 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Mecanismul de restructurare a stiintei economice
|
|
Variabile logice in modelul de restructurare intr-o conceptie sistemica |
|
| Ca produs al gindirii de o mare complexitate, stiinta poate fi supusa unei abordari sistemice. Aceasta constituie, dupa expresia lui M. Bunge, o adevarata provocare la adresa epistemologiilor clasice: empiriste, rationaliste, teleologice etc.12 Abordarea sistemica aduna in jurul sau tot mai numerosi adepti tocmai pentru motivul ca pune in evidenta mai multa ordine in gindire si in exprimarea ideilor, da posibilitatea formalizarii regulilor si rationamentelor de constructie epistemica a stiintei. Atit in ul lumii reale, cit si in cel al gindirii, notiunea de sistem este caracterizata printr-un set de componente aflate intr-un anumit mediu si intr-o legatura reciproca. Componentele si, mai ales, legaturile dintre acestea formeaza struct Ca sistem complex, stiinta este constituita dintr-o retea de teorii, principii, legi, categorii si concepte, precum si regularitati sau linii de comportament etc, aflate intr-o concordanta reciproca. Privind stiinta in dinamica sa, M. Bunge sublinia, ca ea are un caracter arborescent, asemanator sistemului nervos. Dezvoltarea stiintei inseamna, in primul rind, cresterea in generalitate a teoriilor acestora, ceea ce implica, totodata, si extinderea conexiunilor si cresterea numerica a acestor conexiuni. Legind intr-un sistem cuprinzator toate aceste elemente disparate, regionale intr-un mod unitar si ordonat, evidentiind legaturile necesare, se asigura puterea explicativa si predictiva a stiintei. Pe conceptual acest lucru inseamna crearea unei structuri stiintifice. insa, in general, nilul cunoasterii avind limite temporale, iar realitatile economico-sociale avind un puternic caracter dinamic si aleator, in scurt timp apar fisuri atit in rationamentul logic, cit si in reflectarea realitatii in teorii si modele. Gasirea unor noi concepte, principii, legi si teorii mai penetrante, cu putere explicativa si predictiva mai mare si mai potrivite, inseamna restructurarea sistemului stiintific, crearea unei structuri cu noi elemente si noi legaturi. Elemente epistemologice noi in aplicarea teoriei generale a sistemelor Cu ani in urma teoria generala a sistemelor (in componenta careia sint incluse teoria sistemelor automate, cibernetica, teoria informatiei) era privita de economisti cu o anumita rezerva, intrucit se credea ca este potrivita doar in tehnica. Ulterior, s-a vazut ca aceasta este o metoda si un cadru conceptual de mare generalitate si destul de elastica, precum si adapila si perfectio-nabila pentru a fi folosita atit in cercetarile epistemologice generale si specifice stiintelor, cit si in cercetarile sistemelor reale sociale si economice. Pentru a putea fi utilizata, teoria generala a sistemelor poate fi facuta mai complexa si poate fi adaptata mai bine, atit la referentii reali, cit si la cei proiectati1^. Mario Bunge a demonstrat ca teoria generala a sistemelor nu se incadreaza in tiparele traditionale de definire a teoriei stiintifice sau de definire a conditiilor necesare si suficiente pentru a califica o teorie ca stiintifica. in mod traditional, confirmabilitatea se realizeaza prin intermediul predictiei si rificarii empirice.In cazul teoriei generale a sistemelor, testarea se realizeaza intr-un mod deosebit sau special. in primul rind, se realizeaza o asa-numita confirmare conceptuala prin faptul ca aceasta corespunde unei intregi familii de teorii specifice care prisc sisteme fizice, biologice, tehnice, economice etc. si cauta totodata sa puna in evidenta trasaturile comune tuturor acestor sisteme, in al doilea rind, se realizeaza asa-numita confirmare practica prin faptul ca teoria generala face parte din proiectarea sistemelor reale. Ca atare, conceptele teoriei generale a sistemelor sint folosite la proiectarea unor sisteme sau la constructia unor modele specifice corespunzatoare unor sisteme specifice valabile. Teoria generala a sistemelor este un cadru general ce nu poate fi supusa in mod direct unor teste de rificare. Asa cum sublima M. Bunge, ea nu poate fi rificata direct, ci numai prin adaugarea unor modele specifice sistemului in studiu14. Cu alte cuvinte, un membru al teoriei generale a sistemelor devine o teorie specifica obisnuita numai in cazul cind acest membru a incorporat o informatie specifica sistemului la care se aplica15. Ca atare, referindu-ne la sistemul economic, nu teoria generala a sistemelor este supusa testarii empirice, ci teoria economica ce s-a construit pe baza conceptelor si procedurilor teoriei generale a sistemelor. Deci, teoria generala a sistemelor se rifica empiric nu in mod direct, ci in mod indirect prin intermediul teoriei economice corespunzatoare sistemului economic real. Prin utilizarea teoriei generale a sistemelor s-au modificat si imbogatit conceptele si instrumentele epistemologice si s-au dispersat cercetarile epistemologice, atit spre cele generale, cit si spre cele specifice stiintei economice, deschizind acestora noi orizonturi de cercetare si noi posibilitati de dezvoltare. Mai mult, introducerea si folosirea pe scara larga a teoriei generale a sistemelor si a conceptelor structuraliste in cercetarile epistemologice provoaca insemnate restructurari atit in epistemologie, cit si in stiintele specifice, inclusiv in stiinta economica.In cele ce urmeaza vom dezvolta unele elemente epistemologice specifice care caracterizeaza restructurarea stiintei economice. Pentru a putea scoate in evidenta diferite aspecte stiintifice ale restructurarii, ne vom referi la dinamica stiintei economice prin prisma unor trasaturi fundamentale ale teoriei generale a sistemelor. Stiinta economica - sistem deschis cu dinamica specifica pe diferite paliere In dinamica sa, stiinta economica isi desfasoara existenta, se dezvolta intr-un mediu pe care ni-l putem imagina ordonat pe trei paliere. in cadrul fiecarui palier - intocmai ca intr-un laborator - au loc procese partiale de producere a conceptelor si teoriilor. Pe primul palier, de unde stiinta economica isi trage seva dezvoltarii teoriilor, este procesul creatiei teoretice propriu-zise, prin atii, formulari de ipoteze, inferente etc. Pe cel de-al doilea palier se realizeaza perfectionarea, renovarea si aplicarea instrumentelor de lucru si a unor concepte. Pe cel de-al treilea palier se infaptuieste rificarea teoriilor formulate si validarea sau invalidarea lor. Pe primul palier, cel din partea superioara, stiinta economica vine in con-lact cu teoriile si disciplinele cu caracter de inalta si foarte inalta generalitate - ontologia Pe cel de-al doilea palier stiinta economica vine in contact cu stiintele si teoriile specifice din domeniile matematicii, fizicii, biologiei, chimiei, sociologiei, psihologiei, termodinamicii, electricitatii, hidraulicii s.a. Aici stiinta economica isi imbogateste si-si innoieste tehnicile de lucru, precum si unele concepte. De acest lucru ne putem da seama ind literatura economica de astazi cu cea din a doua jumatate a secolului trecut. Vom constata, de exemplu, penetrarea matematicii si statisticii in stiinta economica, cu urmarile sale favorabile, introducind rigoarea stiintifica, insa si unele neajunsuri intrucit, datorita excesului de zel, stiinta economica este adeseori golita de continut, ea denind uneori o stiinta logica formala, buna doar pentru exercitii mentale. in afara de metode, stiinta economica preia de la alte discipline si adapteaza termeni, notiuni, concepte, legi pentru adincirea cunoasterii fenomenelor si proceselor economice. Totodata, stiinta economica foloseste termeni si notiuni in mod metaforic pentru imbogatirea imaginilor care ajuta la descrierea si analiza fenomenelor economice si la cunoasterea lor. Toate acestea se produc cu o frecnta relativ ridicata si aduc o contributie insemnata la dezvoltarea stiintei economice. Ele nu produc insa rasturnari rapide si spectaculoase in aceasta stiinta. intr-adevar, desi sint create si aici noi concepte si teorii, totusi cimpul cercetarii, propriu acestui palier, il formeaza stiinta normala, unde, intr-o proportie covirsitoare, se rezolva probleme ale paradigmelor existente, fara a exclude crearea noilor concepte si teorii si, prin aceasta, a noilor paradigme. Pe cel de-al treilea palier stiinta economica vine in contact cu realitatea, unde teoriile sint rificate de practica. Aici confruntarea sau rificarea cu realitatea nu se face in mod pasiv si intotdeauna prin observatii directe, disparate si intimplatoare si nici prin experimente prealabile. Ele se fac prin rificari statistice si istorice cu insemnate decalaje in timp fata de elaborarea teoriei si fondarea legilor economice. Studiind cu atentie realitatea, pe baza datelor si informatiilor elaborate in mod sistematic, dupa reguli stiintifice nu numai din domeniul economic, ci si din cele adiacente, putem ajunge in situatia de a observa in mod critic, fie direct, fie indirect, diferentele dintre formularile date teoriilor, legilor si modelelor economice si realitatea practica. Acesta constituie un prilej favorabil, ca, pe baza analizei critice a teoriilor existente, in confruntarea lor cu datele, sa se constate inconsistenta unor teorii ori, cum au denit unele teorii si legi adevarate mituri care nu numai ca nu au nimic cu realitatea, dar pastrarea si aplicarea lor provoaca mari ube societatii. De asemenea, pe palierul al treilea se incheie feed-back-ul sistemului stiintei economice, ceea ce constituie un prilej favorabil de evaluare critica a modului de abordare si interpretare a proceselor si fenomenelor economice, de evaluare critica a teoriilor, conceptelor si metodelor utilizate, de comentare a ceea ce este eronat, de inlaturare a ceea ce este gresit si daunator si de creare sau inntare a noi metode, concepte, teorii pe care le sugereaza insasi experienta practica in legatura nemijlocita cu stiinta economica si in cooperare strinsa cu alte stiinte. Pe acest palier se poate descoperi gradul de adecvare, in timp, a teoriei economice la practica economica, se poate extinde aplicarea unor nuclee ale unor teorii economice si metodologii si se poate extinde ponderea partii logice a teoriilor in detrimentul celei empirice si intuiti.De obicei, pe acest palier cercetatorul isi da seama de slabiciunile sau insuficientele teoriilor economice, constata daca teoriile au intrat in criza sau se pastreaza in asa-zisa stare normala. De exemplu, izbucnirea marii crize a economiei politice marxiste - dovada a falsitatii ei - s-a putut constata in faza experimentala, prin rezultatele obtinute de modelul proiectat si aplicat pe baza doctrinei marxiste in fostele tari socialiste. Daca pe acest palier are loc demolarea unor concepte, teorii sau chiar scoli intregi de gindire si doctrine, reconstructia noilor teorii pe un mai larg se poate face pe celelalte doua paliere, insa pe baza observatiilor si materialului faptic obtinut pe cale experimentala. De aici rezulta concluzia ca cele trei paliere se afla intr-o strinsa interconditionare. in realitate, ele constituie un proces unic in cadrul caruia se produc si se renoaza teoriile economice. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
Despre mecanismul de restructurare a stiintei economice |
||||
|
||||
