 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Impozitarea prevazuta de acquis-ul comunitar
|
|
Impozitarea indirecta |
|
| Prevederile acquis-ului in domeniul impozitarii indirecteIncepand cu 1992, prin eliminarea taxelor de frontiera si a formalitatilor male de la granitele dintre statele membre, impozitarea indirecta a suferit schimbari decisive, prin introducerea unor noi reguli privind accizele si prin reglementarile intra-comunitare privind taxa pe loarea adaugata. Dimensiunea si tendintele in evolutia impozitelor indirecte Impozitele indirecte la nivelul UE au fost in 2004 de 13,8% din PIB-ul cumulat al statelor membre, din care taxa pe loarea adaugata a reprezentat 6,9% din PEB (respectiv 50% din totalul impozitelor indirecte), accizele 2,7% din PIB, iar alte impozite indirecte 4,2% din PIB. Prevederile acquis-ului in domeniul TVA Legislatia referitoare la taxa pe loarea adaugata (TVA) este complexa. Principalul izvor de drept il reprezinta Directi 77/388/CEE privind sistemul comun de aplicare a acestei taxe, denumita si Directi a Sasea referitoare la Armonizarea taxei pe loare adaugata (TVA) Principalele momente ale armonizarii TVA in UE sunt: » introducerea TVA in toate statele membre (pana in anul 1970); » uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA (incepand cu anul 1977) si cotele de TVA (procentuale); » trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odata cu realizarea pietei unice si desfiintarea frontierelor male (1 ianuarie 1993); » simplificarea sistemului TVA si cooperearea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscale. Introducerea TVA in toate statele membre Pana la inceputul anului 1970, toate statele membre au fost obligate sa inlocuiasca impozitele indirecte cu un sistem comun al TVA (prima Directi TVA a UE), andu-se in vedere doua argumente principale: 1. antajele TVA fata de alte forme de impozite indirecte generale si, mai ales, fata de impozitul pe circulatia marfurilor aplicat in cascada; 2. transparenta operatiunilor de impozitare a importurilor si de exceptare de la impozitare a exporturilor realizate in comertul intre statele membre. TVA prezinta urmatoarele particularitati: » este un impozit general, aplicat, in principiu, la toate tranzactiile comerciale cu privire la productia si distributia bunurilor si serviciilor; » este un impozit pe consum, deoarece este suportat de catre consumatorii finali si nu de catre firmele producatoare sau distribuitoare; » este datorat sub forma unei cote procentuale din pret, fiind astfel vizibil in fiecare stadiu al productiei si distributiei unde intervin tranzactii comerciale; » este neutru in raport cu numarul de tranzactii comerciale care intervin pe lantul de la producator la consumatorul final. Neutralitatea se obtine printr-un sistem de deduceri, respectiv firmele platitoare de TVA pot deduce din TVA pe care il au de platit, pentru produsele sau serviciile ndute, a TVA aferent cumparaturilor facute in vederea realizarii produselor si serviciilor respective; » in statele membre se aplica principiul destinatiei in materie de TVA pentru tranzactiile dintre acestea. Potrivit acestui principiu, toate livrarile de produse si prestarile de servicii dintr-un stat membru catre alt stat membru sunt exceptate de TVA in tara de origine si sunt supuse obligatiei de plata a TVA in tara de destinatie (unde produsele si serviciile se consuma). Venitul din TVA se rsa la bugetul din tara de destinatie. Administrarea TVA in acest sistem, este mai eficienta atunci cand exista contoarele fizice la frontiera si documentatiile corespunzatoare. Uniformizarea bazei si a cotelor de impozitare pentru TVA Odata cu instituirea obligatiei statelor membre de a contribui la bugetul UE cu o parte din TVA incasat, s-a trecut la armonizarea bazei de impozitare pentru TVA, respectiv fiecare stat membru aplica TVA, in general, la aceleasi tranzactii (a sasea Directi TVA a UE, adoptata la 17 mai 1977). Daca in ceea ce priveste continutul bazei de impunere pentru TVA, s-a realizat o anumita omogenitate in statele membre, exista insa diferente importante in nivelul cotelor procentuale de TVA. Tabelul 1 arata ca cea mai mica cota de TVA, de 15%, este in Luxemburg, iar cea mai mare, de 25%, in Danemarca si Suedia. De asemenea, in functie de obiectivele sociale urmarite a se realiza si cu sprijinul politicii fiscale nationale, 8 state membre folosesc doua cote de TVA, una standard si una redusa, 6 state membre utilizeaza trei cote de TVA (standard, redusa si super-redusa). Danemarca este singurul stat membru cu o cota unica de TVA. Este de mentionat ca trei state membre au si cote de TVA de parcare sau tranzitorii. Cotele de TVA reduse si super-reduse sunt aplicate la anumite grupe de produse si servicii cum sunt, de exemplu: alimente, apa poila, medicamente, transport de pasageri, carti, ziare, radio si televiziune, case sociale, servicii de cazare la hoteluri, servicii sociale, ingrijiri medicale si stomatologice, salubritate. Cota zero de TVA este aplicata, de exemplu, de Belgia pentru distributia de seminte pentru productia de alimente, de Suedia pentru medicamente distribuite pe baza de retete sau ndute catre spitale, de Marea Britanie pentru distributia de imbracaminte si incaltaminte pentru copii.In general, desi statele membre sunt de acord ca un sistem TVA cu o cota unica este mai eficienta si reduce costurile administrarii acestuia, totusi in practica fiscala se utilizeaza mai multe cote, de regula, din ratiuni sociale. Este de subliniat ca nivelurile diferite ale cotelor de TVA existente in statele membre ale UE, in conditiile principiului destinatiei, nu distorsio-neaza alocarea resurselor pentru productie, in ceea ce priveste produsele si serviciile exportate, deoarece acestea sunt exceptate de la plata TVA. Evident, nivelul diferit al cotelor de TVA ii afecteaza direct pe consumatorii de produse si servicii purtatoare de TVA. Romania atrage atentia prin randamentul scazut al TVA. Desi cota de TVA este unica, randamentul acestui impozit, privit sub raportul ponderii in PIB, este mai mic cu 1-2 puncte procentuale, ativ cu cel existent in tari ca Franta, Grecia si Olanda care au cote TVA standard egale sau apropiate de cota din Romania si, in plus, practica si cote reduse. Explicatia este eziunea fiscala si derogarile de la regimul TVA. Trecerea la un sistem tranzitoriu de TVA, odata cu formarea pietei unice Perspecti trecerii la piata unica, incepand cu 1 ianuarie 1993, ceea ce inseamna si desfiintarea controlului la circulatia produselor si serviciilor intre statele membre, a impus cautarea de solutii pentru a se renunta si la frontierele fiscale in cazul TVA. Abolirea frontierelor fiscale inseamna ca un produs (sau serviciu) adus dintr-un stat membru in alt stat membru isi pierde caracterul de exportat" sau importat", dupa caz, si are exact acelasi regim fiscal ca si un produs national. Acest obiectiv ar putea fi atins daca statele membre ar agrea doua conditii: » trecerea de la principiul destinatiei la principiul originii, in materie de TVA; » adoptarea unui mecanism de corectare (deconectare) pentru evitarea realocarilor importante de TVA intre bugetele diferitelor state membre. Adoptarea principiului originii presupune ca, pentru produsele si serviciile care circula dintr-un stat membru in alt stat membru, TVA se aplica in statul de origine (care face exportul"), iar in statul de destinatie (care face importul") nu se mai plateste TVA la produsele si serviciile respective consumate. Corespunzator, TVA se face venit la bugetul statului de origine, unde are loc productia, si nu la bugetul statului de destinatie, unde are loc consumul. Aplicarea acestui principiu ar simplifica administrarea TVA si ar reduce oportunitatile de frauda fiscala. in cazul trecerii la principiul originii, cerintele pietei unice si, in primul rand, ale asigurarii unei competitii libere, nedistorsionate impun armonizarea cotelor de TVA in cadrul UE, adica sa nu se practice niveluri diferite ale cotelor de la un stat membru la alt stat membru. Ratiunea pentru armonizare provine din nivelurile diferite ale cotelor de TVA, aplicate in statele de origine, care distorsio-neaza localizarea investitiilor productive, favorizand statele membre cu cele mai mici cote de TVA. Introducerea unui sistem de corectie pentru prevenirea realocarilor semnificative de TVA din bugetele statelor membre de destinatie in bugetele statelor membre de origine este necesara intrucat un stat membru pe teritoriul caruia se consuma produse si servicii produse in alt stat membru nu ar accepta sa piarda din TVA, mai ales in conditiile de disciplina bugetara riguroasa acceptata prin semnarea Pactului de silitate si crestere. Un asemenea sistem de corectie ar putea functiona pe baza datelor privind TVA inscrise in documentele de inregistrare a obligatiei fiscale sau a calculelor la nivel macroeconomic, folosindu-se informatia din conturile nationale, ajustata cu elemente necuprinse in baza de impozitare pentru TVA. Statele membre nu au ajuns la un consens asupra trecerii la principiul originii in domeniul TVA, dar au fost de acord cu un sistem tranzitoriu, caracterizat de urmatoarele elemente: » se mentine principiul destinatiei. Trecerea la principiul originii nu este abandonata si ramane un obiectiv pe termen lung al armonizarii fiscale; » se renunta la controlul fiscal la frontiera pentru produsele si serviciile venite din statele membre de origine, ci firmele, in localitatile unde se afla, au obligatia de a declara TVA datorata si de a rsa la buget. in mod evident, riscul de frauda fiscala creste, iar, pentru mentinerea lui sub control, este necesar un amplu schimb de informatii intre autoritatile fiscale din statele membre; » se continua eforturile pentru armonizarea cotelor TVA. in acest sens, Comisia Europeana a facut propuneri repetate (ultima in 1988) pentru folosirea numai a doua categorii de cote, una standard, care sa se situeze intre 15% si 25%, si una redusa. Consiliul ministrilor finantelor si economiei a fost de acord pentru mentinerea minimului cotei standard de TVA la 15%, iar statele membre sa faca toate eforturile pentru a nu depasi acest minim cu mai mult de 10 puncte procentuale, atunci cand isi fixeaza propriile cote standard de TVA. Totodata, statele membre pot opta pentru una sau doua cote de TVA reduse, dar mai mari de 5%, in cazul unui numar restrans de grupe de produse si servicii silite prin a sasea Directi TVA. Cota TVA zero poate fi, in continuare, mentinuta in conditiile in care: exista argumente sociale clar definite, de aceste cote beneficiaza consumatorii finali; nu s-a trecut inca la principiul de origine. De asemenea, cotele de TVA super-reduse pot fi mentinute pana la introducerea sistemului definitiv de TVA. Simplificarea sistemului TVA si cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscale Desi trecerea la un sistem definitiv al TVA era prezuta pentru sfarsitul anului 1996, totusi UE functioneaza si astazi cu un sistem al TVA considerat tranzitoriu. UE a facut progrese in armonizarea TVA, dar administrarea TVA continua sa fie complicata, solicitand multe formalitati care necesita timp si costuri pentru a fi indeplinite, in timp ce fraudele fiscale sunt in crestere. Statele membre recunosc ca piata unica ramane fragmentata fiscal. Renuntarea la controlul fiscal la frontierele dintre statele membre, in conditiile mentinerii principiului platii TVA la destinatie, nu conduce si la inlaturarea conceptului de frontiere fiscale in cadrul circulatiei produselor si serviciilor intre statele membre. Produsele si serviciile care trec dintr-un stat membru, in alt stat membru trebuie marcate", intr-un fel sau altul, and un regim fiscal al TVA diferit de cel aferent produselor si serviciilor nationale. Acesta inseamna costuri importante pentru aplicarea procedurilor fiscale. Prevederile acquis-ului in domeniul accizelor Principiul ce sta la baza aplicarii accizelor este ca acestea se aplica in tara in care are loc consumul. Reglementarile generale se refera la produsele ce fac obiectul accizelor si la detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse (Directi 92/12/CEE). Aceste reglementari, aplicabile de la 1 ianuarie 1993, stau la baza unei strategii privind aproximarea cotelor impozitelor, armonizarea structurii impozitelor si silirea cadrului general privind detinerea si circulatia produselor. Reglementarile se aplica bauturilor alcoolice, produselor prelucrate din tutun si uleiurilor minerale si permit circulatia acestor produse in statele membre, accizele fiind platite de cumparatorul final la cotele silite de statul membru in care are loc consumul. Regimul accizelor aplicat altor produse se sileste de catre autoritatile competente ale statelor comunitare, cu conditia ca impozitarea acestora sa nu necesite efectuarea unui control la frontiera. Respectivele autoritati sunt indreptatite sa instituie taxe (altele decat TVA) si asupra prestarilor de servicii. Cotele minime ale accizelor aplicate alcoolului si bauturilor alcoolice, tigaretelor si produselor prelucrate din tutun, altele decat tigaretele, sunt reglementate de Directivele 92/87CEE, 92/79/CEE si 92/80/CEE. Tinand cont de functionarea pietei interne si lorile reale ale acestor cote, la fiecare doi ani, Consiliul reexamineaza cotele minime si poate impune noi reglementari, in acest sens, ultima reglementare privind silirea cotelor minime a avut loc in februarie 2002 (Directi 2002/10/CE). Statele membre UE pot sa dispenseze pe micii producatori de vin, de obligatiile referitoare la productia, transformarea si detinerea de produse supuse accizelor, precum si de cele vizand circulatia si controlul respectivelor produse, prezute in Directi 92/12/CEE, titlurile II si III. Sunt considerati mici producatori de vin persoanele care produc in medie mai putin de 1000 hectolitri de vin pe an. In ceea ce priveste uleiurile minerale, Directi 92/82/CEE reglementeaza cotele accizelor aplicate acestor produse. Pentru respectarea mediului inconjurator, Comisia promoveaza folosirea produselor energetice din surse regenerabile, in acest sens formuland doua propuneri, una referitoare la reducerea accizelor pentru combustibilii produsi din Armonizarea structurii impozitelor este o alta latura a strategiei amintite mai sus. Prin aceasta armonizare se urmareste silirea unui sistem comun privind capacitatea de impozitare, metodele de colectare, scutirile si termenele de plata. Directivele ce armonizeaza structura accizelor sunt 92/83/CEE (pentru alcool si bauturi alcoolice), 92/79/CEE (pentru tigarete), 95/59/CEE (referitoare la tutun) si 92/81/CEE (privind uleiurile minerale). Detinerea, circulatia si monitorizarea produselor supuse accizelor este reglementata de Directi 92/12/CEE. Pentru o mai buna monitorizare a produselor supuse accizelor, Comisia a inaintat o propunere referitoare la introducerea unui sistem computerizat al documentelor administrative ce insotesc aceste produse. Se prevede ca sistemul sa poata fi dezvoltat si implementat intr-o perioada de cinci ani. Produsele care fac obiectul directivei 92/12/CEE sunt supuse accizei atunci cand producerea lor s-a realizat pe teritoriul Comunitatii sau cand au fost importate in acel teritoriu. Acciza devine exigibila la trecerea in consum a produsului supus taxarii sau atunci cand la acesta se constata lipsuri provocate de anumite cauze. in cazul in care produse supuse accizelor, trecute in consum intr-un stat membru, sunt detinute in scopuri comerciale intr-un alt stat membru, accizele aferente se percep in acest din urma stat membru. Accizele achitate in primul stat membru sunt supuse rambursarii. Pentru produsele achizitionate de particulari pentru nevoile lor proprii, si transportate de ei insisi, accizele aferente se percep in statul membru in care respectivele produse sunt achizitionate. Accizele in cauza devin exigibile atunci cand produsele trecute in consum intr-un stat membru sunt detinute in scopuri comerciale intr-un alt stat membru. Potrivit aceleiasi directive, produsele supuse accizelor sunt exonerate de plata accizelor atunci cand acestea sunt destinate: sa fie livrate in cadrul relatiilor diplomatice sau consulare; » organismelor internationale recunoscute ca atare de autoritati publice ale statului membru gazda, precum si membrilor respectivelor organisme in limitele si in conditiile silite prin conventii; sa fie consumate in cadrul unui acord incheiat cu tari terte sau organisme internationale, in masura in care acel acord a fost admis sau autorizat sa beneficieze de scutire de TVA; » fortelor oricarui stat membru al Pactului Atlanticului de Nord, altul decat statul membru in interesul caruia acciza este exigibila, precum si fortelor armate vizate de Decizia nr. 90/840/CEE art. 1. Consiliul UE poate sa autorizeze cu unanimitate de voturi orice stat membru sa incheie, cu o tara terta sau cu un organism international, un acord care sa preda exonerari de accize. Armonizarea accizelor Accizele reprezinta un venit important al bugetelor statelor membre, respectiv la nivelul UE 2,7% din PIB. Armonizarea accizelor vizeaza baza de impozitare, cotele de accize, miscarea produselor purtatoare de accize intre statele membre. Armonizarea fiscala este un fapt implinit pentru baza de impozitare si miscarea produselor purtatoare de accize in cadrul UE. Nu exista inca un consens al statelor membre cu privire la aplicarea de cote unice de accize pentru acelasi produs la nivelul intregii Uniuni (asa cum a propus Comisia Europeana in 1987, in perspecti trecerii la piata unica). Armonizarea accizelor la produsele din tutun UE a definit unitar categoriile de produse din tutun purtatoare de accize care fac obiectul armonizarii: tigarete, tigari, tutun pentru rasucit tigarete, alte tutunuri pentru fumat. Armonizarea cotelor de accize la tigarete (produsele din tutun) a urmarit doua obiective: » introducerea a doua tipuri de cote, una proportionala, sub forma unui procent ce se aplica la pretul de nzare cu amanuntul (ad lorem), si una specifica, silita ca suma fixa pe unitatea de produs. Marimea cotei specifice se fixeaza and ca referinta tigarile cu cel mai mare consum pe piata. Cele doua cote trebuie sa fie aceleasi pentru toate tigaretele. De asemenea, UE doreste ca, in faza finala a armonizarii, raportul dintre elementul specific si elementul proportional (inclusiv TVA care se asaza peste accize) sa fie acelasi in toate statele membre; » aplicarea unor cote unice la nivelul UE. Pana in prezent, niciunul dintre cele doua obiective nu a fost atins in intregime. Astfel, in toate statele membre functioneaza cele doua cote de accize, dar obligatorii sunt numai nivelurile relative minime ale accizelor. La tigarete, care au cea mai mare pondere in produsele din tutun, accizele trebuie sa reprezinte cel putin 57% din pretul cu amanuntul care include toate impozitele, inclusiv TVA. De asemenea, acciza specifica nu poate fi mai mica de 5% si mai mare de 55% din totalul impozitelor cuprinse in pret (accize si TVA). In cazul celorlalte produse din tutun, se poate opta fie pentru acciza specifica, fie pentru acciza ad lorem, fie pentru o combinatie a celor doua. De aceeasi limita minima este exprimata ca o cota procentuala sau ca o marime fixa pe unitatea de produs. De exemplu, la tutun pentru rasucit tigarete limita minima este de 30% din pretul cu amanuntul sau 25 euro pe kilogram. In aceste conditii, nu este deloc intamplator faptul ca, intre statele membre, exista diferente semnificative, in marime relati si absoluta, ale accizelor la produsele din tutun care distorsioneaza functionarea pietei unice. De exemplu, la tigarete, in marime relati, accizele riaza de la 50,47% (Suedia) la 64,14% (Portugalia) din pretul cu amanuntul, iar in marime absoluta riaza de la 48,44 euro (Spania) la 210 euro (Marea Britanie) la 1000 de tigarete din categoria celor mai cerute de catre consumatori, ceea ce inseamna o diferenta de 435%. Diferentele mari in marimi absolute provin din raporturile diferite intre acciza specifica si acciza ad lorem. Astfel de diferente fac ca pretul tigaretelor din Marea Britanie sa fie de aproape patru ori mai mare decat in Spania. Unele state membre (Franta, Italia, Grecia, Spania) prefera sa aiba accize specifice mai mici in raport cu pretul cu amanuntul si accize ad lorem mai mari. Este de subliniat ca accizele specifice antajeaza producatorii de tigarete mai scumpe si le permite sa reduca diferentele intre preturile cu amanuntul ale tigaretelor, deoarece aceasta acciza este o suma fixa la 1000 de tigarete, indiferent de pretul acestora, iar pretul de referinta la care se fixeaza suma este al tigarilor cu cea mai mare desfacere (deci nu cele mai scumpe). Accizele ad lorem, combinate si cu TVA, care este tot o cota procentuala, conduc la marirea diferentelor intre preturile cu amanuntul ale tigaretelor, intrucat aceste accize multiplica diferentele intre preturile tigaretelor de la poarta fabricilor pentru o mai mare convergenta a accizelor la produsele din tutun, Comisia Europeana a propus ca, la tigarete, in afara de regula celor 57%, sa fie obligatorie si o limita minima pentru acciza specifica, silita ca o suma fixa in euro la 1000 de tigarete, respectiv 70 de euro. in acest fel, se garanta un nivel minim al accizelor la tigarete in tot spatiul UE. Statele membre care au acum un nivel mai mic al accizelor vor trebui sa il creasca. Totodata, statele care au deja un nivel mare al accizelor, dar nu pot respecta regula celor 57%, cum este cazul Suediei, nu vor mai avea obligatia respectarii acestei reguli, daca acciza specifica este de cel putin 100 euro la 1000 tigarete. Armonizarea accizelor la bauturile alcoolice Amortizarea accizelor la bauturile alcoolice a vizat definirea unitara a produselor purtatoare de accize care sunt grupate astfel: vin, bauturi spirtoase, produse intermediare. De asemenea, armonizarea a urmarit introducerea unor cote unice de acciza. Comisia Europeana a facut o propunere in acest sens, in perspecti trecerii la piata unica, dar statele membre nu au ajuns la un consens. Ca atare, UE a silit obligatia practicarii unor cote minime, in sume fixe pe unitatea de produs. La nivelul minim al accizelor aprobat prin directi comunitara au fost aprobate anumite derogari sub forma de reduceri de cote si de exonerari. Astfel, statele membre pot sa aplice cote ale accizelor reduse la bere, diferentiate in functie de productia anuala a fabricilor de bere. Cotele reduse nu pot cobori sub nivelul minim cu mai mult de 50% fata de nivelul national normal al accizelor si de ele beneficiaza micii producatori care nu produc mai mult de 200 000 hectolitri de bere pe an. Statele membre pot sa aplice cote reduse ale accizelor si la vinurile linistite si spumoase care au o concentratie alcoolica ce nu depaseste 8,5% in volum. Cote reduse pot fi aplicate si la bauturile fermentate, altele decat vinul sau berea, si la produsele intermediare. La alcoolul etilic produs de micile distilerii, cotele reduse pot sa coboare sub cota minima comunitara, dar nu mai mult de 50%. intreprinderile care produc mai mult de 10 hi alcool pur pe an, nu beneficiaza de aceasta prevedere. Derogari speciale sunt prezute pentru Franta, Grecia, Spania. Cotele de accize silite efectiv de catre statele membre sunt diferentiate. De exemplu: la alcool etilic, intre 645,36 euro/hl (Italia) si 5880,26 euro/hl (Suedia); cote mari sunt in statele membre nordice; la vin intre 0 euro/hl (Austria, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania) si 318,99 euro/hl (Suedia). in Franta, care este tot un mare producator de vinuri, acciza este simbolica, respectiv 3,35 euro/hl. Comisia Europeana considera ca obiectivul de convergenta a cotelor de acciza la bauturile alcoolice trebuie atins pe termen lung. Una dintre propunerile facute de crestere a accizei minime la vin de la 0 la 9,925 euro/hl nu a obtinut consensul statelor membre. La aceasta grupa de produse, legislatia romana necesita luarea de masuri menite sa asigure identificarea fiecarui produs supus accizelor dupa numarul de cod al acestuia (NC), utilizarea acelorasi denumiri, o mai buna definire a platitorilor de accize, unificarea criteriilor folosite la definirea produselor. rmonizarea accizelor la produsele petroliere in statele membre, politicile fiscale privind accizele si alte impozite la produsele petroliere au tintit, pe langa alimentarea bugetelor cu venituri relativ constante si importante, si alte obiective economice si sociale, ca de exemplu: > protejarea mediului. De pilda accizele sunt mai mari la produsele petroliere cu plumb, decat la cele fara plumb (se promoveaza principiul poluatorul plateste"); > sustinerea agriculturii. Accizele sunt mai mici la combustibilii pentru masini, daca acestia sunt fabricati din produse agricole (bio-carburanti); > realizarea unei proportii optime intre diferitele surse de energie (carbune, petrol, energie nucleara); > luarea in considerare a competitiei intre diferitele mijloace de transport. De exemplu, la unele produse petroliere, accizele sunt diferite in functie de destinatie: combustibil pentru motoare, industrie si comert, incalzire; > deplasarea treptata a poverii fiscale de la forta de munca la alte surse de venit, intre care energia. Armonizarea accizelor la produsele petroliere a urmarit definirea unitara a produselor purtatoare de accize, grupate estfel: benzina fara plumb, benzina cu plumb, gaze petroliere (de sonda), pacura, gaz lichefiat, methana, kerosen. Statele membre au obligatia sa foloseasca accize specifice, silite in suma fixa pe 1000 de litri sau de kilograme. Ca si in cazul accizelor pe produse din tutun si bauturi alcoolice, statele membre nu au ajuns la un consens pentru adoptarea de cote unice de acciza la produsele petroliere. In aceasta grupa a produselor accizabile se include si electricitatea, alaturi de celelalte produse energetice, cum sunt combustibilii. In el este prezentat nivelul accizelor si evolutia lorica a acestor taxe. Comisia Europeana a facut propuneri pentru introducerea unui impozit armonizat, in vederea stimularii reducerii emisiei de dioxid de carbon (CO2) si rationalizarii folosirii resurselor de energie. Desi aceasta propunere era in corelare si cu reducerea impozitelor pe forta de munca, totusi nu a intrunit consensul in Consiliul ministrilor finantelor si economiei. De asemenea, acest consens nu a fost realizat nici pentru o noua propunere de a mari limitele minime ale accizelor la produsele petroliere, precum si pentru a extinde sistemul UE de accize la gazele naturale, carbune si la energia electrica (produse carora in prezent, nu li se aplica nicio reglementare UE). De exonerare beneficiaza: » produsele eneregtice si electricitatea utilizate pentru productia de electricitate; » produsele energetice furnizate pentru a fi utilizate sub forma de combustibil pentru navigatia aeriana, alta decat navigatia aeriana reprezentand turism prit; » produsele energetice utilizate sub forma de carburant pentru navigarea in apele comunitare. Armonizarea regulilor pentru miscarea produselor purtatoare de accize intre statele membre Datorita aranjamentului de suspendare a platii accizelor pana in momentul eliberarii produselor purtatoare de accize pentru consumul final, cand trebuie efectuata plata la buget a accizelor, UE a silit reguli stricte pentru urmarirea miscarii produselor purtatoare de accize in cadrul UE. Aceste reguli trebuie sa asigure plata accizelor atunci cand produsele sunt livrate consumatorilor finali. Regulile se refera la: » un sistem de depozite (in legatura unele cu altele), autorizate pentru stocarea si miscarea produselor cu plata accizelor suspendata; » administratorii depozitelor care sunt autorizati de catre autoritatile nationale si sunt responsabili pentru plata accizelor (la livrarea catre consumatorii finali); totodata li se cer garantii financiare; » obligatia depozitelor de a mentine evidente ale stocurilor; documente speciale care insotesc produsele cu plata accizelor suspendata. Practic, obligatia pentru accize se naste in momentul producerii sau importului produselor purtatoare de accize, dar plata acestora este suspendata pana in momentul eliberarii pentru consumul final sau cand se constata disparitia produselor. Nicio acciza nu este scadenta la plata atat timp cat produsele se afla in depozite autorizate. Directi orizontala a UE reprezinta o responsabilitate comuna a statelor membre pentru administrarea accizelor. Totodata, faptul ca produse purtatoare de accize circula cu plata accizelor suspendata reprezinta un risc pentru fraude fiscale. Pentru diminuarea acestui risc, in fiecare stat membru exista un birou de legatura pentru accize care administreaza sistemul de verificare a miscarii produselor purtatoare de accize si schimbul de informatii intre statele membre. Controlul se bazeaza pe selectarea principalilor platitori si pe analiza de risc. Se apreciaza ca o zecime din platitorii de accize achita cea 90% din totalul accizelor. Analiza de risc inseamna ca potentialii ezionisti sunt selectati de calculatoare pentru controale in profunzime. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
