MANAGEMENT
Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar. |
StiuCum
Home » management
» resurse umane
» Pregatirea profesionala: formare si dezvoltare
|
|
Evaluarea programului de pregatire |
|
Teoretic vorbind, evaluarea ar trebui sa surprinda toate acele aspecte ale programului care sunt relevante pentru nevoile identificate. in realitate insa, se ajunge la o concentrare pe aspectele care se dovedesc critice si important de evaluat, cu includerea, pe cat posibil, atat a unor cunostinte, deprinderi si abilitati obiective, masurabile - care ofera o imagine clara asupra punctelor slabe si forte ale actitatilor formative -, cat si asupra unor date subiective sau aprecieri ale participantilor - care conduc la crearea unui cadru pozitiv, in care cursantii pot scoate in edenta ceea ce stiu. Conform lui Hutchings si Marchese (1990, apud Queeney, 1994), orice tip de evaluare va fi mai bine inteleasa daca este proiectata sub forma unui set de intrebari la care trebuie sa raspunda. Modelul traditional al evaluarii propus in urma actitatii lui Kirkpatrick (1967) si Warr, Bird si Rackham (1970) cuprinde patru niveluri de recoltare si prelucrare a datelor (Bee si Bee, 1994): 1. Nivelul reactionai - surprinde aspecte cu o tenta mai mult subiectiva, respectiv ce simt si gandesc despre training cei ce au fost implicati, gradul lor de multumire in raport cu actitatile educationale la care au luat parte. 2. Nivelul efectelor imediate, directe - urmareste evaluarea, in mediul de formare, a ceea ce cursantii au invatat in urma pregatirii, prin raportarea la obiectivele masurabile silite, si ofera feedback-ul derularii procesului de formare insusi si al analizei nevoilor de invatare.In aceste conditii, putem vorbi despre o orientare pe doua directii: una zand masura in care participantii au castigat ceva din invatare - respectiv, o evaluare atat la inceputul, cat si la finalul programului -, iar cea de a doua, urmarind daca au fost atinse standardele sau nivelurile de competenta - respectiv, o evaluare la incheierea programului. Atunci cand invatarea are ca scop achizitionarea de cunostinte, metodele de evaluare bazate pe probe de tip creion-hartie" permit determinarea nivelului de informare al participantului. De exemplu, poate fi utilizat chestionarul simplu (incluzand raspunsuri de tip da/nu/nu stiu) sau cel cu raspunsuri multiple - cand se testeaza insusirea de noi proceduri, reguli, reglementari -, respectiv cel cu intrebari deschise - cand intereseaza testarea modului de intelegere a unor situatii si subiecte complexe si capacitatea de aplicare in practica.Intr-o invatare bazata pe formarea de deprinderi, evaluarea nu se poate realiza fara demonstrarea modului de aplicare a celor invatate. Acest lucru presupune fragmentarea deprinderilor (in functie de gradul de complexitate) in unitati mai mici si surprinderea - prin intermediul jocului de rol, al simularii unor situatii identice celor reale etc. - gradului de dezvoltare a acestora. In cazul atitudinilor, dificultatile intampinate sunt mai mari, cursantii fiind constienti de raspunsurile asteptate din partea lor. De cele mai multe ori insa, se actioneaza in directia schimbarii comportamentului. Evaluarea abilitatii de a reusi, pe langa o apreciere a cunostintelor si deprinderilor, include si o evaluare a judecatilor, atitudinilor si comportamentelor reflectate in punerea in practica a cunostintelor si deprinderilor. 3. Nivelul efectelor indirecte, practice - isi propune sa vada in ce masura ceea ce s-a invatat a fost transferat cu succes in practica, astfel contribuind la ameliorarea performantelor personale sau profesionale, si, in consecinta, daca trebuintele identificate au fost satisfacute. Acest nivel implica o evaluare, la locul de munca, a comportamentului consecutiv training-ulu'i si o masurare a rezultatelor obtinute de participanti. Desi este considerat unul dintre cele mai importante niveluri ale evaluarii, acesta este de cele mai multe ori neglijat sau chiar etat. 4. Daca evaluarea efectelor indirecte este preocupata de modul in care cursantii folosesc in exercitarea profesiei ceea ce au achizitionat pe parcursul programului de formare, evaluarea finala are ca ultim scop masurarea efectelor acestui program asupra performantelor organizationale, la nivelul carora se regasesc dezvoltarea si cresterea personala si profesionala a angajatului. Procesul poate fi obiectiv doar in masura in care indicatorii si nivelurile de performanta direct afectate de training sunt clar precizate. Cum insa in practica actioneaza o multime de factori ce influenteaza rezultatele pregatirii (conditii economice, initiative legislative, competititatea pietei), alegerea indicatorilor dobandeste o nota de subiectitate, iar masura in care programul produce schimbari la nivelul acestora este si ea marcata de subiectitate. Daca produsele finale" ale programului de pregatire (cunostinte asimilate, deprinderi formate etc.) au contribuit la satisfacerea nevoilor identificate initial, putem considera ca resursele alocate au reprezentat o investitie avantajoasa. Procesul de evaluare este cel care scoate in edenta eficienta si impactul programului de pregatire, accentuand punctele bune si identificand cai de ameliorare a performantelor. De toate aceste informatii au nevoie formatorii - pentru imbunatatirea actitatilor curente, dar si pentru proiectarea celor itoare, evaluarea indicand si in ce masura anumite formate, organizari, continuturi sau stiluri de predare s-au dovedit sau nu eficiente, ce arii trebuie detaliate sau incorporate in alte actitati. Participantii afla cum poate un program de succes sa contribuie la satisfacerea nevoilor lor de invatare si in ce directie sa actioneze pentru a-si continua formarea, iar pentru organizatiile care isi sustin angajatii in actitati de formare si dezvoltare, este util sa stie daca investitiile de resurse au condus la rezultatele scontate. Uneori insa, rezultatele evaluarii pot fi si negative, situatie in care ele nu trebuie prite neaparat ca un esec, ci intr-o maniera critic constructiva, separandu-le in componente indiduale si examinandu-le una cate una (Queeney, 1994). |
|
Politica de confidentialitate
|