De possessio. posesia

De possessio. Posesia 

In literatura moderna de drept se retine ca posesia este o stapanire de fapt, fundamental deosebita de stapanirea juridica, care constituie esenta proprietatii. Se sustine ca proprietate este un drept, iar posesiunea este un fapt.

Ca de obicei, romanii prive 242g67c au cu mai multa intelepciune si finete institutiile dreptului, geniul lor juridic definindu-le cu o claritate nemaiintalnita in prezent.

Posesia este o suma de prerogative, apreciate in exercitiul lor concret, de facto, asupra unui res corporis, in nume si interes proprii, fie ca titularul acestui exercitiu este sau nu este si titular al dreptului de proprietate. In aceasta exclusivitate a folosintei, rezida marca de diferentiere a posesiei, chiar si in raport cu proprietatea.

Posesiunea a aparut asadar, ca exercitiu factual al unor prerogative juridice, adica stapanirea efectiva si permanenta a unui lucru corporal, in conditiile fixate de drept.

1.elementele esentiale ale posesiunii:

Posesiunea presupune intalnirea a trei elemente esentiale: corpus, animus si titulus.

a. Corpus: sau elementul material, nu reprezinta bunul posedat in materialitatea lui, ci stapanirea efectiva asupra lucrului. Corpus constituie totalitatea actelor materiale prin care o persoana se foloseste de un lucru. Astfel, pentru a intra in stapanirea unui teren, era suficient ca instrainatorul sa indice dobanditorului hotarele dintr-un loc in altul. Era suficient ca un bun sa se afle la dispozitia unei persoane, chiar daca bunul in materialitatea sa era plasat la distanta de posesor, in conformitatea cu intentia si interesele sale, pentru ca ea sa reclame detinerea elementului material al posesiei.

b. Animus: reprezinta simpla intentie de a poseda lucrul pentru sine, sub aparenta proprietatii.

Este elementul de vointa ce vizeaza adoptarea unui comportament de veritabil stapan al bunului si dorinta vizibil exprimata de pastrare a bunului, ca si cum i-ar apartine de jure posesorului.

c.Titulus: reprezinta fundamentul formal sau originea juridica a posesiunii.¹

Cu titlu de exemplu, avem drept cauze legale si necesare pentru dobandirea posesiunii:

I. Toate modurile de dobandire a proprietatii

II. Conventiile translative de simpla posesie

III. Actele translative de proprietate care emana de la non proprietari.  

2. Clasificarea posesiilor

Posesia se clasifica in functie de trei criterii:

H.     criteriul originii posesiei

I.1. subcriteriul caracterului perceperii corpusului.

In functie de acest criteriu, posesia este justa sau injusta, dupa cum este sau nu este afectata de vicii ale dobandirii ei.

Viciile posesiei sunt: vis (violenta), clam (clandestinitatea) si precario (precaritatea).

I.2. subcriteriul izvorului formal.

Dupa acest criteriu avem posesie de drept quititar, sanctionata de lege, si posesie de drept honorar, sanctionata de catre edictul pretorului.

I.3. subcriteriul credintei posesorului in proprietatea sa.

In functie de acest criteriu, posesia este de buna -credinta si de rea- credinta.

Distinctia nu trebuie privita sub aspect moral, ci sub cel al constiintei. Posesorul de buna-credinta crede ca este proprietar, iar cel de rea - credinta stie ca nu este proprietar.

II. criteriul efectelor posesiunii

Efectul ultim al posesiei este uzucapiunea. In functie de acest criteriu avem:

a. possessio ad usucapionem (posesia necesara pentru a uzucapa)

b. posesio naturalis (detentiuni precare privilegiate). In aceasta situatie se aflau creditorii gajisti, emfiteotii, comodatarii, uzufructuarii.

c. possessio ad interdicta, ce apartinea celorlalti detentori.

III. criteriul obiectului juridic

1.Valerius Ciuca, "Lectii de Drept Roman",vol I., Ed. Polirom, Iasi, 1998, pag. 380

3. Dobandirea si pierderea posesiei

Posesia se dobandeste cand o persoana obtine asupra unui lucru stapanirea de fapt cu intentia de a o exercita in nume propriu, adica prin intrunirea celor doua elemente: corpus si animus.

La epoca veche, se dobandea posesia doar printr-un act material de luare a lucrului in posesie. Mai tarziu insa, acest act rudimentar va deveni unul simbolic. Era suficient sa se puna un paznic lucrurilor cumparate sau sa predea cheia magaziei unde acestea au fost depozitate pentru ca posesia sa fie transferata. Era asadar suficient ca lucrul sa fie pus la dispozitia dobanditorului pentru ca acesta din urma sa obtina posesia.

La finele epocii clasice, simpla inmanare a documentul scris care consemna vanzarea, echivala cu transmiterea posesiei.

Multa vreme posesia nu a putut fi dobandita prin reprezentanti. Abia in sec.II d.H, s-a admis ca elementul corpus poate fi dobandit prin reprezentare de un mandatar sau de un tutore.

Posesia inceteaza in momentul in care s-a pierdut unul dintre aceste doua elemente: corpus sau animus. Astfel, se pierde posesiunea atunci cand bunul piere sau cand posesorul a fost deposedat prin orice mijloace de el.

Se poate pierde posesia prin manifestarea vointei de a nu mai poseda, ca in cazul contitutului posesor.

Pierderea concomitenta a lui corpus si animus are loc fie prin moartea posesorului, fie prin abandonarea bunului.

4. Sanctiunea juridica a posesiei

Protejarea posesiei se facea prin proceduri ce implicau prerogativa de comanda a magistratului judiciar. Aceste mijloace de aparare se numeau interdicte posesorii si erau ordine ale magistratului judiciar investit cu imperium. Prin ele se rezolvau starile imediate, relative la posesia lucrurilor.

Interdictele posesorii erau de trei feluri:

A. Interdicte retinendae possessionis causa (care apara o posesie deja dobandita si nepierduta). Erau de doua feluri: uti possidetis, relative la imobile si utrubi, care se refera la mobile.

B.Interdictele recuperandae possessionis causa (pentru redobandirea unei posesiuni pierdute).

Ele erau de trei feluri, fiecare sanctionand un viciu al posesiei.

- de vi cottidiana causa (indreptat importiva celui care a castigat posesia prin violenta)

- de precario causa (in contra precaristului)

- de clandestina possessione causa (indreptat impotriva celui care exercita clandestin posesia)

C. Interdictele adipiscendae possessionis causa (erau atributive de drepturi si determinau dobandirea unei posesiuni in prezenta unui just titlu neonorat). Astfel de interdicte erau interdictul quorum bonorum, interdictul possessorium sau interdictul salvian.