupa ce am definit partile implicate in negociere, m trece acum la caracAŽterizarea pe scurt a unor conditii in care se desfasoara negocierea. Prima conditie se refera la gradul de permanenta a relatiilor dintre parti. Relatiile pot varia intr-o gama larga de situatii si anume: de la situatia* in care partile se afla in relatii sporadice si intamplatoare pana la cea in care partile se afla in relatii permanente si pe termen lung. Evident ca trecerea de la un tip de relatii la altul are un impact puternic asupra sistemului instituAŽtional, asupra modificarii acestuia. De exemplu, in cazul relatiilor sporadice, inclinatia si stimulentul catre starea de conflict sau catre cea de concurenta fara negocieri par a fi mai puternice. Partile nu au nici o speranta de a se inAŽtalni reciproc in viitor, nu manifesta nici o bunainta de a-si mentine si culAŽtiva bunele relatii prin intelegeri. Atunci cand relatiile capata o mai mare permanenta poate fi asteptat un grad mai accentuat de cooperare, deci, o doAŽrinta mai puternica de negociere pentru a ajunge la anumite intelegeri si reAŽguli ce trebuie respectate reciproc. Cu toate acestea, noteaza Rojot, faptul ca relatiile au un caracter permanent nu exclude, obligatoriu, stimulentele sau inclinatia spre conflict ori competitie, chiar pana la intimidare sau violenta daca necesitatea negocierilor implica conflict deschis2. A doua conditie in care negocierea are loc se refera la definirea partilor negociatoare si a suportului de care acestea se bucura. Desi aceasta conditie pare evidenta, totusi ea este destul de dificila intrucat fiecare parte are particularitatile sale in ce priveste interesul de care se bucura din partea comunitatii si a autoritatii politice. Partile negociatoare nu sunt izolate de comunitatile sociale si economice. Unele se bucura de sprijinul moral si mateAŽrial al comunitatii sau al anumitor forte sociale si politice iar altele sunt ignoAŽrate sau chiar dezise ori boicotate. De exemplu, rezolvarea prin negociere a unui conflict de munca in domenii cheie ale economiei nationale cum sunt caiAŽle ferate, energia electrica etc. nu poate fi indiferenta nici guvernului, nici firAŽmelor si nici populatiei intrucat declansarea in aceste sectoare a unui conflict in forme necontrolate poate aduce prejudicii economiei si societatii in ansamAŽblu. De aceea solutionarea pasnica a conflictului dupa anumite reguli prestaAŽbilite, cu respectarea acestora, intereseaza atat guvernul cat si intreaga, comunitate. Partile implicate direct in aceste negocieri nu pot face abstractie de acest larg interes. in acelasi timp, nici studiile nu pot face abstractie de impactul major pe care il poate avea declansarea unor actiuni in forta, cum este, de exemplu, greva. A treia conditie se refera la asa-numita miza urmarita de fiecare parte aflata in disputa. Miza are o influenta noila asupra comportamentului partilor si ea include, in termeni materiali, tot ce au ele de castigat si de pierdut prin procesul de negociere si, in termeni nemateriali, tot ce partile au investit in negocieri, precum si rezultatele ce pot fi obtinute prin aceste invesAŽtitii, cum sunt, de exemplu, credibilitatea, siguranta etc. Prin urmare, miza cuprinde toate efectele pozitive si negative ce se pot obtine prin negociere dincolo de ce se poate exprima printr-un calcul numeric. Adeseori miza aleasa hotaraste puterea de negociere prin suportul din partea membrilor compoAŽnenti ai grupurilor. A patra conditie se refera la obiectivele la care partile aspira in proAŽcesul negocierilor. Acestea se mai numesc si aspiratii. Obiectivele exprima gradul de inta, precum si nivelul neilor, inclusiv cel al valorilor pe care le cauta si r sa le atinga partile in procesul negocierilor. Obiectivele la care aspira partile, de regula, sunt tinute ascunse, departe de a fi clare ori, cum se exprima Rojot, sunt tinute in ceata fata de partenerii negociatori. O asemeAŽnea atitudine provine de la necesitatea ca fiecare parte sa-si pastreze spatiul de manevra necesar in cadrul procesului de negociere. A cincea conditie se refera la analiza mediului sub aspectul resurseAŽlor si constrangerilor. Dupa precizarile privind gradul de permanenta a relatiilor si dupa definirea partilor, a mizei urmarite si a obiectivelor fixate, orice strategie aplicabila cere clarificarea a cel putin doua probleme imAŽportante: pe de o parte, cea a resurselor si anume descoperirea, mobilizarea si utilizarea lor pentru a ajuta fiecare parte sa-si atinga obiectivul propus, iar, pe de alta parte, cea a constrangerilor la care partile sunt supuse in procesul negocierilor si pe care fie ca le recunosc, fie ca le ignora, cu riscurile de riAŽgoare de a suferi pierderi. Resursele si constrangerile au un caracter dinamic in cursul negocierilor. Acestea se impletesc strans cu tactica si strategia foAŽlosita de partile negociatoare, fiecare cautand sa manipuleze cat mai mult pentru a obtine avantaje maxime si a evita pierderile proprii. Existenta unor asemenea conditii face ca negocierile, in primul rand, sa se desfasoare intr-o mare varietate de forme, iar, in al doilea rand, sa aiba la baza anumite reguli si institutii prin care sa se evite anumite actiuni cu inalt grad de agresivitate care sa proace prejudicii economiei si societatii. Existenta acestor conditii constituie, in al treilea rand, premisele unui proces foarte complicat si greoi in luarea deciziilor si, de multe ori, prea costisitor. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
