Sistemul financiar

Sistemul financiar este format din indivizi, asociatii, intreprinderi, institutii, piete si organizatii guvernamentale implicate in asistarea procesului de schimb a activelor financiare. Un activ financiar poate fi orice lucru acceptat de societate ca reprezentand o valoare si care roate fi preschimbat in bani: obligatiuni, ipoteci, actiuni etc¹. Banii (sub forma de numerar) instituie cel mai lichid activ financiar, iar investitia intr-un imprumut pe termen lung acordat unei intreprinderi poate fi activ nelichid sau mai greu de convertit in numerar. Un sistem financiar eficient si solid, beneficiind de increderea publicului, reprezinta temelia oricarei economii si a realizarii cresterii economice, deoarece ajuta la mobilizarea economiilor ropulatiei in sprijinul utilizarii lor productive in afaceri.

Active financiare

Domeniul titlurilor de valoare (active 343i84d lor financiare) este strans legat de utilizarea banilor in cadrul sistemului financiar. Activul financiar reprezinta un bun ce are valoare pentru detinatorul sau. Activul financiar poate reprezenta: valoare de schimb, atunci cand bunul (privit ca marfa) ajuta la obtinerea altui bun sau valoare de investitie (capital) atunci cand bunul este folosit pentru producerea de venituri in viitor.

Putem presupune astfel ca activul este un bun apartinand unei persoane si poate fi valorificat in activitatea economica In functie de natura procesului de valorificare, activele sunt de doua tipuri: reale si financiare. Activele reale sunt constituite din bunuri corporale sau -necorporale, care, integrate in circuitul economic, genereaza venituri in viitor sub forma de profituri,  rente, chirii etc. Activele financiare sunt materializate in inscrisuri  (hartii sau inregistrari de cont), care consacra drepturile banesti ale detinatorului lor, precum si drepturile acestuia asupra unor venituri viitoare rezultate din valorificarea activelor respective (dobanzi, dividende etc).

Totodata activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si releva caracterul dual al economiei de piata: economie reala, respectiv procese materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei si economiei simbolice (financiara), adica procese de tip informational, reprezentate

Anghelache G. , Bursa si piata extrabursiera, Editura Economica, Bucuresti, 2000

de miscarea banilor.

Activele financiare se clasifica in patru mari categorii:

active bancare - rezultate din operatiunile specifice bancilor si institutiilor asimilate (produc dobanzi, nu au caracter negociabil, dar prezinta un grad redus de risc);

active financiare nebancare - sunt rezultate din operatiuni de investitii (de plasament) si se concretizeaza in titluri de valoare cu caracter negociabil;

active de capital - sunt rezultate din plasamente pe termen lung si dau dreptul la obtinerea unor venituri viitoare, in conditiile implicarii detinatorului la riscul afacerii (sunt negociabile pe piata de capital);

active monetare - rezultate din plasamente pe termen scurt, negociabile pe piata monetara (au grad ridicat de lichiditate).

Avand in vedere aceasta structura a activelor, valorile mobiliare sunt considerate titluri financiare. Notiunea de titlu financiar pune in evidenta drepturile conferite detinatorilor lor, respectiv dreptul de coproprietate si dreptul de creanta. Titlurile reprezinta modul de existenta a activelor nebancare si se definesc prin faptul ca

sunt exprimate intr-un inscris (document scris sau inregistrare electronica) care atesta existenta   unei relatii   contractuale intre   emitent si   detinator  si   garanteaza drepturile posesorului lor.

titlurile financiare pe termen lung (actiuni si obligatiuni) au un rol deosebit in circuitul economico-financiar. Ele permit astfel transformarea unor valori imobiliare prin esenta lor

(pamant, cladiri, echipamente etc.) in valori mobiliare prin natura lor (actiuni). Circulatia titlurilor, care suplineste imobilitatea factorilor de productie (in speta a activelor reale fixe) se realizeaza pe o piata specifica si anume piata capitalurilor.

au o anumita valoare.

Pentru a desemna instrumentele emise si tranzactionate pe piata de capital a Romaniei se foloseste notiunea de valoare mobiliara Valori mobiliare pot fi: actiunile, obligatiunile, instrumentele financiare derivate sau orice alte titluri de credit, incadrate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare in aceasta categorie. Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, in speta la bursa, se mai numesc produse bursiere. Din punct de vedere al modului in care acestea sunt create, se impart in mai multe categorii: primare, secundare si sintetice.

Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalurilor

proprii si cele folosite pentru atragerea capitalului de imprumut. In prima categorie intra actiunile, iar in cea de a doua obligatiunile. Caracteristica definitorie pentru titlurile primare este ca acestea, pe de o parte, asigura mobilizarea de capital pe termen lung de catre utilizatorii de fonduri, iar pe de alta parte, dau detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete ale emitentului.

Titlurile derivate² sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent (vanzator) si beneficiar (cumparator) si care dau acestuia din urma drepturi asupra unor active reale, la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract. Spre deosebire de titlurile primare, ele nu dau drepturi asupra veniturilor monetare nete ale emitentului, ci asupra unor active diverse, cum ar fi: titluri financiare, valute, marfuri etc. Ele pot rezulta din combinarea caracteristicilor obligatiunilor cu cele ale actiunilor si pot fi contracte incheiate intre emitent si investitor (forward) sau pot fi contracte standardizate (futures si options). Produsele bursiere de tipul contractelor la termen dau dreptul cumparatorului asupra unor active ale emitentului, la o anumita scadenta viitoare, in conditiile stabilite prin contract.

Valoarea de piata a acestor titluri depinde de activele la care se refera

Contractul futures este o intelegere intre doua parti de a vinde/cumpara un anumit activ la un pret prestabilit, cu executarea contractului la o data viitoare.

Optiunile sunt contracte intre un vanzator si un cumparator, care dau acestuia din urma : dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau a cumpara un anumit activ la o data viitoare, drept retinut in schimbul platii catre vanzator a unei prime. Optiunile pot fi:

-de vanzare, atunci cand cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul; de
cumparare, atunci cand dau dreptul de a cumpara activul.

Produsele sintetice rezulta din combinarea de catre societatile financiare a unor active diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou. O categorie aparte de active o reprezinta titlurile financiare de tip cos, care au la baza o selectie de titluri financiare primare, combinate astfel incat sa rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt contractele pe indici de bursa

Sistemul financiar indeplineste astfel o serie de functii legate de:

-plati - asigurarea cadrului convenabil si efectiv pentru executarea platii bunurilor si serviciilor;

Anghelache G., Piete de capital si tranzactii bursiere, Editura Economica, Bucuresti, 1997

-investitii - incurajarea economiilor si asigurarea unui cadru in care economiile sa poata fi investite si folosite in zone productive si cu un coeficient de risc si nesiguranta cat mai mic posibil;

-guvern - permite guvernului sa obtina taxele si fondurile de care are nevoie pentru a-si indeplini obiectivele de crestere economica

in interiorul unui sistem financiar pot fi identificate doua tipuri de circulatie financiara: a), directa - de la cel ce acopera un imprumut, direct la cel ce face imprumut. Aceasta metoda de transfer de capitaluri este eficienta numai cand sumele implicate sunt mici pentru ambele parti. Dar va fi lipsit de eficienta ca o intreprindere industriala care doreste sa imprumute o mare suma de bani sa trebuiasca s-o imprumute de la cateva mii de investitori individuali;

b) indirecta - prin intermediarii financiari, unde capitalurile depunatorilor sunt reunite si grupate pentru a fi furnizate doritorilor de imprumuturi, contra unei taxe. Aceasta este modalitatea cea mai des folosita atunci cand un intermediar financiar imprumuta capital unui client sau accepta sume in numerar pentru anumite perioade.

Operand cu mari cantitati de bani si valori, intermediarii financiari pot profita de particularitatile anumitor economii si sa utilizeze abilitatea specialistilor in administrarea imprumuturilor lor de ambele tipuri. Succesul unui intermediar financiar depinde de abilitatea cu care poate satisface, la un pret mai scazut decat cel al finantarii directe, necesitatile celor care solicita sau ofera imprumuturi.  Intermediarii financiari ofera siguranta si un cadru convenabil pentru cei care solicita sau ofera imprumuturi.