Functiile managementului. Stiluri de conducere

Notiunea de management. Functiile managementului

Conducerea si teorii despre conducere

Stiluri de conducere

Notiunea de management

Managementul reprezinta totalitatea metodelor si mijloacelor de rezolvare a problemelor, cu care se confrunta din punct de vedere practic activitatea de conducere. Pe de alta parte managementul reprezinta procesul de orientare a angajatilor in vederea realizarii intr-un cadru organizat a unor obiective

Cel care conduce actioneaza direct asupra obiectivelor stabilite avand in vedere realizarea acestora prin utilizarea unui numar redus de resurse, in conditiile de randament sau calitate cerute.

Trebuie sa retinem ca in ansamblul sau activitatea 919h71j de management include organizarea, administrarea, gestiunea, planificarea, programarea sarcinilor si etapelor de lucru, urmarirea incadrarii in program si controlul.

Managementul se realizeaza prin intermediul activitatilor de organizare si de gestiune economica din cadrul firmei, iar concret putem discuta despre procesele de conducere care includ planificarea activitatilor, organizarea acestora si controlul si pe de alta parte de atributiile de conducere.

Unii autori sustin ca activitatea de management include trei functii fundamentale: planificarea activitatilor, executia lor si coordonarea. Aici mentionam ca planificarea cuprinde obiective clare privind calitatea si cantitatea activitatilor (productie, servicii) si elaborarea de programe de lucru la nivel general pentru fiecare departament in parte.

Intr-o acceptiune mai larga putem spune ca activitatea de management cuprinde chiar mai multe functii si anume: previziunea (in prima faza), organizarea activitatilor, realizarea de comenzi, ordine sau sarcini de lucru, coordonarea executarii comenzilor, controlul activitatilor si intretinerea si dezvoltarea unui climat favorabil realizarii obiectivelor firmei.

Climatul din cadrul unui firme este deosebit de important in realizarea obiectivelor de afaceri, deoarece acesta contribuie indirect la crearea unei stari psihica favorabile lucrului. Putem aminti ca o stare tensionata determinata de diverse cauze (conflicte intre conducere, departamente sau angajati, starea financiara sau morala a angajatilor, incapacitatea managerilor de a motiva angajatii sau de a da sarcini clare si explicite, etc) poate determina reusita sau nereusita in viata si activitatea firmei.

In practica putem spune ca activitatea de management este alcatuita din administrare si conducere.

Administrarea cuprinde:

- definirea cu claritate a obiectivelor si scopurilor firmei, realizarea unui plan de actiune si elaborarea unor proceduri de lucru;

- stabilirea obiectivelor de baza din care se vor dezvolta si obiectivele secundare;

- gestiunea resurselor disponibile dar si a celor necesare activitatii (resurse umane, financiare, de regie cum ar fi costul curentului electric, abonamentelor la telefon, internet, fluxuri de informatii, utilitati, etc);

- planificarea modului si timpului de utilizarea a mijloacelor si resurselor tehnico-financiare si umane necesare pentru realizarea obiectivelor;

- organizarea cu rigoare a atributiilor si sarcinilor de lucru ale angajatilor;

- coordonarea relatiilor intre departamente si angajati.

In sens general planificarea cuprinde organizarea proceselor de lucru necesare pentru realizarea unui produs sau serviciu, in stricta legatura cu numarul sau cantitatea necesara.

Organizarea cuprinde activitati de stabilire a responsabilitatilor

si delegarea de sarcini pentru fiecare angajat in parte.

Coordonarea este activitatea prin care managerul sau supervizorul

se implica direct alaturi de angajat in realizarea sarcinilor.

Controlul este activitatea de verificare a caracteristicilor si

modului de realizarea a unui produs sau serviciu conform planului sau

programului stabilit.

Conducerea si teorii despre conducere

Stilul de conducere reprezinta modul prin care un manager intelege si

reuseste sa isi combine aptitudinile, experienta si cunostintele in scopul

indeplinirii unor obective sau sarcini.

Inainte de a trece la prezentare stilurilor de conducere pe care le cunoastem,

consideram necesara prezentarea elementelor care definesc stilurile de

conducere in general.

Elementele care determina stilul de conducere sunt: modul de stabilire

a relatiilor interumane, modul de realizare a comunicarii si de difuzare

sau prezentare a informatiilor, modul de stabilire a sarcinilor de lucru,

metoda si modul de luare a deciziilor si de efectuare a controlului.

Foarte importanta in realizarea sarcinilor si obiectivelor este motivatia.

Motivarea angajatilor se poate face prin:

- stimulente financiare (care de obicei dau cele mai bune rezultate in

prezent);

- satisfactii de ordin moral sau profesional;

- trasarea de sarcini care sa necesite creativitate sau cel putin sa para

interesante sau sa capteze cu usurinta atentia (aici depinde si de profilul

psihologic al fiecarui anagajat);

- aprecieri ale activitatii si stima fata de angajat

- oferirea de posibilitati de perfectionare si dezvoltare profesionala

(cursuri platite si oferite ca bonus de catre firma)

- oferirea de posibilitati de promovare in functie.

Avand in vedere elementele prezentare mai sus putem trece la prezentarea

stilurilor de conducere 'clasice'.

Teoria X (traditionala)

Teoria X este bazata pe gandirea traditionalista (putin depasita astazi), care sustine ca omului nu ii place sa munceasca, trebuie sa fie constrans prin diferite mijloace pentru ca sa isi realizeze sarcinile, iar angajatii trebuie controlati permanent, sanctionati sau apreciati.

Ideea centrala a acestei teorii si anume ca oamenilor nu le place sa munceasca este sustinuta chiar si de Taylor, fondatorul organizarii stiintifice a muncii.

Teoria Y

Teoria Y se bazeaza pe ideea ca munca este la fel de fireasca ca jocul sau odihna iar in consecinta munca poate fi realizata cu placere sau doar fiindca este o obligatie. Pe de alta parte teoria Y sustine ca prin munca oamenii se pot afirma si evolua personal, iar atunci cand conditiile si climatul de munca sunt favorabile si motivante oamenii chiar accepta sau isi doresc responsabilitati mai mari. Pentru ca munca sa fie eficienta

trebuie ca oamenilor sa le fie stimulata creativitatea si sa aiba libertatea sa gaseasca solutii noi si inovatoare de rezolvare a unor probleme sau sarcini pe care le au incredintate.

Chiar daca teoria Y ni se pare foarte atractiva datorita stilului sau mai democractic, iar teoria X dorim sa o respingem din start datorita stilului sau autoritar, totusi nici una dintre cele doua nu se potrivesc chiar perfect in cadrul unei firme.

Teoria Z,

elaborata de William Ouchi, putem spune ca este cea mai moderna si evoluata forma de organizare si conducere, dar din pacate este foarte putin raspandita. Teoria Z se bazeaza pe ideea ca viitoarele organizatii economice vor fi organizate sub forma de retele in care grupurile de indivizi vor comunica informatii si solutii. Cel mai important aspect al acestei teorii este comunicarea si modul in care se realizeaza aceasta. Retelele au aparut in urma degradarii structurilor traditionale sau a esecurilor provocate in activitate de catre ierarhii si nu in ultimul rand datorita cantitatilor de informatie foarte mari.

Stiluri de conducere

Pentru a putea ilustra mai bine stilurile moderne de conducere vom trece

in revista mai intai o serie de elemente ale activitatii manageriale.

1. Managerul ia singur decizii si apoi le transmite subordonatilor.

2. Managerul ia singur decizii si le arata utilitatea lor subordonatilor.

3. Managerul ia singur decizii, le argumenteaza si subordonatii pot doar sa puna intrebari.

4. Managerul prezinta deciziile pe care doreste sa le ia si cere subordonatilor sa vina cu propuneri si sa analizeze si corecteze deciziile prezentate.

5. Managerul prezinta problemele subordonatilor si in functie de parerile lor ia decizii.

6. Managerul arata care sunt limitele pe care trebuie sa le respecte subordonatii in luarea deciziilor proprii.

7. Managerul lasa subordonatilor sa ia decizii fara sa se amestece.

In functie de caracteristicile psihologice dar si de modul de comunicare

a managerului diferentiem mai multe stiluri.

Stilul dominant se caracterizeaza printr-un comportament orientat spre ocupare unui post cat mai inalt in ierarhie, chiar daca creaza in jur tensiuni, conflicte si nemultumiri. Managerii care au un astfel de stil de conducere pun accent pe calitatile lor personale iar succesul obtinut de firma intr-un proiect este succesul lor personal nu al firmei. Astfel de manageri recurg la crearea unui 'grup de suport' care sa il prezinte in interiorul firmei cat si in exterior ca pe un om cu calitati si aptitudini deosebite. In caz de esec, astfel de manageri nu vor recunoaste niciodata ca a fost vina lor personala.

Stilul repulsiv caracterizeaza persoanele care se afla in pozitii inferioare de conducere si care nu doresc sa fie promovate ierarhic. Acestia iau decizii rapid dar fara a exista o analiza reala si utila a situatie si care de cele mai multe ori se dovedeste a fi ineficienta. Managerii cu un astfel de stil de conducere sunt persoane care prezinta diverse complexe de inferioritate si nu au incredere in capacitatea lor.

Stilul indiferent caracterizeaza persoanele care se afla in pozitii inferioare de conducere si care nu doresc sa fie promovate ierarhic, dar daca sunt promovate pot fi chiar eficiente. Foarte important este faptul ca managerii cu un stil de conducere indiferent au totusi capacitatea de a-si crea o imagine clara si reala despre propria persoana cat si despre ceilalti.

Stilul autoritar este caracteristic acelor manageri care nu accepta sugestii sau observatii de la subordonati si sunt strict preocupati de realizarea planificarilor si sarcinilor date. Acesti manageri acorda o importanta deosebita organizarii si neglijeaza activitatea de conducere. Un astfel de stil de conducere produce apatie, nemultumire, distruge dorinta de perfectionare si dezvoltare profesionala a sbordonatilor.

Stilul democratic caracterizeaza managerii care acorda subordonatilor dreptul de a participa la stabilirea obiectivelor firmei si a modului de realizare a acestora. Un atfel de stil va atrage participarea activa si interesul subordonatilor la realizarea obiectivelor.

Stilul permisiv se caracterizeaza prin lipsa interventiei managerului in organizarea si coordonarea activitatilor, acesta intervenind spontan doar atunci cand situatia o cere. Legat de capacitatea de luare a deciziilor in functie de cantitatea de informatie de care dispunem avem mai multe tipuri de manageri dupa cum ilustreaza graficul de mai jos.

RETINETI!

Retineti!

Un stil eficient de conducere putem spune ca se caracterizeaza prin:

- planificare eficienta care presupune consultarea tuturor informatiilor care sunt puse la dispozitie, stabilirea clara a obiectivelor si sarcinilor de lucru, elaborarea unui program de activitati realistic in care activitatile sa se poata realiza in timp util chiar daca pot interveni perturbatii in activitate;

- initiere care presupune un contact permanent cu grupul de lucru, transmitere de sarcini, elaborarea de 'standarde' privind performanta grupului;

- control eficient care consta in verificarea atenta daca activitatea se incadreaza in standardele elaborate, masurarea progresului in realizarea activitatilor si elaborarea de actiuni si decizii in caz de nevoie;

- cooperare care se refera la incurajarea initiativelor, crearea spiritului de echipa, eliminarea tensiunilor si nemultumirilor si acordarea de sprijin pentru cei care doresc sa progreseze;

- informare continua prin culegerea de informatii de la membrii grupului de lucru, analizarea ideilor si propunerilor cat si informarea grupului;

- evaluarea continua care consta in verificarea gradului de realizare a ideilor, planurilor si obiectivelor si acordare de suport pentru ca grupul sa se auto-evalueze.

Understanding Motivation, Guildford, Londra, 1990.