in modulele anterioare au fost facute mai multe referiri la formele pe care le pot imbraca relatiile dintre stat si grupurile de interes. O forma moderna a acestor relatii o prezinta neocorporatismul, definit de Cooper ca un sistem de impartire a influentei statului cu cea a grupurilor de interes in procesele decizionale care prisc problemele de politica economica. Acest sistem de imAŽpartire a influentei are ca obiectiv principal crearea unui mediu prielnic pentru aplicarea politicii de adaptare si restructurare a economiei prin miniAŽmizarea crizei si conflictelor sociale1. Fata de acest obiectiv, ramane surprinAŽzator faptul ca slujitorii teoriei politicii economice au refuzat mult timp sa includa in corpusul acestei discipline si in programele lor de cercetare studiul corporatismului pe motivul ca acesta ar constitui un concept predominant ideologic ori un termen prea compromis2 sau chiar hidos3.In general, economistii au lasat studiul corporatismului mai mult in seaAŽma politologilor, fara a face efortul necesar de a-l analiza prin prisma discipliAŽnelor lor pentru a-l putea integra in sistemul teoriei politicii economice4.
Totusi, neputand face abstractie de rolul actiunii colecti in economie si de procesul de negociere, unii economisti au introdus in discutie in locul corporaAŽtismului un nou concept, acela al economiei negociate, fara a aminti insa de filiatia sa cu corporatismul. Fireste, intelesul dat astazi corporatismului este cu totul schimbat fata de cel din perioada antebelica. Pentru a face distinctie fata de chea conotatie cercetatorii folosesc adeseori termenul de neocorporatism.
Tinand seama de faptul ca in literatura economica conceptele de corporaAŽtism si de economie negociata sunt tratate pe cat de rar pe atat de tendentios si de eronat, in ciuda importantei lor practice, in lucrarea de fata ne propuAŽnem sa dezvoltam urmatoarele aspecte: necesitatea unei teorii a corporaAŽtismului si economiei negociate; continutul si rolul corporatismului si moduri de abordari contemporane; pluralismul ca forma liberala privind relatiile dintre grupurile de interes si stat; corporatismul democrat ca proces de intermediere si negociere; gradul de extindere a corporatismului si factorii determinanti si expansiunea pe niluri ale economiei; economia negociata ca un model nou generat de neocorporatism.
|
