 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Impozitarea prevazuta de acquis-ul comunitar
|
|
Impozitarea directa |
|
| Prevederile acquis-ului comunitar prind impozitarea directa Daca impozitele indirecte necesita un grad mare de armonizare dat fiind efectul acestora asupra liberei circulatii a marfurilor si serciilor, nu acelasi lucru se poate spune despre impozitele directe. Acesta este motivul pentru care Tratatul Comunitatii Europene nu specifica in mod expres alinierea acestor impozite si, in rtutea principiului subsidiaritatii, lasa libertatea statelor membre de a face reglementarile necesare. Totusi, acolo unde impozitarea directa are impact asupra liberei circulatii a marfurilor, serciilor, persoanelor si capitalurilor, ca si asupra dreptului de silire a indizilor sau a societatilor, statele membre trebuie sa sileasca un sistem de impozitare la nivel national care sa respecte aceste drepturi fundamentale, conform Articolelor 94 si 308 ale Tratatului. Aparitia unor situatii speciale, cum ar fi dubla impozitare sau actitatile economice transfrontaliere, a impus adoptarea uno - combaterea concurentei in domeniul impozitarii; - eliminarea distorsiunilor de pe piata unica; - reorientarea tendintei crescande de impozitare a muncii printr-un sistem de impozitare orientat spre forta de munca. Acest pachet de masuri consta in: a. Codul de conduita pentru impozitarea afacerilor, cod ce reprezinta vointa comuna a statelor membre, chiar daca nu este un instrument legal. Conform acestui cod, statele membre vor combate concurenta in domeniul impozitarii si vor eta introducerea unor masuri care sa aiba ca efect concurenta in acest domeniu. Mai mult, a fost silit un sistem de schimb de informare asupra masurilor fiscale si o evaluare a acestui sistem. b. Masuri de inlaturare a distorsiunilor rezultate din impozitarea veni- turilor provenite din economii prin care se sileste un nivel minim de impozitare a dobanzilor. c. Impozitarea platii dobanzilor si a redeventelor intre societatile situate in diferite state membre. d. Ajutoare fiscale din partea statului; masura consta in publicarea unui ghid prind regulile referitoare la acordarea de ajutoare fiscale. Dimensiunile si tendintele in evolutia impozitelor directe in cadrul UEIn 2004, la nivelul Uniunii Europene, impozitele directe au reprezentat 12,9% din PIB cumulat al statelor membre. Dintre impozitele directe cea mai mare pondere o au impozitele pe veniturile personale 9,4% din PIB, urmate de impozitele pe veniturile din capital 3,0% din PIB si alte impozite directe ce reprezinta 1,3% din PIB. in Danemarca impozitele directe au fost in 2004 in proportie de 30,1% din PIB, la cealalta extrema situandu-se Slovacia cu impozite directe de 6,1% din PIB. Prin programele de silitate si convergenta elaborate si actualizate de statele membre ale UE, acestea isi exprima intentia de a modifica sistemele lor fiscale. Reformele preconizate difera ca intindere si profunzime, de la stat la stat, dar majoritatea urmaresc reducerea sarcinii fiscale asupra muncii, in special pentru cei cu salarii mici si sporirea incitatiei pentru asumarea riscului prin intermediul impozitului pe capital.In printa impozitului pe venitul personal majoritatea statelor au in vedere o reforma a transelor de impozit. in principal, ea consta in scaderea cotei marginale de impozit la limita de jos a distributiei venitului, insotita de cresterea venitului minim neimpozabil si sporirea alocatiilor (deducerilor) familiale.In special in ultimul deceniu, Comisia Europeana si statele membre au devenit tot mai preocupate de faptul ca, in timp ce sistemele de impozite directe ale statelor membre au ramas relativ neschimbate, economiile acestora se afla sub impactul a doua transformari profunde: aTŠ Globalizarea si rivalitatea economica din cadrul triadei SUA, UE, Japonia au adus schimbari importante in cadrul economic mondial. aTŠ Integrarea economica din UE a progresat foarte mult prin trecerea la piata unica si uniunea economica si monetara, facand din libera circulatie a fortei de munca si a capitalului principalul instrument in ajustarea economiilor statelor membre la noile cerinte de competititate. Globalizarea a schimbat profund cadrul economic mondial prin actiunea concomitenta a doua forte: cea tehnologica cu dimensiunile sale principale, revolutia digitala si simbioza dintre computere si comunicatii si forta economica, caracterizata prin extinderea economiei de piata de la cea 1,2 miliarde de oameni la inceputul acestui deceniu la peste 5,5 miliarde astazi (date raportate la anul 2002), cu reducerea corespunzatoare a barierelor tarifare si netarifare in relatiile economice dintre tarile lumii. Competititatea a devenit factorul cel mai important la nivelul unei firme sau al unei natiuni, pentru a ramane in competitia tot mai puternica si a creste gradul de bunastare. In consecinta, mobilitatea factorilor economici - capitalul si forta de munca - a crescut foarte mult concomitent cu intensificarea fuziunilor si achizitiilor internationale. Date fiind aceste realitati noi, in martie 2000, la Lisabona, Consiliul UE a silit un obiectiv strategic: ca pana la finele anului 2010 economia UE sa dena cea mai competitiva din lume. in mod edent, impozitele directe asupra veniturilor de capital si asupra venitului persoanelor, au un rol important in realizarea acestui obiectiv, deoarece, pe de o parte, in prezent firmele europene intra in competitia internationala cu o povara fiscala mai mare, ativ cu alte firme din SUA si din Japonia, ceea ce constituie un dezavantaj, iar pe de alta parte, mobilitatea crescuta a factorilor economici si paradisurile fiscale fac tot mai dificila definirea si identificarea bazei de impunere.In conditiile existentei a 25 de regimuri fiscale diferite prind impozitele directe in statele membre, firmele si persoanele care desfasoara actitai transfrontaliere se confrunta cu obstacole fiscale si costuri suplimentare pentru a se conforma acestor regimuri fiscale diferite. in fapt, statele membre au nevoie de un climat fiscal care sa promoveze competitia libera si corecta, sa incurajeze actitatile transfrontaliere si sa prena erodarea bazelor de impozitare nationale. Impozitarea companiilor Din punctul de vedere al eficientei economice, sistemul de impozitare a companiilor ar trebui sa fie neutru in termeni de optiuni economice. in cazul unei investitii, decizia de a o amplasa intr-un loc sau altul din UE ar fi bine sa fie cat mai putin distorsionata de politica fiscala. Decizia de investitie este bine sa fie fundamentata exclusiv pe criterii de eficienta economica, deoarece, in caz contrar, investitia ar putea fi amplasata intr-un loc unde costurile economice sunt mai mari, dar exista anumite facilitati fiscale. intr-o astfel de situatie, are loc a alocare a resurselor care diminueaza nivelul general de bunastare (care ar fi posibil in conditiile lipsei stimulentelor fiscale). Pentru ca impozitul pe companii sa fie neutru ar fi necesar ca marimea cotei efective de impozit asupra diferitelor forme de venituri generate de capital (profit retinut, didend, dobanda) sa fie aproximativ aceeasi. Realizarea acestei cerinte presupune un grad ridicat de armonizare fiscala. Mai mult, obiectivul neutralitatii fiscale nu este si singurul pentru politica fiscala, iar deciziile in acest domeniu inseamna o optiune si un compromis intre eficienta economica pura si alte obiective de politica fiscala si economica legitime. Politica fiscala in materie de impozit Comisia Europeana considera ca un progres in impozitarea companiilor care sa raspunda cerintelor pietei unice se poate realiza printr-o strategie cu doua componente: > pe termen scurt, actiuni pentru inlaturarea unor obstacole fiscale si costuri administrative adiacente acestora pentru actitatile transfrontaliere (cum sunt fluxurile de capital intre companiile mama si subsidiarele acestora, pierderile, fuziunile si achizitiile, metodele de silire a preturilor la tranzactiile intra-grup). in acest sens vor fi imbunatatite directivele UE prind fuziunile si compania mama si subsidiarele, precum si generalizarea unor solutii date prin hotararile Curtii de Justitie in materie de impozitare a companiilor; > pe termen lung o solutie cuprinzatoare care sa permita companiilor transnationale sa opereze pe o baza de impozitare consolidata pentru actitatile desfasurate in orice loc din lume. O astfel de abordare ar raspunde mai bine obiectivului de inlaturare a celor mai multe dintre obstacolele fiscale amintite, dar si cerintei de inlocuire a 15 reguli fiscale diferite cu o singura regula, cel putin in anumite domenii, contribuind astfel la o mai mare eficienta, eficacitate si transparenta a impozitarii companiilor, precum si a administrarii acestor impozite. O solutie in domeniul impozitarii companiilor este raspunsul adecvat la statutul european al companiei (companie europeana), a carui noua forma legala a fost agreata de catre Consiliul European de la Nisa in decembrie 2000, ce trebuia sa intre in goare in 2004. Deoarece conceptul de statut european al companiei este strans legat de cel al unui sistem comun de impozitare a companiilor, progresul pe calea realizarii unei baze consolidate este un prim pas important pentru itorul companiilor europene. Indiferent, insa de progresul ce se va realiza in aceasta directie, Comisia Europeana are misiunea de a asigura aplicabilitatea reglementarilor actuale prind impozitarea companiilor europene ce vor fi infiintate incepand cu 2004. Impozitarea veniturilor persoanelor Adancirea integrarii economice in cadrul UE si actitatea companiilor transnationale au ca rezultat si o mobilitate sporita a fortei de munca, astfel incat tot mai multe persoane au resedinta fiscala intr-un stat membru, dar desfasoara actitati generatoare de venituri, cum sunt in principal salariile, in alt stat membru, sau obtin venituri a caror sursa se afla intr-un alt stat membru ca, de pilda, didende, dobanzi la economiile pastrate in banci, veniturile din economiile investite in diferite active financiare (obligatiuni emise de catre stat, municipii, companii), castiguri de capital din vanzarea actiunilor, rente pentru inchirierea unor active, pensii.Intrucat politica fiscala prind impozitarea veniturilor personale este in competenta fiecarui stat membru, ineil apare riscul unor obstacole fiscale in calea liberei circulatii a fortei de munca si a serciilor pe care aceasta le ofera, al unei evaziuni fiscale crescute, precum si al unei migratii a fortei de munca inalt calificate, indusa de considerente fiscale si nu economice. Aceste riscuri se pot materializa sub diferite forme: > discriminarea persoanelor straine din punctul de vedere al statutului fiscal: - de exemplu, persoanele care desfasoara actitati intr-un alt stat membru decat cel de resedinta, de regula, nu beneficiaza de deducerile standard din baza de impozitare, care se aplica nationalilor din statul membru unde are loc actitatea. Este de subliniat ca acordurile bilaterale pentru etarea dublei impuneri nu reglementeaza si problema facilitatilor fiscale din statele membre de resedinta pentru veniturile realizate in alte state membre unde se desfasoara actitatile; - majorarea statelor membre nu excepteaza de la impozitare contributiile persoanelor la fondurile straine de pensii suplimentare din alte state membre. > dubla impozitare pentru acelasi venit, o data in statul membru unde se realizeaza actitatea si a doua oara in statul membru de resedinta. De exemplu, dobanzile la economii pot fi impozitate prima data in statul membru unde se afla banca in care o persoana dintr-un alt stat membru le pastreaza, dupa care sunt impozitate a doua oara prin impozitul pe venitul global in statul membru unde persoana isi are resedinta. > evaziunea fiscala sporita, indeosebi pentru acele venituri personale generate de diferite forme de capital (dobanzi, didende, rente), determinata de mobilitatea crescuta a capitalului in cadrul pietei unice. De exemplu, in lipsa unor informatii autoritatea fiscala din statul membru de resedinta poate impozita o dobanda la economiile depozitate la o banca dintr-un alt stat membru, numai daca persoana care incaseaza dobanda o declara autoritatii fiscale respective. Atat timp cat riscul neimpozitarii sau a unei impozitari mici, neechiile nu este redus, statele membre nu sunt pregatite sa actioneze pentru eliminarea dublei impozitari. > Migratia din considerente fiscale a fortei de munca inalt calificate (fuga creierelor"). Deoarece toate statele membre aplica impozitul pe veniturile globale si cote progresive de impozit, persoanele cele mai talentate care realizeaza venituri mai mari cad sub incidenta cotelor marginale maxime de impozit. Daca intre statele membre exista diferente importante intre cotele marginale de impozit, atunci exista stimulent pentru ca persoanele talentate sa plece dintr-un stat membru cu o cota marginala de impozit mai mare, intr-un stat membru cu una mai mica. Acest risc nestapanit si actual poate conduce si la o intensificare a competitiei fiscale daunatoare. Statele membre si Comisia Europeana vad in coordonarea fiscala a impozitelor pe veniturile personale un mijloc eficient pentru reducerea acestor riscuri. Efortul de coordonare fiscala in acest domeniu este concentrat pe trei obiective majore: » eliminarea obstacolelor fiscale din circulatia libera a fortei de munca si a serciilor pe care acesta le asigura (discriminare fiscala, dubla impozitare); » etarea evaziunii transfrontaliere; » prevenirea competitiei daunatoare. Pana in prezent, rezultatele in coordonarea impozitelor pe veniturile persoanelor sunt modeste: o recomandare a Comisiei Europene (94/079/CE) pentru etarea dublei impuneri a veniturilor muncitorilor in zonele de frontiera, in sensul ca persoanele nerezidente beneficiaza de acelasi tratament fiscal ca si rezidentii, daca obtin 75% din venitul lor intr-un stat membru (in acest caz, corespunzator, statul membru de resedinta poate reduce facilitatile legate de impozitul pe venitul personal); si un acord politic al statelor membre prind impozitarea dobanzilor transfrontaliere la economii. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
