 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» stiinte economice
» Mecanismul de restructurare a stiintei economice
|
|
Variabile sociale si ideologice in cadrul mecanismului de restructurare |
|
| In modelul de dezltare a stiintei economice, care trebuie sa descrie structura si modul de functionare a sistemului stiintific, sint incluse doua mari categorii de variabile - cele sociale (subiective) si cele cognitive (logice). Tot in cadrul acestui model este inclusa si functia obiectiv, prin care se releva scopul sau finalitatea sistemului, care are tot un continut social. De aici rezulta ca stiinta economica reprezinta o activitate sociala atit in ceea ce priveste latura creatiei, cit si scopul sau destinatia acesteia. Variabilele sociale in dinamica stiintei economiceIn modelul de dezltare a stiintei, variabilele sociale trebuie considerate ca facind parte din insusi sistemul stiintei, nu din afara sa. Pornind de la aceas Stiinta, in general, este realizata, intretinuta si dezltata de comunitati stiintifice, care produc si dezlta teorii si sisteme de teorii nu intimplator, ci dupa anumite legi si reguli, in anumite conditii culturale, stiintifice, economice, comportamentale, individuale si colective. Cu alte cuvinte, stiinta nu cade din cer si nici nu se dezlta de la sine, intimplator si in vid. La baza sa sta cauzalitatea, tradusa printr-o mare diversitate de conditii concrete si actiuni cum sint: comportamentul si interesele individuale si colective ale cercetatorilor si ale organizatiilor, atmosfera farabila creata si intretinuta sau restrictiile impuse de mediul social si de fortele dominante in societate, pentru dezltarea stiintei, pentru vechile si noile abordari, pentru anumite tematici si moduri de interpretare, de facilitatile create de elementele progresiste si oprelistile impuse de elementele conservatoare si retrograde dominante din comunitatile stiintifice si din societate, de facilitatile create sau de limitele impuse de anumiti factori decizionali sub imperiul intereselor de putere si ideologiei, de limitele impuse de anumiti membri influenti ai comunitatilor stiintifice in cazul cind unele abordari depasesc cadrul paradigmelor acceptate de acestia.In cadrul sistemului stiintei sau in afara acestuia se manifesta actiunea umana cu laturile sale contradictorii: pe de o parte, obiective-logice, iar pe de alta parte, subiective, din care dispare logica. Acestea din urma pot fariza fie elementele de frinare a dezltarii stiintei, fie elementele de stimulare si creative din punct de vedere stiintific3. De obicei, activizarea tuturor elementelor contradictorii se produce in faza de trecere de la stiinta normala la cea extraordinara, adica in perioada in care au loc cele mai aprige lupte de opinii. Specific stiintei economice este faptul ca salturile relutionare - trecerea de la vechea la noua paradigma - sint mai rare, insa mai spectaculoase, cu rupturi mai profunde, actiunile umane de frinare se produc pe o arie mai larga si cu o virulenta mai mare, iar parcelarea stiintei in scoli de gindire pe criterii de valori, de interese de grup etc, sint mai numeroase, mai indelungate decit in alte ramuri ale stiintei. De multe ori acestea sint ireconciliabile datorita unor trasaturi si conditii specifice: spre deosebire de stiintele naturii, aici trebuie avute in vedere, pe de o parte, starea de accentuata mobilitate, de schimbare rapida a obiectului stiintei -procesele economice -, iar pe de alta parte, caracterul pregnant subiectiv al stiintei economice, mai ales in anumite zone ale ei. Aceste doua trasaturi fac din procesele economice o materie dificila si labila pentru cercetarea stiintifica si ofera conditiile obiective pentru pluralism stiintific ca expresie a parcelarii stiintei economice nu numai dupa criteriul domeniului, ci si al valorilor, intereselor si ideologiilor adoptate de cercetatori si comunitatile stiintifice. De cele mai multe ori diferentele de interese si ideologice fac imposibila reconcilierea diferitelor curente de gindi-re economica si doctrine economice deoarece luptele de opinii, adesea sint transformate intr-un dialog al surzilor. Acest tip de pluralism, care este predominant in stiinta economica, proaca adeseori ramineri in urma ale teoriei economice fata de alte stiinte (logice si ale naturii) si fata de practica, precum si o frecventa nepotrivire dintre realitatea vie si teoria economica, aceasta din urma nefiind in masura, de multe ori, sa raspunda neilor reale ale practicii. Latura ideologica construita pe sistemul de valori, morala, orientari filosofice si culturale sau interese economice de grup (grupuri sociale, state, natiuni etc.) este extrem de disputata in stiinta economica, mai mult decit in alte stiinte sociale. Aceasta se datoreste nu numai caracteristicii insasi a obiectului de studiu - acela de purtator al unor interese umane esentiale (individuale si de grup) -, ci si unor concluzii si neintelegeri ce se reflecta in diferitele orientari ale scolilor de gindire si doctrinelor economice, precum si in neajunsurile organice de care sufera aceasta stiinta si care afecteaza concentrarea fortelor de cercetare in directia asigurarii progresului mai rapid al acestei stiinte, tocmai din cauza unor incarcaturi ideologice ale acesteia. Este inca si astazi valabila intrebarea daca stiinta economica are sau nu caracter ideologic la care se mai adauga si multe altele legate tot de ideologie si la care m face referirile necesare mai jos. Aici s-au confruntat doua pareri extreme. Pozitivistii sau puristii, care sustin alungarea oricarei urme de ideologie din sistemul stiintei economice intrucit ar afecta caracterul stiintific al oricarui demers in cercetarea obiectiva a proceselor economice. Marxistii, dimpotriva, intotdeauna au raspuns afirmativ la intrebare, acuzind pe toti cei ce nu recunosc acest lucru fie de perfidie fie de ignoranta. Ei considera ca si atunci cind abordarea problemelor economice ramine abstracta, dincolo de interese si de actiunea politica, autorii lor fac acest lucru in mod intentionat pentru a escamota realitatea, deci recurg la ideologie pe o cale inversa - prin nerecunoasterea, prin ascunderea adevarului si prin inactiune. Ideologia in modelul stiintei si al doctrinei economice La originea multora din disputele ce au loc astazi pe tema ideologiei in modelul stiintei si al doctrinei economice stau mai multe neclaritati, in special cele legate de diferentele de percepere privind: functiile stiintei economice; continutul notiunii de ideologie; raportul dintre structura stiintei si ideologie; modelul de includere in sistemul stiintei economice a elementului ideologic; raportul dintre stiinta economica si doctrina economica. Fara a intra in amanunte, in legatura cu aceste probleme, incercam sa aducem citeva precizari pentru a risipi unele din neclaritatile mentionate.In legatura cu functiile stiintei economice. Am vazut mai sus ca stiinta economica are mai multe functii: explicativa, informativa, predictiva, pra-xiologica. Stiinta economica nu-si asuma si nu poate sa-si mai asume si alte functii - decizionala si actionala - intrucit ea nu ofera toate datele si informatiile necesare privitoare la fenomenele si procesele economico-sociale si nu dispune de tehnici corespunzatoare pentru a putea face fata acestor noi functii. Ca atare, functiile actuale ale stiintei economice nu implica necesitatea incarcarii structurii ei cu elementele ideologice pentru a o transforma neaparat in instrument actionai.In legatura cu notiunea de ideologie. in demersurile stiintifice care se fac, in cele mai frecvente cazuri se foloseste notiunea de ideologie fara a defini de la inceput acceptiunea care se da acesteia si modul de interpretare, in literatura economica notiunea de ideologie se foloseste in urmatoarele acceptiuni: a) Ca totalitate a ideilor si conceptiilor care reflecta, intr-o forma mai mult sau mai putin sistematizata, interesele si aspiratiile membrilor unor grupuri sociale, determinate de conditiile obiective ale existentei acestora si care servesc la justificarea, la mentinerea, la consolidarea sau la schimbarea relatiilor economice si sociale. Din ideologie fac parte ideile politice, juridice, morale, religioase, artistice, filosofice etc. in aceasta ipostaza, ideologia este o parte a constiintei diferitelor grupuri sociale sau a societatii in ansamblu4, b) Ca o constiinta falsa, mistificata, alienata, ca o reflectare iluzorie, rasturnata cu capul in jos", a raporturilor oamenilor cu natura si a raporturilor dintre oameni, conditionata de limitele de clasa si istorice ale unei epoci5. in acest sens ideologia are un caracter peiorativ, insidios rezultata din practici incorecte, atit in stiintific, cit si in ul practicii sociale si politicii. c) Ca o interpretare denaturanta (in mod constient sau inluntar) a realitatii, datorita interesului generat de o anumita pozitie sociala, si prin urmare, ideologia nu are o valoare cognitiva reala. Aici este rba de un amestec de elemente de cunoastere adevarata cu elemente ideologice cuprinse intr-o constructie (sistem) ideologica. Aceasta acceptie rezulta dintr-o perspectiva relativista. Potrivit acestei acceptiuni, prin restringerea elementelor denaturante (ideologice) prin inaintarea pe linia cunoasterii stiintifice, are loc asa-numitul proces de dezideologizare a stiintei economice. Adevarata dezideologizare se realizeaza insa cu conditia ca elementele componente sa apartina unei constructii stiintifice, nu ideologice. d) Cind notiunea de ideologie este confundata cu interesele economice si politice de grup cuprinse intr-un sistem (model), fara a i se da acestui sistem o finalitate actionala privitoare la solutionarea unor conflicte sociale sau la cucerirea puterii politice. Evident, numai precizarea acceptiunii in care se foloseste notiunea poate inlatura confuziile in leg a) Existenta elementului ideologic in modelele teoretice, tinind seama de functiile sociale ale acestora in raport cu realitatile sociale. Relatia dintre stiinta si ideologie sublinia Georg Lukacs, nu poate fi nicidecum descrisa prin proclamarea pretinsei neutralitati valorice a stiintei, a abtinerii ei de la valorizari. Aceasta tendinta, care se manifesta cel mai adesea ca forma de aparare a unei stiintificitati" profesorale se dezvaluie in majoritatea cazurilor ca fiind pura ideologie. b) Ideologia, care reprezinta o forma de constientizare a oamenilor pentru realizarea unui scop social prin actiunea politica7, are strinse legaturi cu stiinta acesteia revenindu-i un rol important in fondarea actiunii si formarea constiintelor. Dupa Gramsci, ideologia este, in primul rind, o forma mentala de reprezentare a realitatii, care serveste constientizarii oamenilor pentru realizarea unui scop social, determinindu-i la actiune8. Stiinta nu este in sine ideologica. Ea devine ideologica atunci cind, prin intermediul ei, se rezolva interese de grup sau, cu alte cuvinte, cind ea este folosita ca mijloc teoretic sau practic in rezolvarea unor interese, inclusiv a unor conflicte sociale, indiferent daca acestea sint de proportii mai mari sau mai mici, fundamentale sau episodice. Stiinta economica, la fel ca si alte stiinte, are diferite functii sociale: ontologica, praxiologica etc. O buna cunoastere a adevarului obiectiv cel mai pur - preciza Georg Lukacs - poate fi folosit ca mijloc pentru rezolvarea unor conflicte sociale9, si ca atare, tocmai din functia pe care o are stiinta economica in cadrul proceselor sociale deriva caracterul ideologic al acesteia. Fata de afirmatiile cuprinse in punctele de mai sus trebuie facute urmatoarele remarci: a) Adevarata ideologie are si trebuie sa aiba un suport stiintific adecvat conditiilor studiate si interpretate in conformitate cu aceste realitati si cu valorile dominante. in acest fel stiinta economica este unul dintre cele mai importante suporturi pentru actiuni sociale, pentru fondarea" stiintifica a acestor actiuni. in aceste imprejurari apare cu totul fireasca multitudinea de interpretari data teoriilor economice, apare deci justificabila parcelarea stiintei economice dupa criteriul ideologic. b) Ideologia, interpretata in maniera de mai sus, apare ca un fenomen ce deriva in mod organic din stiinta, este fondat pe stiinta si ramine in cadrul modelului stiintific. Aceasta poate fi numita ideologie cognitiva. Totusi, in viata reala apar in mod frecvent devieri de la interpretarea relatiei dintre stiinta si ideologie, redata mai sus. in acest caz apar doua situatii: parasirea modelului stiintific in faarea celui ideologic; patrunderea in modele a unor elemente ideologice in sens peiorativ, rezultate din practici incorecte atit in ul stiintific, cit si in ul practicii sociale si politicii. c) Stiinta economica nu ramine acelasi instrument neschimbat, indiferent daca aceasta este utilizata sau nu in realizarea unor interese sau rezolvarea unor conflicte sociale. Trecerea de la o situatie la alta inseamna transformari mai mari sau mai mici in insasi structura acestei stiinte in functie de gradul sau de implicare. intrebarea este: cit de profunda va fi schimbarea structurii acesteia, procata de variatia ponderii elementului ideologic in modelul teoretic si daca acesta din urma se metamorfozeaza din model stiintific in model ideologic. Desigur, cind ne propunem sa luam in considerare realitatile economice si sociale apare cu totul indoielnica dorinta de a realiza constructii teoretice de tip pozitivist din care sa fie complet alungate laturile umane ale proceselor economice in scopul dezideologizarii stiintei economice. Este, in fond, o inducere in eroare a acelora care pot crede ca economia poate exista, iar stiinta economica poate fi construita intr-un vid social, fara comportament uman, deasupra intereselor si fara nici o urma ideologica10. Pe de alta parte, incorecte si daunatoare sint incercarile si tendintele de sufocare a stiintei economice cu elementele ideologice si politice, fapt care nu numai ca afecteaza dezltarea insasi a stiintei economice, dar contribuie la condamnarea acesteia la subdezltare, la stirbirea prestigiului ei fata de alte stiinte. in felul acesta ea este in fapt desfiintata ca stiinta, legitatile, conceptele si teoriile economice avind doar rolul de a justifica sau- fundamenta ad-hoc un concept politic si social sau un act de politica economica ori o decizie politica tactica sau strategica.In legatura cu identificarea stiintei economice cu doctrina economica: Identificarea acestor doua notiuni este izrul multor neintelegeri. Problema care se pune este aceea a relatiei dintre constructia sistemului stiintei economice si elementele folosite in aceasta constructie. Exista o categorie de constructii stiintifice in ale caror structuri sint incluse si elemente ideologice in proportii sau doze foarte diferite. Evident, in acest caz, avem de-a face cu diverse scoli si curente ale stiintei economice care se deosebesc intre ele dupa diferite criterii, dintre care si cel ideologic. Exista si o alta categorie de constructie stiintifica metamorfozata intr-un sistem predominant, ideologic care include in structura sa elemente stiintifice adecvate.In acest caz poate fi folosit un arsenal stiintific de concepte si instrumente foarte avansat si corect formulat din punct de vedere logic, care este insa subordonat proiectului ideologic. Aici nu mai avem de-a face cu scoli ale gindirii economice, ci cu scoli doctrinare.In viata reala lucrurile nu sint atit de bine transante incit ele sa apara suficient de clare. Atit stiinta economica, cit si doctrinele economice - opuse ca principii constructive - apar sub aceeasi denumire: stiinta economica sau economie politica. De exemplu, economia politica marxista desi are toate trasaturile unei doctrine, niciodata slujitorii ei nu sint dispusi sa recunoasca acest lucru. Care sint elementele principale care fac sa se distinga doctrina economica marxista de oricare din scolile sau curentele stiintei economice, ca si de alte doctrine economice? in atie cu acestea, modelul marxist face o nota aparte. Modelul economic - cunoscut sub numele de economie politica marxista - face parte integranta dintr-un model mai general, metasistem - cunoscut sub numele de marxism - care are caracter pur ideologic . Metasistemul marxist, care are ca obiectiv general trecerea de la capitalism la socialism, formulat de materialismul istoric, include in metastructura sa modelul economic marxist. Obiectivul sau finalitatea acestui model deriva din metasistem, iar intreaga sa constructie si componentele sale - concepte, categorii si teorii - articulate intr-un sistem unitar, sint subordonate obiectivului general. Functia obiectiv nu numai ca a devenit un element endogen in cadrul modelului economic. Ea formeaza nucleul central in orbita caruia graviteaza intregul sistem de valori, morala, cultura, precum si intregul arsenal conceptual si metodologic al modelului economic. Practic, toata constructia teoretica a economiei politice marxiste a fost subordonata functiei obiectiv, de esenta ideologica. Deci, economistii marxisti au transformat stiinta economica intr-o disciplina ideologica ce include elemente de cunoastere adecvata si bine articulate si care constituie doctrina economica marxista folosibila ca instrument pentru cucerirea, consolidarea si dezltarea puterii politice. Acceptarea si persistenta unei atare situatii afecteaza stiinta economica, o mentin in stare de subdezltare si de criza, aduc prejudicii insasi practicii economico-sociale deoarece preocuparile si eforturile economistilor sint deviate de la problemele de fond, iar pe teoretic nu pot fi aduse contributiile necesare pe masura elutiei proceselor economico-sociale si in masura sa raspunda noilor cerinte obiective ale practicii economice. Relutia stiintei economice prin reconstituirea conceptelor, teoriilor si metodelor este frinata de factorii ideologici, mai ales atunci cind interese de grup si sisteme de valori nu mai corespund cu sensurile dezltarii economiei si stiintei economice. Totusi, mai devreme sau mai tirziu relutia in stiinta economica isi face si trebuie sa-si faca loc prin contributia elementelor sociale progresiste din sinul societatii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
Despre mecanismul de restructurare a stiintei economice |
||||
|
||||
