 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» management strategic
» Analiza resurselor interne
|
|
Repere istorice al abordarii bazate pe resurse |
|
| incepand cu deceniul trei al secolului trecut, economistii au dezvoltat o serie de modele care au explicat performanta firmei prin prisma conuratiei mediului extern si a modului de adaptare a firmei la mediu. Modelele sunt cunoscute sub eticheta generica "structura-comportament-performanta", cu acronimul SCP, fiind definitorii pentru asa-numita economie industriala. Dintre economistii celebri ce jaloneaza dezvoltarea acestora se pot enumera, dintr-o lunga lista, J.B. Say, A. Marchal, E. Chamberlin sau E. Mason. Pe aceste modele de tip SCP s-a dezvoltat, in managementul strategic actual, o abordare analitica promota de Porter (1980, 1985). Aceasta a capatat denumirea de "scoala a analizei strategice a industriei si concurentei" sau "scoala a pozitionarii", iar Porter este considerat principalul ei exponent actual. Abordarea a devenit predominanta in urmatorul deceniu, creand un oarecare dezechilibru in favoarea unei orientari externe a explicatiei privind performanta organizatiei. Principala prezumtie asociata modelului Porter este ca organizatia poate sa aleaga orice pozitie doreste intr-un interl scurt de timp, ceea ce ar fi echilent cu perfecta elasticitate a factorilor de productie.In practica exista totusi retineri in a considera posibila o "mobilitate fara limite" in alegerea pozitiei in mediul extern. Daca acestei ezitari i se poate reprosa faptul ca este o parere bazata eventual pe intuitie, anumite studii empirice aparute dupa 1980 realizeaza o argumentare consistenta in favoarea unei "intoarceri spre interior", adica a unei explicatii a performantelor bazate. Rumelt (1984, 1991), Schmalensee (1985) si Porter si McGahan (1997, 2003) pun sub semnul indoielii faptul ca structura industriei este decisi pentru performanta firmei, pentru ca mai putin de 20% din riatia profiilitatii se datoreaza acesteia.In aceste conditii, abordarea conform careia performanta firmei este datorata mediului sau intern devine demna de toata atentia. Aceasta abordare, care a dobandit coerenta dupa 1985, este denumita "modelul resurselor si competentelor strategice" sau "abordarea bazata pe resurse". Acronimul in limba engleza, cunoscut in literatura de specialitate pentru aceasta abordare, este RBV (Resource-Based View). Sursa istorica profunda a acestei abordari o constituie lucrarile din 1817 a lui David Ricardo, dupa cum subliniaza Barney si Hesterly (2006). Ricardo sustinea ca oferta de pamant este inelastica, ceea ce avea drept consecinta, in principiu, dobandirea unui antaj concurential de catre cel care avea o resursa de pamant de calitate superioara. "Translatata" in zilele noastre, aceasta idee sustine ca avea o performanta mai buna cel ce dispune de resurse mai bune in atie cu concurentul sau. Numeroasele studii asupra resurselor organizatiei, care in ultimele decenii au generat prin sinteza noul cadru conceptual de analiza al studiului firmei bazat pe resurse, pornesc de la doua prezumtii: 1. prezumtia eterogenitatii resurselor (Penrose, 1959) presupune ca o firma opereaza cu o combinatie proprie si singulara de resurse; 2. prezumtia imobilitatii resurselor (Selznick, 1957), care isi are originea in lucrarile lui David Ricardo, presupune ca anumite resurse proprii unei firme sunt dificil sau costisitor de imitat sau oferta existenta este inelastica. Studiul modului de utilizare al resurselor de catre o organizatie ofera doua perspective de utilizare a instrumentarului de analiza : 1. "perspecti functionala" - consta in segmentarea functionala a proceselor organizatiei si analiza functiilor cu instrumentarul specific fiecaruia dintre ele si cu utilizarea specialistilor domeniului respectiv. Spre exemplu, analiza financiara presupune utilizarea unui set specific de tehnici de catre un "finantist" - economist specializat in finante -, dupa cum analiza resurselor umane presupune apelul la instrumentele asociate teoriilor domeniului si utilizarea lor de catre un sociolog sau psiholog. Aceasta perspecti este mai frecventa in manualele clasice, decat in cele moderne si pare a fi preferata mai mult de francezi decat de anglo-saxoni. Titulatura uzuala este de "analiza-diagnostic". dar implicatiile la nivelul performantei ansamblului sunt explicate doar partial din cauza segmentarii inerente asociate ; 2. "perspecti integratoare" - reprezinta de fapt consecinta asa-zisei abordari bazate pe resurse si consta in aprecierea impactului pe care il au elementele interne asupra performantei, fara ca acestea sa fie supuse unei diferentieri bazate pe categoriile functionale inspirate de Fayol. Conform acestei din urma perspective, analiza ofera o viziune globala operand cu concepte ce se raporteaza direct la performanta organizatiei. Aceste concepte, cum sunt resursele, competentele, capabilitatile, explica nivelul performantei prin raportare la nivelul celor ale concurentilor, iar rezultatul este sintetizat intr-o pozitionare relati fata de media grupului. Cadrul de analiza VRIO este o creatie relativ recenta, dar care s-a dovedit deosebit de atracti pentru teoreticieni si practicieni. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
