Teoria pietelor eficiente este, in fapt, o prelungire a teoriei arbitrajului financiar. Ea se opune categoric analizei grafice (tehnice). Ea este la originea inovatiilor majore in domeniul gestiunii portofoliului, in special la crearea fondurilor de plasament pe baza de indici.
Eficienta operationala se apreciaza in raport cu ipotezele de comportament rational si de anticipari omogene ale investitorilor. Atitudinea investitorilor si luarea deciziilor lor se judeca nu numai in functie de analizarea de catre ei a factorilor determinanti ai valorii intrinseci (renilitate, risc, durata etc). Aceasta se apreciaza si in functie de anticiparea de catre investitori a comportamentului celorlalti operatori pe piata, vis-a-vis de acesti factori determinanti. De altfel, acest comportament a fost excelent surprins de catre J.M.Keynes, asimilandu-l "concursurilor organizate in presa, in care concurentii trebuiau sa aleaga, din cateva fotografii, sase dintre cele mai frumoase fete. Premiul urma sa se atribuie celui a carei alegere se apropia cel mai mult de alegerea ansamblului celorlalti concurenti si nu doar de propriile sale preferinte. Fiecare este animat sa incerce sa ghiceasca gusturile celorlalti jucatori si, reciproc Se asteapta astfel un fel de al treilea grad, in care ne consacram inteligenta noastra pentru a prevedea ceea ce opinia medie gandeste ca va fi media opiniilor, Si unii jucatori vor practica foarte probabil al patrulea, al cincilea si al saselea grad (de anticipare).
Toate aceste comportamente de grup (gregare), efecte de antrenare sau de moda dau o anumita eterogenitate anticiparilor de preturi, respectiv dau o interpretare a reactiei pietei, prin intermediul "bulelor" speculative. Aceasta speculatie, asupra speculatiilor celorlalti speculatori, adauga la dispersia (imprastierea) normala a cursurilor o supradispersare (o bula), dincolo de anticiparile rationale de venituri viitoare. Eficienta operationala a pietei financiare consta tocmai in aceasta supraspeculatie asupra comportamentului celorlalti operatori si sta la baza specializarii asa-numitilor fauritori de piata (market-makers).
Eficienta organizationala sau functionala se refera la corespondenta ipotezelor privind atomicitatea, contingenta pietelor, existenta dobanzii fara risc si absenta costurilor fiscale si de tranzactionare. Altfel spus, piata financiara este ea suficient de lichida si de sigura? Poate ea sa atraga economisirile spre finantarea investitiilor celor mai profiile si sa transfere riscurile spre cei care sunt capabili sau spre cei mai dispusi sa le suporte6? Raspunsul la lichiditatea si securitatea pietei financiare defineste gradul de eficienta organizationala.
Aceasta forma de eficienta caracterizeaza fiecare sistem bursier adoptat de tarile cu economie de piata, sistem cu norme de lichiditate si de securitate, pe care autoritatile financiare sunt capabile sa si le asume. Cu siguranta ca normele, ce vor fi elaborate de Comisia Nationala a lorilor Mobiliare (CNVM), vor asigura cadrul reglementat al unei eficiente organizationale corespunzatoare Bursei de lori din Romania.
|
