 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Impozitarea prevazuta de acquis-ul comunitar
|
|
Analiza comparativa a structurii sistemelor fiscale din tarile membre ale ue |
|
| Atingerea si sustinerea unei situatii sanatoase a finantelor publice este esentiala pentru asigurarea cresterii productiei si sporirii locurilor de munca in Europa. Reducerea datoriei publice si a deficitelor bugetare contribuie la mentinerea unei rate scazute a dobanzilor, faciliteaza mentinerea sub control a inflatiei si creeaza un cadru sil pentru incurajarea investitiilor si a cresterii economice. in plus, toate acestea vor ajuta tarile europene sa se pregateasca pentru a suporta consecintele bugetare ale imbatranirii populatiei, o realitate de necontestat a zilelor noastre. Tratatul de la Maastricht recunoaste clar necesitatea de a imbunatati disciplina fiscala in uniunea economica si monetara (UEM) pentru a preveni crizele financiar-monetare care ar avea consecinte Sarcina fiscala in Uniunea Europeana, definita ca raport intre veniturile bugetare din impozite si PIB este relatiridicata. in 2004 era 39,3% din PIB ponderat, mai mare cu aproape 14 puncte procentuale decat in SUA si Japonia. Diferenta fata de SUA nu s-a redus, pentru ca, potrivit statisticilor OECD, si SUA a redus masiimpozitele in ultimii 5 ani. Cat despre Japonia, datele disponibile pana in 2003 sugereaza ca si aceasta tara si-a redus povara fiscala in aceasta perioada, intr-o masura usor redusa aticu UE. Sarcina fiscala globala difera, in mod semnificativ, intre statele membre. Aceste deosebiri sunt datorate, in cea mai mare masura, ponderii sectorului public in economie. Chiar inainte de largirea UE din 2004 exista o mare varietate a ratelor de impozitare, care se apropiau de 50% in tarile nordice si Belgia, sau care erau mult mai scazute in tari ca Irlanda, Spania, Marea Britanie si Grecia. in EU 15, diferenta dintre nivelul cel mai inalt (Suedia) si cel mai redus (Irlanda) ajungea la 21 de puncte procentuale. Intrarea in 2004 a 10 noi state membre a condus la o diversitate crescuta: 2 noi state, Lituania si Letonia, au presiunea fiscala chiar mai redusa decat a Irlandei. in cele mai multe cazuri, noile state aveau rate de impozitare mai reduse, ceea ce a dus la scaderea mediei la nivelul Uniunii: 39,6% in 2004, in timp ce media noilor 10 state era de 34,5%. Exista diferente substantiale in presiunea fiscala nu numai intre EU 15 si noile 10 state, ci chiar intre noile state membre. Se disting astfel doua grupuri de tari: Slovenia (39,7%) si Ungaria (39,1), ce au un nivel apropiat de media EU 15 (40,3%) si alt grup, al celorlalte tari, cu nivele substantial reduse: pornind de la Cehia (36,6%), pana la Lituania (28,4%). Structura veniturilor fiscale in UE Povara fiscala mai mare pe forta de munca creste costul acesteia si afecteaza cererea de forta de munca pe doua cai: incurajeaza substituirea factorului munca cu capitalul intr-o mai mare masura decat cea determinata de schimbarea tehnologica si reduce profiilitatea firmelor, ducand la micsorarea cererii de forta de munca. Politica fiscala a statelor membre a ramas in zona de autonomie nationala in elaborarea politicii macroeconomice, respecticel mai important instrument al statului in asigurarea silitatii economice. Cu toate acestea gradul de libertate al fiecarui stat membru in elaborarea politicii sale fiscale se restrange, deoarece unii parametri esentiali ai acestei politici sunt presiliti, cum sunt nivelul deficitului bugetar si cel al datoriei publice care au fost definiti prin criteriile de convergenta de la Maastricht.In general, noile state membre au o structura diferita aticu tarile EU 15, inregistrand o pondere considerabil mai mica a impozitelor directe in totalul veniturilor fiscale. in 2004 diferenta dintre media EU 15 si cea a statelor noi era de aproximati10 puncte procentuale (de la 36% la 25,7%). Cu exceptia Maltei, toate noile state se situau sub media EU 15. Impozitele directe aveau cea mai mica pondere in totalul veniturilor fiscale in Slovenia (19,8%), Polonia (24,1%), Ungaria (24,2%). Unul din motivele acestei diferente poate fi gasit in nivelul mai redus al ratelor de impozitare existente in noile 10 state, privitoare la impozitul pe profitul companiilor si impozitul pe venitul personal. Graficele urmatoare prezinta situatia ratelor maxime de impozitare din fiecare tara. Ponderea redusa a impozitelor directe in noile state este contracarata de ponderi mai ridicate ale contributiilor sociale. Diferentele dintre EU 15 si tarile noi, privitoare la contributiile sociale, se diminuasera in ultimii ani, dar au crescut in 2004. in grupul noilor state, cele mai mari ponderi ale contributiilor sociale inregistreaza Cehia, Polonia si Slovacia. Cipru si Malta au cele mai ridicate ponderi in cazul impozitelor indirecte. De asemenea, si intre vechile tari europene exista diferente noile. Tarile nordice au ponderi ridicate ale impozitelor directe, in timp ce in unele tari sudice (in special Portugalia si Grecia) predominante sunt impozitele indirecte. In Danemarca, si intr-o mai mica masura in Marea Britanie si Irlanda, ponderea contributiilor sociale sunt scazute aticu media EU 15. in Danemarca, majoritatea cheltuielilor pentru protectia sociala sunt finantate din alte surse decat cele fiscale. Ponderea impozitelor directe in Danemarca este cea mai mare din Uniunea Europeana. Germania detine cea mai mare pondere a contributiilor sociale, dar si cea mai mica in domeniul impozitelor directe. Clasificarea impozitelor din punct de vedere economic Analiza situatiei sarcinilor fiscale nu ar fi completa daca s-ar limita la silirea ponderii contributiilor pentru protectia sociala, a impozitelor directe si indirecte in totalul venitu Pentru a determina incidenta sarcinii fiscale pe fiecare factor (munca, capital si consum) este necesar sa analizam asa-zisele rate efective ale impozitului" pe fiecare categorie de impozit. Acestea se obtin raportand diferitele categorii de venituri din impozite la baza lor fiscala corespunzatoare: venituri din munca (salariu brut), venituri din capital (excedentul brut de exploatare), cheltuielile de consum. Ratele efective ale impozitului masoara presiunea fiscala efectiva exercitata direct sau indirect asupra diferitelor tipuri de activitati economice sau venituri. Astfel, conform practicilor UE, in calculul ratei efective a impozitului pe munca sunt avute in vedere doua surse de venituri publice din impozitele pe veniturile din munca. Mai intai, contributia pentru protectia sociala si alte contributii sociale, platite de angajati si angajatori (asa-numitele costuri non-salariale) care sunt asezate pe salarii; in al doilea rand, impozitele pe veniturile personale se asaza pe restul veniturilor si pot fi defalcate in impozite pe veniturile personale obtinute din munca si impozite pe veniturile personale obtinute din capital. Asadar, rata efectiva a impozitului pe munca este raportul dintre suma costurilor non-salariale si impozitele pe veniturile personale obtinute din munca, pe de o parte, si salariul brut pe de alta parte.In privinta ratei efective a impozitelor pe capital se au in vedere impozitele pe veniturile personale obtinute din capital, impozitele pe veniturile societatilor comerciale si impozitele pe proprietate care sunt raportate la excedentul brut de exploatare. Rata efectiva a taxelor pe consum se calculeaza ca raport intre veniturile din impozitele indirecte si valoarea consumului final, exclusisalariile platite de guvern.In Uniunea Europeana, veniturile fiscale obtinute din impozitarea muncii, de cele mai multe ori retinute la sursa, reprezinta sursa predominanta pentru bugetul statului, in majoritatea tarilor membre. Impozitale asupra muncii contribuie in proportie de 50% la formarea veniturilor fiscale. Rata efectiva a impozitului pe salarii se situeaza in medie la 36,5%' din salariu brut, 70% din acesta reprezentand costuri non-salariale (contributii la protectia sociala si alte contributii) si 30% reprezentand impozit pe veniturile personale. Aceasta rata este semnificatisub medie in Malta, Irlanda si Marea Britanie si intr-o mai mica masura in Spania si Portugalia. Ratele cele mai mari se intalnesc in Suedia, Belgia, Franta, Finlanda, Danemarca si Italia. Rata efectiva a impozitului pe capital atinge 29,7%2 din excedentul brut de exploatare al economiei. in UE nivelul cel mai scazut al acestei rate se intalneste in Lituania, Letonia, Estonia, urmate de Grecia, in timp ce peste medie se situeaza Germania si Portugalia. Taxele pentru consum ating 19,7% din pretul platit de consumatori. Eforturile de uniformizare a regulilor de aplicare a TVA in cadrul UE fac ca diferentele intre statele membre sa fie oarecum aplatizate. Totusi, in ciuda acestei alinieri, exista diferente datorate, pe de o parte, practicarii de rate TVA normale si reduse, si pe de alta parte, deosebirilor in ceea ce priveste practicarea accizelor, a impozitelor pe energie si mediu. in UE, sub medie se situeaza impozitele pe consum in Estonia, Olanda, Malta si peste medie in Luxemburg, Finlanda, Suedia, dar cel mai ridicat nivel in UE al acestor impozite se inregistreaza in Germania. Incasarile din impozitele pe veniturile din munca reprezinta aproape jumatate din totalul veniturilor fiscale. De remarcat faptul ca, in statele europene cu o sarcina fiscala globala ridicata, ponderea incasarilor din impozitele pe veniturile din munca este net superioara mediei din zona euro, in timp ce in tari precum Portugalia si Grecia, unde presiunea fiscala este scazuta, si ponderea incasarilor din impozitele pe veniturile din munca tinde sa scada sub medie. In ceeea ce priveste incasarile pe veniturile din capital, detin doar 21%. in tari ca Irlanda, Luxemburg sau Marea Britanie ponderea incasarilor din impozitele pe veniturile din capital este mai ridicata, in timp ce in Estonia, Lituania si Letonia ea este sensibil mai redusa. Veniturile din impozitele pe consum tind sa reprezinte o treime din veniturile fiscale. Ele sunt mai consistente in tari precum Cipru, Ungaria, Letonia, dar ocupa un loc mai putin important in Italia, Belgia, Suedia. Din grafic se remarca faptul ca cea mai ridicata povara fiscala este asupra muncii. Din 2004 valoarea aceasta avusese un trend descendent, ca dupa 2003 sa inregistreze o usoara crestere. Presiunea fiscala asupra capitalului a urmat o evolutie fluctuanta, cu o crestere puternica in 2000, dupa care a urmat o tendinta de scadere. Povara fiscala in domeniul consumului a fost relatisila cu usoare variatii, avand din 2001 un trend ascendent. Gruparea impozitelor pe categorii economice ofera indicii cu privire la efectul discriminator al sistemului de impozite. in mod evident ponderea cea mai mare a impozitelor si contributiilor sociale in PIB este legata de forta de munca (19,9%), aticu 11% la consum si 8,6% la capital. Una din explicatiile acestei structuri a impozitelor si contributiilor sociale pe categorii economice este mobilitatea mult mai limitata a fortei de munca si prin urmare a bazei de impozitare, fiind astfel mai usor de urmarit si de impozitat. Este un fapt cunoscut in UE ca actuala structura a impozitelor descurajeaza crearea de locuri de munca. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
