 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
| StiuCum
Home » management
» managementul tehnologic
» Sistemul antropocentric de productie - sanp, o alternativa la sistemul de productie econom
|
|
Sanp si raportul tehnologie-om |
|
| Sistemele de fabricatie antropocentrice integrate prin computer Tehnologia joaca un rol determinant in lumea contemporana. De aceea, toate companiile pot si trebuie sa depaseasca barierele organizationale si culturale care stau in calea imbunatatirii modului de folosire a tehnologiei pentru crearea, obtinerea si mentinerea avantajelor competitionale. Acest punct a fost sintetizat intr-un mod deosebit de elocnt de catre Arthur D. Little, fondator al faimoasei firme de consultanta Arthur D. Little, Inc., in citatul urmator: "Astazi, civilizatia noastra a dezvoltat o asemenea complexitate incat noi nu Fiecare companie trebuie sa dezvolte o viziune clara, explicita a rolului tehnologiei in crearea bazei sale competitionale. in acest scop trebuie sa inteleaga care sunt tehnologiile pe care trebuie sa le stapaneasca si care este pozitia ei competitiva in cadrul industriei. De asemenea, managerii trebuie sa decida care este strategia tehnologica pentru fiecare Unitate Strategica de Afaceri. Aceasta abordare va permite oricarei companii sa isi concentreze mai bine initiatile tehnologice, atat in domeniul dezvoltarii de produse noi, cat si in domeniul tehnologiilor, pentru crearea, dezvoltarea si mentinerea avantajelor competitionale (Fleming, 1990). Progresul tehnologic are si efecte negati, care se manifesta in forme specifice in cadrul sistemelor de fabricatie antropocentrice de montaj. Tenner, in sectiunea sa De ce lucrurile musca. Tehnologia si razbunarea consecintelor neasteptate (1996), referindu-se la impactul complex, pozitiv, dar si negativ, al tehnologiei in lumea contemporana, sublinia faptul ca omenirea trebuie sa ia in considerare asa-numitele "efecte de tip razbunare" ale naturii, atunci cand abordeaza problematica evolutiei viitoare a tehnologiei. "Daca putem invata ceva din efectele de razbunare ale naturii, atunci nu vom fi influentati sa renuntam la tehnologie, ci, dimpotriva, o vom perfectiona prin urmarirea permanenta a aparitiei de probleme neprevizionate, prin coordonarea a ceea ce stim ca sunt puncte forte dar limitate, prin aplicarea in practica a nici mai mult, nici mai putin din ceea ce este necesar in mod real" (Tenner, 1996). La scara fabricatiei, a proceselor de montaj hipertehnologizate prin utilizarea computerelor, robotilor si a altor tehnologii avansate, exista pericolul real ca tehnologia sa duca la aparitia de sisteme de fabricatie automatizate, care pot prezenta "efecte de razbunare". Acestea pot sa imbrace forme dirse, cum sunt: opriri inexplicabile, erori de functionare, "nebunia sistemului" etc. Parerea noastra este ca solutia o reprezinta sistemele de fabricatie, in special cele de montaj, centrate pe om sau antropocentrice. Omul, integrat intr-un sistem armonios cu tehnologia, este cel care poate indeplini, daca este motivat corespunzator, cele trei mari categorii de activitati mentionate de Tenner in citatul de mai sus. Cel mai adesea, abordarile antropocentrice ale fabricatiei si productiei sunt privite, atat de catre sustinatori cat si de catre oponenti, ca fiind contrare folosirii tehnologiei de fabricatie avansate si de procesare a datelor. impotriva acestui punct de dere trebuie scos in evidenta faptul ca sistemele antropocentrice de productie sprijina aplicarea tehnologiei de varf, atat in cadrul produselor, cat si in cadrul proceselor tehnologice. Prin aceasta abordare, sistemele utilizeaza in mod eficient abilitatile umane in fabricatie. Cu toate acestea, SAnP difera ativ cu alte concepte ale fabricatiei integrate prin computer (CIM), indeosebi cu privire la tipul de tehnologie si la proiectarea sistemelor de productie asistate de computer. Ani in sir, dezvoltarea si aplicarea tehnologiei de productie sprijinita de computer a urmarit sa realizeze automatizarea totala. Automatizarea totala inseamna un sistem centralizat, integrat si complet de ificare, programare si control al procesului de productie prin intermediul unor echipamente automate. Viziunea de baza era cea a unei fabrici fara oameni, avand ca scop asigurarea unei precizii si eficiente a productiei inalte, la fel ca si obtinerea unor costuri reduse. Desi acest deziderat a fost foarte rar atins, el a avut un rol important atat in cercetare, cat si in strategiile de afaceri. Intre timp insa, este recunoscut tot mai mult faptul ca automatizarea deplina nu numai ca presupune costuri inalte, dar, cel mai adesea, reprezinta un drum gresit pentru realizarea unei productii industriale competiti. Acesta intrucat ea are probleme majore, cum ar fi: 1) Automatizarea deplina poate fi implementata doar prin reducerea flexibilitatii; 2) Automatizarea deplina mai degraba impiedica decat sprijina implementarea tehnologiilor de varf; 3) Automatizarea deplina ar putea conduce la o productivitate si o calitate crescute doar in anumite situatii, care, adeseori, restrictioneaza productivitatea si calitatea. Rolul dezvoltarii omului, ativ cu tehnologia Problematica strategica referitoare la institiile in capitalul uman, adica in oameni, se refera nu numai la pregatirea profesionala a acestora, ci si la modernizarea muncii pentru a castiga competitivitatea globala. Sporirea calificarilor umane determina schimbari in sistemele de productie, care majoreaza competitivitatea; sistemele avansate de productie ridica noi cerinte asupra calificarii oamenilor si asupra dezvoltarii de noi profile de competenta. "Nu este numarul de roboti si computere marimea si perfectiunea tehnica a centrelor de munca sau gradul de automatizare care va determina succesul nostru viitor, ci acestea sunt resursele noastre umane",spunea Karl H. Hahl, presedintele consiliului de administratie al firmei Volkswagen A.G. (Suddeutsche Zeitung, March 4. 1993, citat de Lehner si altii in 1993). Aceasta filozofie a fost dodita si sustinuta de catre un studiu recent efectuat de catre INSEAD Fontainebleau, care se sprijina pe date pronind de la 108 companii europene mari, din 15 tari (De Meyer, 1992). Acest studiu sustine ca, desi firmele au absorbit principiile orientate spre client, ale managementului calitatii totale si practicile "Just-in-Time", acestea nu au intarit in mod semnificativ pozitia competitiva a firmelor producatoare europene. De aceea, institiile in roboti se plaseaza in coada listei de actiuni viitoare importante, care vor trebui luate de catre manageri. Mai degraba este nevoie de ceva special, daca o firma de productie doreste sa castige avantajul competitiv. in conformitate cu studiul, acesta ar putea sa fie gasit intr- "o dedicare fara ambiguitati pentru imbunatatirea resurselor umane". Fabrica fara oameni nu poate sa reprezinte obiectivul actual al firmelor de fabricatie europene; in locul acesteia, se incearca recastigarea competitivitatii prin cresterea calitatii si restructurarea fortei lor de munca. Problema managementului este de a pastra o balanta intre inovatia tehnologica, proiectarea organizationala si transformarea profilului abilitatilor si competentelor profesionale rezultate ca urmare a primelor doua (Baden-Fuller/Stopfort, 1992). Tehnologia computerelor a avut un impact puternic asupra umanitatii. Potentialul acesteia de a imbunatati performanta managementului fabricatiei a fost identificat intr-un stadiu relativ timpuriu. La mijlocul anilor '80 s-a inregistrat o perfectionare majora a tehnologiei computerelor, cand a aparut sistemul bazat pe microprocesoare. Ca atare, pentru managementul fabricatiei, sperante au adus conceptul "fabricii fara lumina", lansat de catre japonezi (cazul fabricii FANUC). Conceptul promitea o productivitate mai mare, calculata sub forma unor rezultate care sa se raporteze la volumul de munca, o calitate mai inalta, prin eliminarea erorii umane din sistemul de fabricatie, costuri foarte mici cu forta de munca (datorate abordarii "fara oameni" la nilul atelierului de fabricatie) si flexibilitate, atat la nilul procesului tehnologic de fabricatie, cat si la nilul gamei de produse. Totusi, promisiunile si sperantele timpurii, precum si incercarile de a le materializa au esuat. O explicatie optimista din punct de dere tehnologic este aceea care afirma ca tehnologia soft si tehnologia hard nu erau pregatite in momentul respectiv pentru nilul de complexitate necesar punerii in fabricatie cu foarte putini oameni. De aceea optimistii spera ca sisteme mai bune vor permite companiilor sa atinga obiectile silite la inceput. Pesimistii din punct de dere tehnologic argumenteaza ca "orice sistem a carui complexitate depaseste nilul la care el inca poate fi operationalizat de catre o fiinta umana va fi destinat esecului" (Schmid, 1995, p.76). Opinia noastra este ca ambele puncte de dere sunt corecte si eronate in acelasi timp. Tehnologia computerelor trebuie sa fie utilizata in sectorul de fabricatie al economiei, cel putin la acelasi nil la care este folosita si in alte sectoare, cum este sectorul serviciilor. Exista un potential imens pentru aceasta. Dar consideram, din mai multe moti, si ca oamenii vor fi in jurul sau in zonele de fabricatie, inca pentru multi ani de acum inainte. Principalul motiv din care afirmam cu tarie cele de mai sus este ca actualele echipamente computerizate, chiar si cele prevazute sa fie dezvoltate in urmatoarea decada, sunt departe de a putea fi capabile sa ofere o replica caracteristicilor umane valoroase in procesul de fabricatie. Anumite atribute umane, cum sunt gandirea si creativitatea, dupa parerea noastra, este putin probabil sa devina caracteristici ale unei masini bazate pe computer. Sisteme mixte om-masina Consideram ca este o alternativa pe care el o denumeste "sisteme mixte umane - tehnice" sau "sisteme mixte om-masina". in opinia noastra, exista un continuum intre cele doua extreme. La unul din capetele continuumului se afla sistemele care folosesc doar operatori umani, si nici o masina; aceste sisteme ar putea fi denumite "sisteme de fabricatie pur umane" sau "sisteme fara masina", care executa operatiuni manuale folosind doar energia corpului uman. La celalalt capat al spectrului exista sisteme pe care am putea sa le denumim "sisteme bazate doar pe masini" sau "sisteme fara oameni"; adica exact ceea ce semnifica ad-literam: fara interferenta omului in proiectarea, fabricarea, intretinerea, reproducerea, dezvoltarea si imbunatatirea lor. Consideram ca aceste sisteme pot exista doar intr-un viitor indepartat, descris de autorii de science fiction, si care se bazeaza relativ putin in momentul de fata pe diferite puncte de dere referitoare la umanitate si la evolutia tehnologiei. S-ar putea argumenta ca asemenea sisteme nu sunt inca, de fapt, "sisteme fara oameni", datorita faptului ca ele au fost concepute de catre o minte umana. Consideram ca solutia se afla undeva inspre mijlocul continuumului, care este suficient de larg pentru a permite o varietate imensa de "sisteme mixte". Exista, de asemenea, o privire ironica vizavi de situatia in care problema centrala a unor sisteme de fabricatie de acest tip este flexibilitatea lor, in una sau in mai multe dimensiuni. Operatorul uman este cel care confera sistemelor respecti un grad mai inalt de libertate si, de aceea, o flexibilitate majorata. Operatorii umani permit sistemului sa faca fata si sa rezol situatii neasteptate, neprevazute, sa diminueze riscul aparitiei unor enimente dezastruoase, a catastrofelor. Problema "sistemelor de fabricatie mixte om-masina" este cruciala pentru industria manufacturiera, si in special pentru procesele de montaj. Principalul motiv este ca, in final, operatorii umani sunt mult mai flexibili decat masinile, cand au de-a face cu sarcini noi. Ei sunt capabili sa execute aceste sarcini mai rapid, intrucat le invata mai repede. Operatorii umani isi imbunatatesc continuu modalitatea de executie a sarcinilor. Exista, de asemenea, factori psihologici care influenteaza acest proces. Oamenii doresc, totodata, sa infranga masina. Masina este mult mai conservatoare. Operatorii umani detin un volum de informatii mult mai dirsificat decat masina. Ei sunt capabili sa culeaga informatii despre o anumita situatie, folosind senzori aditionali si surse aditionale de informatie, ativ cu mijloacele limitate ale unei masini. Cazul uzinei de montaj final "RAVA" din Toyota City este semnificativ pentru tendinta de dezvoltare a unor sisteme de fabricatie flexibile de tip mixt. om-masina. Noul sistem experimental folosit de Toyota incearca "mai evident ca niciodata sa restranga folosirea masinilor doar la executia acelor lucruri care sa faca viata mai usoara pentru muncitori" (The Economist, martie 1995). Articolul raporteaza unele elemente de masurare a performantei si subliniaza ca, in atie cu o linie de asamblare a unei masini normale, automatizarea a fost redusa fata de aceasta cu 66%. De asemenea, articolul afirma ca Toyota a experimentat, in noile sale uzine din insula Kyushu, cateva consecinte negati ale automatizarii pe scara larga, cum ar fi: o crestere dramatica a numarului de personal de intretinere, o arie mai redusa de aplicare a tehnicii Kaizen, datorita faptului ca singurii care au inteles in realitate modul in care robotii functioneaza erau doar angajatii din sistemul de intretinere care aau o inalta calificare. Opinia noastra este ca autorul articolului se axeaza doar asupra catorva problematici care sprijina titlul acestuia. Cateva dintre problemele reale cu privire la noua fabrica, precum simplificarea proiectarii reperelor, ingineria concurenta, ingineria valorii, sunt mentionate, dar nu sunt discutate in relatia lor cu automatizarea si flexibilitatea fabricii. Alte informatii identifica o tendinta de crestere, in industriile manufacturiere europene, in derea exploatarii avantajelor automatizarii si, concomitent, in derea incercarii de a pastra cat mai mult posibil din flexibilitatea operatiunilor manuale (Uzina firmei Mercedes Benz din Sindelfingen, Germania). Automatizarea este aplicata mult mai selectiv, doar in acele locuri si la acele operatii in care se poate ajunge la o crestere a calitatii produsului, la o crestere a flexibilitatii procesului, tehnologiei si a Cercetarea efectuata de mine a identificat existenta unei tendinte de a aborda o anumita cale in cazul companiilor care au participat la studiu si care au reusit sa atinga stadiul introducerii automatizarii flexibile in sectoarele de montaj, respectiv uzinele Cummins Engines, Calsonic s.a. Se constata ca, in mediile de prelucrare, operatorul este folosit frecnt pentru sarcini de manipulare si transport intre celulele automatizate de tipul centre de prelucrare CNC. Sistemele de fabricatie "mixte, de tip om-masina" sunt, de asemenea, denumite de catre Schmid (1995), "sisteme centrate pe om, integrate pe baza de computer" sau "sisteme integrate computerizate pe baze antropocentrice". Numeroase programe de cercetare specifice, orientate catre problemele referitoare la fabricatie, au determinat aparitia conceptului de "fabricatie integrata prin computer centrata pe om" (Hu-man-Centred Computer Integrate'd Manfecturing - HCCIM) (lucrarile Institutului de Studii Avansate NATO, 1994). Conceptul a fost dezvoltat pentru prima data de catre profesorul Rosenbrock, in 1983 (citat de Uden, 1995). Conceptul "fabricatia integrata prin computer, centrata pe om" este bazat pe complementaritatea proiectarii sistemelor om-masina, care incearca sa extinda capabilitatile omului. O tehnologie computerizata fundamentata pe computere si centrata pe om necesita focalizarea spre optimizarea sinergiei dintre capabilitatile omului si puterile computerului, in toate zonele de activitate ale unei fabrici. O problema deosebit de atragatoare este aceea potrivit careia "computerele, in ultimul deceniu, trebuie sa serasca utilizatorilor intr-un mod pozitiv" (Uden, 1995). Consideram ca relizarea acestei idei este o conditie obligatorie nu numai pentru anii '90, ci si dincolo de anul 2000. Computerele trebuie sa sprijine capabilitatile omului, ele trebuie sa majoreze puterile sale acolo unde el poate fi ajutat. Opinam ca citatul de mai jos sintetizeaza intr-o maniera expresiva principalele argumente in favoarea prezentei in continuare a fiintei umane intr-un sistem computerizat: " departe de a fi surse de eroare intr-un sistem, oamenii aduc, in procesul muncii, caracteristici unice acelui sistem, pe care nici o masina nu va putea vreodata nici macar sa spere a le egala. Oamenii au un sentiment de responsabilitate in munca lor, flexibilitate si adapilitate, precum si abilitatea de a predea enimente si cai de actiune pentru viitor". (Schmid, 1995, p.78) Parerea noastra este ca, la aceste argumente, trebuie adaugate creativitatea umana si capacitatea de inovare specifice omului. Modelul Oameni - Tehnologie - Organizare (OTO) Din nefericire, chiar si astazi computerele sunt inca folosite pentru a reduce aptitudinile oamenilor in procesul muncii, mai ales in mediile de productie. Noul concept al sistemelor centrate pe om incearca sa lupte impotriva acestei abordari. El se bazeaza pe intarirea capacitatilor operatorului uman, mai degraba decat pe inlocuirea acestor capacitati cu sisteme controlate de computer. O viziune interesanta, promovata sub numele de Oameni-Tehnologie-Organizare (OTO), este fundamentata pe principiul considerarii oamenilor, a organizatiei si a tehnologiei ca fiind "egali" in procesul de dezvoltare a unei strategii de fabricatie adecvata pietelor tot mai turbulente ale anilor '90. Companiile producatoare trebuie sa incerce sa pastreze si sa-si dezvolte competitivitatea, exprimata printr-o productivitate mai inalta, o calitate mai buna si o flexibilitate in continua crestere. Solutia este de a exploata pe deplin potentialul care se afla in structurile organizationale mai plate si mai rapide in raspuns (organizarea); in competenta sporita si in autoritatea angajatilor de la nilul productiei, in muncitori cooperanti, puternici si multicalificati (oameni), precum si in puterea tehnologiilor sprijinite pe computer, cum sunt sistemele si celulele flexibile de fabricatie, proiectarea si fabricatia asistate pe computer, fabricatia asistata pe computer (tehnologia). Rolul operatorilor umani in sistemele flexibile automate de fabricatie Necesitatea de a aa in continuare operatori umani in orice sistem flexibil de fabricatie avansat este puternic sprijinita de o bogata bibliografie care provine atat din mediul industrial, cat si din cel academic. Stahre (1995) insumeaza concluziile diferitilor autori pe care ii citeaza, cum ar fi Bullinger (1993), Beinbrigh (1983), Karwowski si altii (1994), Stahre (1992), Batham si Schallock (1991), cu privire la problemele referitoare la complexitatea viitoarelor sisteme de fabricatie si rolul operatorilor umani in cadrul acestora. Printre cele mai interesante probleme abordate se afla urmatoarele: 1. in viitor, fabricatia avansata trebuie sa acorde o consideratie egala problematicii umane, organizationale si tehnologice, in derea pastrarii competitivitatii firmei; 2. Dezvoltarea sistemelor de sprijin in luarea deciziilor care se axeaza mai degraba pe calitate decat pe rapiditatea in luarea deciziei; 3. in viitor, sistemele avansate de fabricatie vor fi manipulate de catre operatori de inalta calificare, dotati cu suporturi de decizie eficiente. (Stahre, 1995, p.144) Luand in considerare opiniile de mai sus, apreciem ca este necesara dezvoltarea de metode care vor permite managerilor sa evalueze un sistem sau o celula flexibila de fabricatie, sa identifice necesitatile operatorilor acesteia, in derea dezvoltarii capabilitatii sale de a furniza operatorilor cele mai adecvate scule (sistem eficace de luare si asistare in decizii), pentru a le permite astfel sa-si indeplineasca in mod eficient sarcinile de lucru. Concluzii si ipoteze de lucru referitoare la modelul OTO Desi limitata, experienta acumulata pana in prezent indica faptul ca potentialul tehnologiilor noi, avansate, care este incorporat in sistemele flexibile automate de fabricatie, nu e pe deplin exploatata. Beneficiile asteptate nu au fost obtinute, in timp ce sistemele nu au operat in mod eficient. Acelasi lucru poate fi spus si despre noile metode de fabricatie flexibile, care se bazeaza mai mult pe tehnologia flexibila.In ultimii sapte ani, cercetarile si anchetele au identificat o serie de probleme referitoare la oameni si organizatie, ca fiind principalele moti ale acestei situatii. in pofida faptului ca managerii recunosc impactul problemelor umane si organizationale asupra implementarii cu succes a noilor sisteme de fabricatie flexibile automatizate, cea mai mare parte a companiilor din domeniul productiei care au incercat sa faca aceasta au adoptat mai degraba o abordare ingusta a rezolvarii problemelor. Acele companii care au indeplinit beneficiile asteptate si programate sunt cele care au adoptat, mai mult sau mai putin, abordarea de tip OTO. Ei au luat in considerare, cu un grad diferit de preocupare, problematica referitoare la oameni si organizatie in toate stadiile procesului de adoptare si implementare a noii strategii de fabricatie bazate pe cresterea flexibilitatii prin utilizarea sistemelor de fabricatie automatizate flexibile. Aceste companii au depasit chile credinte si convingeri referitoare la faptul ca tehnologia este raspunsul "atotputernic" la toate problemele fabricatiei. Aceeasi cautare a unei rezolvari tehnologice se coreleaza cu adoptarea fabricatiei celulare, in cazul a numeroase companii occidentale, indeosebi britanice. Din nefericire, un mare numar dintre acestea au esuat in introducerea "grupurilor de munca autonome", care implica mai ales probleme organizationale si umane. in consecinta, eficienta noilor metode, bazate pe fabricatia celulara, a fost diminuata de catre rezistenta la schimbare, teama oamenilor de a adopta noua tehnologie si, ca atare, incompleta implementare a intregului concept. Unele studii pilot si studii de cercetare efectuate in cadrul unor companii (Fan si Gasmann, 1995) au indicat ca, in aceeasi companie, rezultatele sunt diferite intre diferitele celule de fabricatie, datorita conditiilor particulare. Cercetarea a incercat sa identifice care a fost abordarea companiilor participante, iar concluzia de mai sus s-a regasit cu pregnanta in cazul a doua dintre companiile care au introdus fabricatia celulara si intr-una care a introdus sistemele flexibile de fabricatie. Schmid mentioneaza in articolul sau (1995) ca a identificat diferente importante intre abordarile specifice intreprinderilor mici si mijlocii, precum si cele specifice marilor firme producatoare, cu privire la problematica proiectarii sistemelor de fabricatie centrate pe om. Pe de o parte, companiile mici si »mijlocii din Germania si Olanda au avut drept obiectiv dezvoltarea unui "sistem de proiectare la nilul atelierelor de productie, cu interfata intuitiva, si a unui management simplificat, utilizand structuri aplatizate". Companiile franceze si cele britanice au recurs la aceeasi abordare, dar "cu un ritm mult mai lent". Pe de alta parte, companiile mari au incercat sa adopte o abordare diferita, bazata pe dezvoltarea "unor sisteme de flux controlate de catre o singura persoana, modelate pe practica industriei in domeniul proceselor tehnologice, dar care sa posede o flexibilitate majorata". De aici, autorul considera ca se poate insera faptul ca firmele mari, avand avantajul dimensiunilor masurate printr-o cifra de afaceri mai mare, printr-o cota de piata, fonduri de institii totale disponibile mai mari, au o inclinatie mai mare spre dezvoltarea unor sisteme de fabricatie automatizate flexibile. Cu toate acestea, consideram ca si pentru marile companii exista problematici cruciale referitoare la gama existenta de produse, la solicitarile clientilor pentru perioade de livrare scurtate, o varietate mai mare de produse si o calitate sporita. Acestia sunt factori care impun cu necesitate o crestere a flexibilitatii sistemelor de fabricatie, corelate cu presiunile refentoare la pretul de livrare din partea clientilor companiei, precum si la presiunile pentru o profiilitate imbunatatita, pronite din partea actionarilor firmei. Pentru a realiza aceste obiecti complexe, dezvoltarea tehnologica devine o solutie esentiala. De asemenea, un factor decisiv este ca managerii de varf ai firmelor sa deplaseze conceptia de la o abordare tehnologica ingusta catre o abordare noua, de tip holistic, bazata pe triada oameni, tehnologie, organizare. Referitor la continutul elementelor triadei, mentionam: a). Coltul "Oameni" este caracterizat de: » competente sporite » policalificare, imputerniciti si cu autoritate majorata pentru muncitorii de la nilul formatiilor de lucru » munca in echipa (mai degraba o problematica organizationala) » forta de munca dornica de participare » nil crescut de aptitudini pentru personalul de la nilul atelierului de munca b). Coltul "Organizare" are ca particularitati: » structuri organizationale aplatizate » descentralizarea procesului de luare a deciziilor si de control » sisteme simplificate de utilizare, hiculare si folosire a informatiei » procesul de imbunatatire continua, bazat pe implicarea tuturor angajatilor » cultura organizationala cooperativa si orientata spre sprijin reciproc » management participativ, in derea cresterii motivatiei » noi sisteme de masurare a performantei, de compensare si stimulare a activitatii personalului c). Coltul "Tehnologie" este caracterizat de: » automatizare flexibila » cel mai potrivit nil de automatizare si viteza productiei corelate cu produsul » concepte mai elegante de simbioza intre om si masina » interfete mult mai usor de coordonat pentru spiritul uman Totodata, subliniem faptul ca unele elemente de mai sus ar putea fi considerate ca elemente de legatura intre colturile triunghiului, doua cate doua sau intre toate cele trei constituti. Implicarea utilizatorilor sistemului flexibil de fabricatie in proiectarea sistemului flexibil de fabricatie este o alta problema organizationala si, de asemenea, umana, care influenteaza in mod crucial eficacitatea noului sistem. Ea se refera la legatura dintre furnizorii sistemului flexibil de fabricatie, pe de o parte, si compania respectiva pe de alta, furnizorul fiind un element extern companiei. Au fost dezvoltate mai multe tehnici specifice. Acestea sunt: a. abordarea proiectarii duale la sistemele om-masina, descrisa cel mai bine de catre Bornhof si Henin (si Wobbe, 1991); b. proiectarea participativa sau tehnicile de proiectare cooperativa; c. evaluarea cooperativa a utilitatii, precum si posibilitatii existente si potentiale de a utiliza un sistem computerizat; d. cercetarea contextuala; e. ingineria uzabilitatii (Uden, 1995). Elementul comun este implicarea directa a utilizatorilor unui sistem flexibil de fabricatie automatizat in procesul de evaluare si proiectare a acestora, ca sisteme de fabricatie computerizate, centrate pe om. Aceeasi problematica se refera la utilizatorii interni, respectiv la implicarea personalului muncitor de la nilul atelierului de productie, utilizatorul direct al sistemului, in studiul de fezabilitate si in proiectarea oricarui sistem sau metoda de fabricatie flexibila noua. Cercetarea intreprinsa in derea elaborarii prezentei teze de doctorat s-a adresat ambelor problematici. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
Despre sistemul antropocentric de productie - sanp, o alternativa la sistemul de productie econom |
|||||
Stiu si altele ... |
|||||
|
|||||
