Examinarea si identificarea scrisului

EXAMINAREA si IDENTIFICAREA SCRISULUI

Metode aplicabile in examinarea scrisului de mana.

Inainte de a incepe tratarea propriu‑zisa a acestor probleme consideram util a trata chestiunea confuziei raspandite dintre termenii grafoscopie si grafologie.

GRAFOSCOPIA este acel domeniu al expertizei criminalistice prin intermediul caruia se poate identifica autorul unui scris. ea se intemeiaza pe cele doua proprietati fundamentale ale scrisului:individualitatea si stabilitatea relativa.

GRAFOLOGIA‑este o disciplina stiintifica de interpretare si analiza a scrisului prin care se urmareste cunoasterea persoanlittii umane, a modului in care scrisul reflecta trasaturile psihologice si de caracter ale autorului. Aceste rezultate 'sunt utilizate in variate discipline cum ar fi :medicina si psihiatria, pentru diagnosticarea bolilor si a gradului de sanatate mental;in criminologie‑pentru depistarea comportamentelor deviante sau aberante;in pedagogie‑pentru recuperarea retardului;in psihologie‑la studii caracteriologice si de orientare profesionala. '

In literatura de specialitate din intreaga lume s-au conturat mai multe metode prin care s-a incercat studierea grafiilor.

Bazele stiintifice ale identificarii persoanei dupa scris

1. INDIVIDUALITATEA SCRISULUI

Activitate exclusiv umana , scrisul constituie o deprindere intelectuala cointeresand si un lant psiho‑somatic complex. In cadrul unui proces mai indelungat de invatare si fixare prin repetare, are loc constituirea unor legaturi la nivelul cortexului, care permit transpunerea grafica a cuvintelor si si mbolurilor percepute prin citire, ascultare, pronuntie, s 939c27j au rezultate din procesul reflexiei si idealizarii.

in calitate de organ efector, mana este cea care, raspunzand controlului realizat de sistemul nervos central, in baza deprinderilor de motricitate create prin invatarea scrierii, realizeaza actiunea propriu‑zisa de scriere.

'Plecat pentru toata lumea de la acelasi punct‑modelul caligrafic‑scrisul ia,inca de la primele smangalituri ale copilului caractere distincte, personale. '**

Intr‑adevar, scrierea este puternic si direct influentata de particularitatile persoanle si de specificul tipului de activitate nervoasaproprii fiecarui individ. grafismul rezultat se manifesta prin caracteristicile generale(dominantele grafice) si prin elementele specifice de detaliu(constructia semnelor grafice, gesturi spontane). Alaturi de baza psiho‑somatica‑ element inten, fundamental aldeprinderii de a scrie‑scrisul mai este influentat si de alte elemente externe:

‑metoda de predare si modelul caligrafic la care a fost obligat elevul in procesul de invatare;

‑imitarea unor modele familiale(scrisul familial, modelul semnaturilor parentale)sau a unor modele curente(de exemplu ornamente ale unor majuscule );

‑influentele mediilor tehnico‑profesionale:scrierea STAS, scrisul tehnic, scrisul cu majuscule, etc;

‑caractere grafice nationale‑scrirea gotica, latina, scrisul anglo saxon de tip script.

2. STABILITATEA SCRISULUI

in apropierea varstei de 20‑22 de ani are loccristlaizarea grafismului, caracteristicile generale si formele scripturale ramanand constante pentru tot restul vietii. Stabilitatea scrierii trebuie insa privita ca un element relativ, ea putand suferi modificari care nu au repercusiuni notabile asupra identificarii autorului. De exemplu‑modele multiple de executie a semnaturilor, elemente literale noi sau diverse, afectiuni motorii prin care se altereaza scrisul, imbatranirea).

Intr‑o enumerare, fara pretentii de exhaustivitate, am include printre elementele care pot interveni:

1. Modificari la nivelul evolutiei scrierii

‑dupa formarea si cristalizarea scrierii, la unele persoane evolutia grafismului stagneaza;la alte persoane aceasta trece printr‑un proces lentde evolutie(chiar aproape neevident pentru perioade relativ scurte).

2. Modificari datorate starii psiho‑somatice

‑data fiind paleta extrem de larga de stari ce se abt de la normalitatea psihica si fiziologica,catsi legatura de netagaduit dintre starea psihica si cea fizica, scrisul va putea suferi 'alterari'generate de stari ca :oboseala, depresie, surmenaj, ingestie de toxice. De exemplu‑ biletele si nucigasilor, scrisul alcoolicilor, toxicomani, bolnavilor psihici.

Bolile mentaleafecteaza profund scrisul sub raportul miscarilor‑lipsa de coordonare, plasare aberanta a unor caractere sau chiar cuvinte, fraze, dezalinieri, aspect haotic al continutul ui, repetitii de fraze complete, incoerente de text.

Batranetea care este foarte adesea asociata cu stari de boala in stationare sau progresie, se manifesta in scriere printr‑o dezorganizare aacesteia (destructurare), fragmentarea(poligonarea) traseelor arcuite sau a ovalurilor. 'Un semn caracteristic il reprezinta asa numitele'fire de paianjen'‑constand in intarzierea varfului penitei pe foaia de hartie, ceea ce da nastere unor trasaturi foarte fine si incalcite"

3. Modificari rezultate din actiunea asupra mainii de catre o alta persoana (mana condusa) asupra mainii unor persoane bolnave, analfabete, se actioneaza prin 'ajutarea mainii'pentru executarea unor semnaturi pe acte(de exemplu‑testamente, contracte)

‑scrierea cu mana inerta(cu mana moarta)

‑scriere cu mana ajutata .                       

4. Modificari produse de stari de intoxicatie

‑in modspecialcu alcool, droguri, medicamente, intoxicatii cu ciuperci, auto‑otraviri suicidiare, s. a.

5. Modificari cauzate de incapacitati fizice ale organelor implicate in scriere

‑accidente, amputari ale degetelor, mainilor;

‑pierderea sau afectarea vederii.

6. Modificari generate de factori aleatorii

‑sunt rezultatele unor influente de moment si afecteaza numai cate un specimen de scris sau semnatura, care sunt date in acele conditii speciale:

‑suportul actului, suprafete neregulate(ex. ‑lemn cu noduri, suprafete foarte alunecoase, pozitii instabile)

‑pozitii de scriere incomode(ex. ‑rezemat pe spatele unei persoane);

‑instrument de scris necunoscut sau defectuos(ex. pix cu pasta de scris la temperaturi foarte scazute).

CARACTERISTICILE GENERALE ALE SCRISULUI

Sunt 'dominantele grafice'care prin ansamblul combinariilor determina aspectul generalal scrisului unei persoane.

Enumerarea care urmeaza cuprinde zece elemente a caror unitte si diversitate face ca , in baza unor corecte aprecieri, sa putem identifica sau exclude o anumita persoana ca fiind autorul unui anumit scris.

1. Dimensiunea scrisului

Credem nu sunt necesare prea multe lamuriri pentru aceasta caracteristica generala. Scrisul mediu ( normal sub aspect dimensional )se situeaza intre limite la 2‑4 mm inaltime. Peste 4‑5mm inaltime scrisul este m a r e , iar sub 2 mm este un scris m i c .

Trebuie facuta o precizare privind aprecierea scrisului dupa latime:‑ dilatat, normal, inghesuit. Sub aspectul continuitatii inaltimii, scrisul poate fi :

‑uniform;

‑crescator(ingladiat);

‑descrescator(gladiolat);

‑filiform.

2. Proportionalitatea scrisului

‑proportional‑ cand exista intre majuscule si depasante si minuscule nedepasante un raport de aprox. 1/2.

‑subanaltat‑ cand raportul majuscule minuscule este de aprox. 1/1.

‑supraanltat‑ cand raportul este de 1/3 intre majuscule si minuscule, ca si intre depasante( b, f, h, l, d, j, y, t, k )si nedepasante.

3. Nivelul de evolutie a scrierii

Este poate cel mai dificil de apreciat sub aspect vizual, pentru finetea gradelor. Evolutia scrisului exprima gradul in care o persoana si ‑a insusit deprinderea de a scrie, gradul de coordonare a miscarii

Scrisul poate fi:

a)evoluat(superior);

b)mediu(mediocru)cu grade intemediare‑la limita cu nivelul superior, mediu, si la limita cu nivelul inferior.

c)scris inferior (neevoluat).

4. Forma scrisului‑poate fi apreciata dupa configuratia liiterelor, urmarindu‑se si sensul si tipul miscarilor si complexitatea executiei.

a)dupa configuratie‑scris cursiv, scris cu carctere ce imita pe cel tipografice;

b)dupa miscare‑arcadat, ghirlandat, unghiular, rotunjit, pot rezulta si forma mixte‑arc‑ghirlandat.

c)dupa gradul de simplificare‑scris simplificat, scris simplu, scris complicat (incarcat).

5. Inclinarea scrisului ‑poate fi verticala, spre dreapta(dextroclin), spre stanga(sinistroclin)

6. Dinamica si viteza scrierii

‑aprecierea acestora se va face intr‑un context mai complex. Este evident ca un scris evoluat va avea o dimanica superioara, putand fi executat cu viteza. In cazul imitatiilor servile sau a modelelor fanteziste va lipsi spontaneitatea, dinamica fiind alterata, iar viteza mai redusa.

7. Presiunea si spatierea scrisului

‑presiunea poate fi mare, normala, redusa, fluctuanta, constanta, crescatoare, descrescatoare.

‑spatierea este normala, inghesuita, scris risi pit ( spatiere mare). Ea mai poate fi si inconstanta.

8. Gradul de legare(continuitatea)Forma traseelor

‑legarea poate fi intensa(sunt legate chiar mai multe cuvinte)normala, grupata(2‑3 litere), tocata(de la italianul 'toccare'‑a atinge, fiecare litera este executata separat).

‑forma traseelor este data de modul in care variaza presiunea pe instrumentul de scris‑traseele putand fi cilindrice, maciucate, fusiforme, ascutite .

9. Topografia elementelor si a textului

‑prveste plasarea unor categorii de elemente cum ar fi :titlul, data, semnatura, adresa, etc.

‑plasarea textului in pagina‑la stanga, spre dreapta, etyc. , dar se poate aprecia si forma si dimensiunea aliniatelor.

10. Directia si forma randurilor ‑orizontala, ascendenta, descendenta;

‑fragmentat ascendent, fragmentat descendent(scrisurile scaliforme);

Forma randului‑concav, convex, sinuos, nedefinit(saltaret).

CARACTERISTICILE SPECIALE ALE SCRISULUI

Elementele (detaliile )de constructie literala

Ele reprezinta de fapt modul particular, personl, in care un anumit autor executa constructia semnelor grafice, a literelor, cifrelor, modul in care el realizeaza legarea si atacul

executiei, finalizarea, monogramarea, etc. *

a) Morfologia(structura)semnelor grafice; un autor anumit executa un anumit model de semn grafic, sau mai multe modele specifice‑caz de polimorfism literal;

De exemplu‑ B caligrafic si B gotic.

b) Numarul elementelor constructive:numarul de miscari, trasaturi, grame, (ex. m dintr‑o miscare si nuoasa sau m din patru grame).

c) Forma elementelor constructive

‑trasaturi drepte : verticale, oblice, orizontale;

‑trasaturi circulare:inchise, semicirculare, spiralate;

‑trasaturi unghiulare(ascutite).

‑trsaturi concave(ghirlandate);

‑trasaturi convexe(arcdate);

‑trasaturi ondulte(sinuoase);

‑trasaturi rotunde, ovoidale, buclate.

d) Directia miscarilor predominante

‑dupa sens‑dextrogire

‑sinstrogire

‑pe verticala‑de extensie(de jos in sus)

‑de flexie(de sus in jos),

‑pe orizontala‑spre dreapta(abductie)

‑spre stanga(aductie).

e) Modul de incepere(atacul) semnelor grafice

‑dupa pozitia‑superior, median, inferior, si dupa forma utilizata la punctul de atc‑punct, croset, oval, etc.

f) Modul de finalizare

‑poate fi :eterat, punctat, in croset, detsat, etc.

g) Legarea semnelor si a elementelor lor

h) Modul de reaprtizare a presiunii pe trasee.

i) Alinierea semnelor pe linia de baza.

j) Modul de executie a unor elemente grafice

‑bara lui t(poate fi legata, oblica, extinsa, etc. )punctul lui i(poate fi in croset, liniar, oval, spiralat, etc. ).

‑ executia semnelor diacritice.

k) Modul de scriere a unor mentiuni

‑abrevieri(str, nr. no, . dv. , dvs. , s. a. , s. a. m. d. );

‑date calendaristice (11 nov. , 11noi. , 11 XI 1995, '95).

‑bifarea, executia unor operatii matematice, numerotarea paginilor.

Importanta detaliilor de constructie a semnelor grafice difera‑astfel, forma literei, atacul, numarul de elemente vor fi intotdeauna mentionate , in timp ce alte elemente se indica numai in masura in care prezinta interes prin particularitati si detalii specifice in raport cu alte elemente, permitand identificarea/excluderea autorului.

Modificarea scrisului in mod intentionat

1. Deghizarea scrisului

Constituie o schimbare voluntara a scrisului in scopul de a ascunde identitatea autorului. Cu toate acestea , in scrisul respectiv se mentin elemente din scrisul obisnuit al autorului, intrucat'deghizarea include o reantoarcere reflexa la grafismul original'*

De aceea este necesar sa se acorde o atentie speciala modului in care se iau probe de scris . Acestea sa fie suficiente atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Oboseala generata de autocontrol face ca, pe masura cresterii cantitatii de probe de scris, sa apara'scapate'unele elemente literale individuale pe care autorul incearca sa le deghizeze. Deghizarea se poate realiza prin:

a)Denaturarea caracterelor grafice‑are loc schimbarea inclinarii, dimensiunilor scrisului, a modului de formare si legare a unor litere. In general se da o inclinare regresiva(spre stanga)in tregului scris, alteori se scrie chiar cu mana stanga, si se incerca a se da aparenta unui nivel grafic inferior celui real al autorului.

Un procedeu de deghizare il constituie tinerea instrumentului de scris intr‑o pozitie anormala(ex. intre degetul mijlociu si inelar)rezultand o imagine de ansamblu deformata a scrisului.

Un alt procedeu este trasarea unor contururi ca trasaturi neregulate, executia altor modele literale, etc.

b)Scrierea cu litere asemanatoare celor de tipar‑in general se folosesc majuscule. In acest caz autorul va executa modele personale ale literelor majuscule, identificarea fiind relativ simpla. Probele de scris se vor lua si cu acest gen de caractere.

c)Scrirera cu mana stanga(sinistrografia)

in acest caz scrisul este mai greoi, unghiular, axele literelor sunt rasturnate spre stnga. Probele vor fi luatein masura posibilului in acest sens. ' cand se dispune de probedate doar cu mana dreapta, problema este mai dificila, dar nu insolubila. '*

2. Contrafacerea scrisului

‑prin copiere si prin imitare, modalitati specifice falsificarii semnaturilor. Ele apar rar pentru texte, iar textele mai lungi vor avea un aspect fortat, artificial, presiunea va fi in general constanta, se vor putea gasi urme ale folosirii initialea unor trasee cu creion, urme de prindere cu ace a actului copiat, etc.

Expertiza grafica. Expertiza semnaturilor si a scrisului

Semnatura poate fi executata literal‑completa sau partiala literal‑indescifrabila

Semnatura este cea mai specifica structura de scriere a unei persoane, oglindind personalitatea si gradul de evolutie al autorului din punct de vedere al scrierii. Cu toata specificitatea sa, semnatura are si o reltiva stabilitate‑in timp , prin evolutie ca si involutie, dar si temporar‑in limitele de variabilitate normala

Atat semnatura cat si scrisul se deprind in timp, dobandind personalitate si identificabilitate. Exista si cazuri cand persoane care nu stiu sa scrie au invatat sa execute o anumita semnatura. Expertiza grafica ‑are menirea de a stabili autorul unui scris sau al unei semnaturi, respectiv daca ele au fost executate de titular sau de o alta persoana, ca si daca cineva a contrafacut o semnatura sau a executat un model fictiv. Rolul expertului este acela de a intreprinde un demers profesioanl bazat pe rigoare si obiectivitate . Deosebit de importanta pentru succesul expertizei este alegerea materialului de comparatie .

Se vor alege materiale cu garantii de autenticitate(state de plata, contracte de munca, carti de munca, , semnaturi din buletin, acte autentificate de notar, etc. )ca si alte acte de comparatie de natura sa asigure acuratete concluziei.

Este importanta si data de la care provin materialele de comparatie . Acestea trebuie cautate in perioadele apropiate si anterioare datei actului in litigiu. In practica sunt cazuri cand organele judiciare accepta ca materiale de comparatie acte datate ulterior datei actului contestat, existand posibilitatea ca autorul semnaturii sa isi fi schimbat 'pro causa' modelul de semnatura.

Nu este recomandabila nici realizarea unor probe de scris de la banuiti prin indicarea acestora de a imita semnatura suspecta, intrucat un subiect cu buna coordonare ar putea sa se apopie de model in mod absolut accidental.

Experttiza grafica de calitate poate fi chiar in masura de a recurge la experienta organizata, adica la o cercetare sistematica, selectiva, coordonata, condusa de ipoteze clare de lucru, bogata in corelatii si verificari[6].

Metodele de examinare grafica conturate in literatura de specialitate au fost in principal:

Metoda caligrafica

Numita si gramatomorfica ori caligrafic descriptiva - ea examineaza grafismele ca structuri formale, plecand in examinare de la criterii de natura morfologica. Potrivit acestei metode, doua scrisuri au acelasi autor daca sunt asemanantoare morfologic, sau au autori diferiti in caz contrar. Aplicarea acestei metode are un caracter superficial, descriptiv, bazat pe intelegerea simplista a simetriei si a stabilitatii scrisului, conducand la un paradox. Expertul ajunge sa aprecieze denaturat elementele de rigoare si obiectivitate, cautand in paralel intersectii analogice de natura aparenta si recurgand la elemente de natura empirica in afara recursului la logica expertizei. Un exemplu faimos al erorilor ce pot fi generate prin aplicarea metodei caligrafice este cel al procesului Dreyfus unde insusi Bertillon a realizat o expertiza grafica. Acuzatia de spionaj a fost sustinutta pe ideea ca deosebirile grafice desprinse din actele examinate s-ar fi datorat chiar autodeghizarilor la carear fi recurs capitanul Dreyfus pentru a crea impresia ca scrisuln sau a fost imitat. Mai tarziu s-a stabilit ca scrisul apartinea baronului Esterhazi.

2.Metoda grafometrica.

Acesta metoda de examinare grafica nu priveste forma grafica in sine, ci are in vedere raporturile dimensionale care se stabilesc intre forme si miscare, considerate constante in baza experintei empirice. Se confera astfel valoare identificatoare elementelor generate de raporturi interliterale, plasarilor spatiale, treaseelor curbilinii, orientarilor axiale, unghiulare, etc. Acestea sunt apoi reprezentate in diagrame ce sunt supuse aprecierii si compararii.

Principala critica ce se poate aduce acedstei metode este faptul ca se reduce diversitatea cvasi-inifinita a caracteristicilor grafice la o cotatie arbitrara, la elemente rigide, ce eludeaza tocmai aspectul atat de complex si important al variabilitatii grafice[9].

.Metoda grafonomica

Este numita de unii autori si semnalectico-descriptiva[10] acesta apare ca cea mai moderna . Ea este derivata din cercetarile lui Bertillon, ale lui Crepiux Jamion si a fost apoi dezvoltata de scoala italiana de grafologie Ottolenghi, Falco ,Sorentino. Conforma acestei metode se au in vedere gesturile grafice ca expresii ale autorului si ansamblul elementelor constatnte si variabile, impletirea complexa a generalului si particularului in scris, semnaturi, cifre. Vor fi individualizate elementele de ordin general, variabilele si constantele intelese in contextul genral. Interpretarea priveste sub aspectul naturaletei lor elementele normale - repasari, model particular, ca si cele patologice- disgrafii, tremur patologic, miscari spastice, alternante, idiotisme grafice. Se ajunge astfel la individualizarea tipului grafic, iar prin compararea cu materialul necontestat la stabilirea corelatiilor complexe si la identificarea autorului. Un factor important apslicat acestei metode este luarea in considerare a tuturor elementelor individuale in antecedete autorului in masura in care au influentat grafiskmele - varsta la momentul scrierii, accidente, boli , infirmitati, etc.

Procedee de falsificare a semnaturilor

1. Copierea‑poate fi directa, prin executare pe actul in litigiu a semnaturii model prin transparenta sau utilizand metoda proiectiei.

Copierea indirecta‑prin folosirea hartiei copiative(indigo sau plombagina)prin care se transmit traseele originale , apoi se repaseaza.

Uneori, transpunerea se face prin presiune. Astfel, actul pe care se va realiza semnatura este asezat pe un suport mai moale(carton, mai multe coli de hartie, lemn de brad)iar semnatura ce se copiaza(modelul) se urmareste cu un pix sau un creion tare. Traseele de presiune vor fi apoi acoperite cu creion, pix, stilou. Urmele de presiune raman insa vizibile, pe verso, traseele cu instrumentul de scris sunt ezitante. Copierea unei semnaturi are ca rezultat perfecta corespondenta dimensionala intre semnatura copiata si cea rezultat. La examinarea microscopica se pot observa traseele initiale realizate cu creionul si apoi repasate.

In practica uneori, falsificatorul depune ca material de comparatie tocmai actul de pe care a fost copiata semnatura in litigiu, pentru a convinge de'autenticitate'. Aceasta perfecta corespondenta dimensionala este dovada indubitabila a falsului, de oarece nici o persoana nu poate semna absolut identic dimensional.

2. Imitatia servila

Este o modalitate prin care falsificatorul incearca sa redea, dupa un model pe care il observa, o semnatura autentica. Rezultatul va fi in general lipsit de spontaneitate, cu trasee lente, cu reluari, opriri si chiar corecturi. Sunt foarte rare cazurile cand autorul unei semnaturi realizate prin imitatie servila poate fi depistat. Aceasta de oarece, in acest caz scrisul falsificatorului se depersonalizeaza, urmarindu‑se reproducerea scrislui imitat. Numai uneori, spe final, pierzandu‑si rabdarea, falsificatorul scapa unele elemente personale in semntura imitata(de exemplu‑un final eterat urmat de un punct ca si in semnatura proprie).

c)Imitatia liberase realizeaza prin 'invatarea 'semnaturii ce trebuie imitata. Prin exercitii prealabile se elimina lipsa dinamismuluii si a coordonarii. Are loc insa o reproducere cu mai putina acuratete a detaliilor, si pot aparea unele deosebiri. identificarea ramane insa dificila , chiar daca exista sanse mai mari decat la imitatia servila, aparand unele elemente personale(ex. ‑inclinatie, linia de bza, atacul unor litere).

d)Semnaturile executate din fantezie

in acest caz nu se urmeaza un model autentic ci'se inventeaza' o semntura. Pentru aceste cazuri grafismul folosit va fi apropiat de cel al executantului, regasindu‑se caracteristici suficiente penru identificare.