In general, restructurarea stiintei economice, ca a oricarei alte stiinte sociale, este un proces de mare complexitate. Acest proces se desfasoara in toata lumea. insa in Romania, ca si in celelalte tari foste socialiste, stiinta economica se afla intr-o perioada de restructurari de mari proportii. Este ceea ce numerosi epistemologi si istorici ai stiintelor numesc restructurarea prin revolutie. Ea se caracterizeaza prin urmatoarele: a) aparitia unor grave insuficiente ale teoriei fata de noile cerinte ale practicii economice si fata de alte ramuri ale stiintei; b) prabusirea si parasirea unor vechi concepte, teorii, legi, idei etc. care s-au dovedit a fi incorecte si nepotrite cu realitatea economico-sociala, cu cerintele acestora; c) raspindirea rapida a noilor cunostinte in rindul comunitatii stiintifice, dezvoltarea noilor teorii si patrunderea noilor cunostinte in noi domenii; d) formularea unor noi concluzii in sfera teoriei, conceptelor, principiilor si legilor economice2.
Restructurarea stiintei economice priveste trei domenii fundamentale: a) obiectul cercetarii; b) subiectul cercetarii; c) sistemul cunoasterii, inclusiv metodele de investigatie. in cadrul fiecareia din aceste componente au loc insemnate schimbari cu profunde interconditionari, care definesc insasi notiunea de restructurare a stiintei economice.
a) in domeniul proceselor economice - ca obiect al cunoasterii stiintifice - apar noi fenomene in sferele productiei, schimbului, distributiei, consumului si mediului, se modifica structura productiei, a factorilor de productie si a resurselor, crescind in mod rapid rolul factorilor calitati (progresul tehnic, calificarea personalului s. a.). in majoritatea economiilor nationale ritmul si amploarea schimbarilor economice si sociale au crescut fara precedent, acestea fiind impuse, in primul rind, de extinderea progresului tehnic. S-au modificat tipurile si intensitatea fluctuatiilor economice, in cadrul structurilor de ramura, creste ponderea sectorului tertiar. in Romania, ca si in celelalte foste tari socialiste, se infaptuieste un vast program de trecere la economia de piata. Practica imediata pune in fata cercetarii economice obiectivul de a crea si a dezvolta o teorie adecvata si de a descoperi sau inventa caile cele mai eficiente de trecere de la o economie centralizata la economia de piata si de integrare a acesteia in economia comunitatii europene. Dificultatile sint cu atit mai mari cu cit, pe de o parte, lipsesc elementele teoretice necesare, iar pe de alta parte, tranzitia cere schimbari revolutionare in toate domeniile etii economice, constind in: reconstituirea sistemului proprietatii private, reconsiderarea functiei de preferinta sociala in care indidul sa fie repus in drepturile sale ca rol si ca statut; reconsiderarea sistemului institutional, a organizatiilor economice si a instrumentelor economice in acord cu cerintele economiei de piata; inlocuirea modelului de alocare a resurselor, bazat pe coordonarea ierarhico-birocratica, cu modelul bazat pe coordonarea prin mecanismele pietei.
Prin toate acestea se confirma, o data in plus, afirmatia potrit careia obiectul cercetarii, numit fapt stiintific, niciodata nu este epuizat din punct de vedere al cunoasterii stiintifice, in primul rind datorita frecventelor sale transformari.
b) in domeniul subiectului cunoasterii, considerat la cele trei niveluri -societatea luata ca un intreg, comunitatea stiintifica, (cu grupurile sale componente) si cercetatorul indidual - se produc schimbari calitative in directia modului de organizare sociala si a actitatii stiintifice, a structurii sociopro-fesionale, a potentialului creativ etc. De asemenea, pe masura dezvoltarii economico-sociale, a schimbarii conditiilor de ata, precum si a mediului cultural au loc schimbari insemnate in obiectivele economico-sociale, in sistemul de valori si interese etc, ceea ce influenteaza si determina ritmul de dezvoltare si directiile de orientare a sistemului.
c) in ceea ce priveste sistemul cunoasterii stiintifice, are loc o reconstructie a acestuia (in ansamblu si pe anumite parti), constind in schimbari de concepte, principii, legi si teorii, precum si in elaborarea de noi teorii, in domeniul metodelor de cunoastere se produc adevarate salturi prin introducerea si extinderea metodelor de modelare, prin stimularea proceselor economice cu mijloace moderne de lucru, prin utilizarea sistemelor informatice si cibernetice, precum si prin introducerea conceptelor sistemice si structuraliste.
Obiectul cercetarii este supus investigatiei pe un front larg de catre cercetatori economisti din tara noastra si din alte tari. Nu acelasi lucru putem afirma despre celelalte doua domenii mentionate: subiectul cercetarii si sistemul cunoasterii in conditiile actualelor restructurari din stiinta economica. De aceea, in cele ce urmeaza, ne vom referi la aceste doua domenii care, in opinia noastra, daca ar fi mai bine aprofundate ar fi in masura sa ajute procesul de restructurare a stiintei economice in sensul de a largi si orienta modul de abordare, de a defini obiectivele economico-sociale, de a oferi instrumentarul stiintific necesar pe baza caruia sa se poata face judecati corecte si aprofundate si de a inlatura falsificarea teoriei.
Pentru a putea efectua o analiza corespunzatoare, adecvata asupra mecanismului de restructurare a stiintei economice, luind in considerare trasaturile sale specifice, trebuie sa prim acest sistem al stiintei in dubla sa ipostaza: a) ca actitate sociala, in care isi fac prezenta comportamente si relatii indiduale si de grup care creeaza si consolideaza structuri cu caracter general si specific si care influenteaza in mod hotaritor dinamica stiintei economice (subiectul cunoasterii); b) ca actitate cu caracter rational a carei structura si transformare poate fi descrisa in mod logic, folosind in acest scop concepte sistemice si structuraliste (sistemul cunoasterii stiintifice). Deci, sa analizam mecanismul restructurarii stiintei economice sub aceste doua ipostaze.
|
